Conform art.22 din Legea nr.215/2001 republicata, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.286/2006 „Determinarea teritoriala a comunelor, oraselor, municipiilor, judetelor se stabileste prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege si numai dupa consultarea prealabila a cetatenilor din unitatile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizeaza potrivit legii.
De asemenea, art.73 alin.(3) lit.(a) din Constitutie statueaza ca organizarea administratiei locale a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala se reglementeaza prin lege organica.
De asemenea, art.73 alin.(3) lit.(a) din Constitutie statueaza ca organizarea administratiei locale a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala se reglementeaza prin lege organica.
Din dispozitiile legale evocate rezulta ca delimitarea unitatilor administrativ teritoriale, care implica stabilirea limitelor teritoriale înlauntrul carora fiinteaza si îsi exercita competentele autoritatile publice, este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organica poate reglementa.
Din dispozitiile legale evocate rezulta ca delimitarea unitatilor administrativ teritoriale, care implica stabilirea limitelor teritoriale înlauntrul carora fiinteaza si îsi exercita competentele autoritatile publice, este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organica poate reglementa.
Instanta de judecata nu se poate substitui legiuitorului în operatiunea de delimitare a unitatii administrativ-teritoriale, în speta comuna Ciobanu; numai dupa stabilirea prin lege a acestor limite se va putea verifica existenta relatiei de vecinatate dintre parti; – premisa a operatiunii de granituire, si exercitarea dreptului de proprietate în limitele stricte ale unitatii administrativ teritoriale.
Instanta de judecata nu se poate substitui legiuitorului în operatiunea de delimitare a unitatii administrativ-teritoriale, în speta comuna Ciobanu; numai dupa stabilirea prin lege a acestor limite se va putea verifica existenta relatiei de vecinatate dintre parti; – premisa a operatiunii de granituire, si exercitarea dreptului de proprietate în limitele stricte ale unitatii administrativ teritoriale.
Art. 22 din Legea nr. 215/2001 republicata si modificata
Art. 10 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, republicata
Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr.111/842/2009 reclamanta S.C. F. S.R.L. a chemat în judecata pârâta Comuna Ciobanu prin Primar pentru ca în contradictoriu cu aceasta sa se dispuna granituirea proprietatilor învecinate detinute de cele doua parti cu titlu de proprietate si respectiv contract de concesiune.
În motivarea actiunii reclamanta învedereaza ca prin contractul de concesiune nr.178/29.11.2006, încheiat cu CNAFP, a dobândit dreptul de concesiune asupra unei suprafete strict delimitate în contract, asupra careia îsi legitimeaza dreptul de proprietate CNAFP.
Se sustine ca dreptul sau de concesiune si de exploatare asupra acestei suprafete este limitat si tulburat de catre pârâta comuna Ciobanu, care invoca un drept de proprietate asupra unui teren limitrof, dar nu este clar individualizat si nu se poate spune cu certitudine unde este amplasat, mai exact, pe ce latura se învecineaza cu suprafata pe care o detine.
Solicita instantei de judecata ca în urma analizarii actelor detinute de catre parti sa distinga întinderea drepturilor pe care le au partile si sa stabileasca limita proprietatii atât a pârâtei Comuna Ciobanu, judet Constanta, cât si a CNAFP.
Arata reclamanta ca acest lucru se impune a fi clarificat deoarece pârâta, prin actiunile sale, îi afecteaza dreptul sau legitim dobândit prin contractul de concesiune.
Se mai arata ca litigiul a fost declansat în urma masuratorilor efectuate de reclamanta în vederea intabularii, când s-a constatat ca întinderea luciului de apa si a zonei de teren limitrofe este mai mare decât cea mentionata în contractul de concesiune pe care îl detine, pentru aceasta diferenta de teren pârâta Comuna Ciobanu invocând un drept de proprietate, dar fara a-si legitima dreptul printr-un titlu legal.
În drept, reclamanta a invocat dispozitiile art.584 Cod civil.
Prin sentinta civila nr.642/C/02.09.2010 pronuntata de Judecatoria Hârsova a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamanta S.C. F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Ciobanu prin Primar si intervenienta Agentia Domeniilor Statului, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila, instanta de fond, în baza materialului probator administrat în cauza a retinut urmatoarele:
Prin adresa nr.8062/14.08.2008 emisa de O.C.P.I. Constanta s-a precizat ca în conformitate cu prevederile Legii nr.2/1968, Lacul Hazarlâc în suprafata de 254,73 ha este situat pe teritoriul administrativ al comunei Ciobanu.
Terenurile limitrofe lacului Hazarlâc în suprafata de 52,00 ha au fost retransmise catre Primaria Ciobanu în baza prevederilor Ordinului nr.775/07.11.1991 al Ministerului Mediului si sunt în proprietatea privata a Primariei Ciobanu.
Din extrasul de carte funciara din 15.09.2009 rezulta ca este deschisa carte funciara nr.10236 la B.C.P.I. Medgidia pentru suprafata de 2836035 mp, iar la titularii dreptului de proprietate figureaza Statul Român în administrarea C.N.A.F.P. pentru suprafata de 254,73 ha în cota de 1/1 conformitate act 9555/2007 si comuna Ciobanu pentru suprafata de 28,87 ha, conform cu actul nr. 16325/2008 .
În partea a treia este înscrisa reclamanta in calitate de concesionar, conform act nr.9555/2007.
Din contractul de concesiune nr.178/29.11.2006 suprafata de teren atribuita reclamantei este de 254,73 ha pe care sunt amplasate activele amenajarii piscicole Asarlac.
Art. 584 C.civ. “Orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate”.
Reclamanta si-a întemeiat actiunea pe textul de lege mai sus individualizat, prevalându-se de calitatea de concesionar pe care o are.
Instanta in baza înscrisurilor aflate la dosar, a respins actiunea ca neîntemeiata, deoarece a retinut ca reclamanta nu a facut dovada ca titularul dreptului de proprietate, respectiv Statul prin A.D.S. detine aceasta suprafata de 2836035 m.p. în proprietate exclusiva.
Din extrasul de carte funciara rezulta ca, din aceasta suprafata, pârâta este titulara a dreptului de proprietate pentru suprafata de 28,87 ha. Cele doua parti trebuie mai întâi sa îsi individualizeze fiecare suprafetele conform titlurilor de proprietate existente si dupa aceasta exista posibilitatea de a se face granituirea între cele doua parti.
Împotriva acestei sentinte civile a declarat recurs reclamanta S.C. F. S.R.L criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând în esenta ca în mod eronat instanta de fond a respins actiunea deoarece din concluziile raportului de expertiza rezulta ca diferenta de teren din parcela apartine Comunei Ciobanu.
Legal citata, intimata intervenienta ADS a depus note de sedinta precizând ca în extrasul de carte funciara nr.955/19.10.2007 se atesta faptul ca Statul Român reprezentat prin CNAFP detine o suprafata de 2 836 035 mp pe raza administrativa a Comunei Ciobanu, judetul Constanta.
În temeiul art.282 din Codul de procedura civila, Tribunalul Constanta a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel, în raport de obiectul material al cererii deduse judecatii.
Prin decizia civila nr.133/25.02.2011, Tribunalul Constanta a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut, în esenta, ca prin contractul de concesiune nr.178/29.11.2006 încheiat între CNAFP si reclamanta S.C. F. S.R.L, aceasta din urma a preluat în concesiune suprafata de 254,73 ha teren pe care sunt amplasate activele amenajarii piscicole A. sau aferent acestei amenajari, aflate în perimetrul localitatii Ciobanu, judetul Constanta.
S-a mai retinut ca intabularea realizata de catre reclamanta S.C. F. S.R.L. a vizat o suprafata de 283,6035 ha, ce excede terenului concesoionat, iar parte din acest teren, respectiv 28,87 ha teren limitrof lacului Hazarlâc în partea de vest se suprapune cu terenul detinut de catre Ocolul Silvic Hârsova.
S-a concluzionat în raport de înscrisurile depuse se la dosar, – contract de concesiune si extrase din cartea funciara, ca instanta de fond a retinut în mod judicios ca o granituire, respectiv trasarea liniei de hotar între unitatea admnistrativ teritoriala-Comuna Ciobanu, judet Constanta si proprietatea Statului Român, administrata de CNAFP si concesionata reclamantei se va putea realiza numai dupa individualizarea concreta a fiecarei proprietati, conform legislatiei în vigoare, probatoriul administrat în cauza nefiind concludent sub acest ultim aspect.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta S.C. F. S.R.L care a criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 pct.9 Cod procedura civila, motivat de faptul ca instanta a facut o aplicare gresita în cauza a dispozitiilor art.584 Cod civil.
Recurenta a sustinut ca în prezent justifica un drept de concesiune pentru întreaga suprafata de teren de 283,63 ha, întrucât contractul de concesiune nr.178/29.11.2006 ce a avut ca obiect concesionarea directa a un ei suprafete de 254,73 ha teren pe care se aflau amplasate activele amenajarii piscicole A. sau aferent acestei amenajari, aflate în perimetrul localitatii Ciobanu, a fost completat prin actul aditional nr.3/4.12.2010, reclamantului fiindu-i atribuita în concesiune si diferenta de teren de 28,87 ha, obiectul concesiunii întregindu-se pâna la suprafata totala de 283,60 ha.
– Se mai sustine ca pârâta Comuna Ciobanu nu detine niciun drept de proprietate asupra terenului în suprafata de 28,87 ha intabulata pe numele unitatii administrativ teritoriale în cartea funciara a comunei Ciobanu, întrucât încheierea de intabulare nr.16325/2008 a fost anulata prin sentinta civila nr.782/C/21.10.2010 a Judecatoriei Hârsova.
– Suprafata de 28,87 ha nu se suprapune nici cu terenul detinut de ocolul Silvic Hârsova deoarecenu exista planuri si masuratori topografice, întocmite conform art.18 lit.(f) si art. 19 lit.(f) din Regulamentul privind continutul si modul de întocmire a documentatiei cadastrale de identificare a suprafetelor.
Analizând legalitatea hotarârii recurate în raport de criticile recurentei reclamante se constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Reclamanata S.C. F. S.R.L. a dedus judecatii o actiune în granituire în raport de pârâta Comuna Ciobanu, judet Constanta, solicitând sa se stabileasca linia de hotar ce desparte teritoriul unitatii administrativ-teritoriale de terenul în suprafata de 283,60 ha proprietate publica a statului, aflat în administrarea CNAFP si în concesiunea reclamantei, conform art. 584 Cod civil.
Potrivit dispozitiilor art.584 Cod civil, orice proprietar sau titular al unui drept real al bunului poate îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa. Textul situat în materia servitutii consacra un drept real subiectiv si o obligatie corelativa create de vecinatate, în temeiul carora sa se ceara fixarea liniei de hotar comuna ce separa fondurile învecinate si marcarea acestea pe semne de hotar.
Referitor la obiectul actiunii în granituire, practica si doctrina sunt unanime în a considera ca pe calea acestei actiunii judecatoresti nu se creeaza un nou hotar între cele doua proprietatii, ci se reconstituie cel real, pronuntându-se deci o hotarâre declarativa de drepturi, si nu una constitutiva.
Verificarea temeiniciei cererii în granituire presupune cercetarea trecutului transmisiunilor referitoare la terenurile supuse hotarniciei.
Daca semnele exterioare ale acestui hotar nu (mai) exista în baza art.584 Cod civil, judecatorul nu poate decât sa stabileasca hotarul initial fara a avea posibilitatea sa creeze o situatie juridica noua, ori fixarea unui alt hotar decât cel avut în vedere de catre dobânditori la momentul transmisiunilor, caci aceasta înseamna reconfigurarea întinderii dreptului de proprietate al partilor în litigiu, ceea ce, în spiritul principiilor de drept, este inadmisibil.
În speta, avându-se în vedere calitatea uneia din partile din litigiu, respectiv o unitate administrativ teritoriala – comuna Ciobanu – se retine ca instanta de judecata nu are competenta în stabilirea limitelor teritoriale ale unitatii administrativ-teritoriale, aceste limite de hotar impunându-se a se realiza conform Legii nr.215/2001.
Astfel, conform art.22 din Legea nr.215/2001 republicata, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.286/2006, „Determinarea teritoriala a comunelor, oraselor, municipiilor, judetelor se stabileste prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege si numai dupa consultarea prealabila a cetatenilor din unitatile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizeaza potrivit legii
În acelasi sens, art.10 alin.(2) din Legea nr.7/1996 modificata prin O.U.G. nr.64/2010 prevede ca delimitarea unitatilor administrative teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de catre aceasta în conditiile legii. Regulamentul de organizare si functionarea comisiilor de delimitare se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor, care se publica în Monitorul Oficial al României.
De altfel, prin actiunea promovata reclamanta nu a urmarit verificarea identitatii hotarului actual cu cel primordial, existent la data înfiintarii comunei Ciobanu, ci invocând o încalcare a dreptului sau de concesiune asupra unei suprafete de teren de 28,87 ha, – intabulata pe numele unitatii administrativ teritoriale, a solicitat instantei sa dea preferinta titlului sau în raport cu dreptul unitatii administrativ teritoriale.
Litigiul legat de întinderea dreptului fiecarui proprietar presupune compararea de titluri, procedura specifica actiunii în revendicare.
Spre deosebite însa de actiunea în revendicare, care urmareste în principal determinarea limitelor dreptului real de proprietate prin compararea titlurilor si doar printr-un posibil petit subsecvent stabilirea granitei dintre proprietatile carora li se confera întinderea dreptului, actiunea în granituire promovata separat si independent de vreun drept clamat al pretinsului proprietar neposesor, nu are alt scop procesual decât cel de a decide asupra liniei de demarcare dintre proprietati.
Anularea încheierii de intabulare nr.16325/2008 ce a avut ca obiect intabularea dreptului de proprietate al comunei Ciobanu asupra terenului în suprafata de 28,87 ha,-teren asupra caruia au invocat un drept de concesiune reclamantii, în temeiul contractului de concesiune nr.178/2006 modificat prin actul aditional nr.3/4.12.2010 încheiat cu CNAFP, nu echivaleaza cu desfiintarea unui eventual drept de proprietate al comunei Ciobanu asupra acestui teren. Apartenenta bunului la domeniul public al statului sau la domeniul public/privat al unitatii administrativ teritoriale urmeaza a fi clarificata prin lege, si numai dupa delimitarea prin lege a unitatii administrativ-teritoriale – comuna Ciobanu, instanta va putea statua asupra unei eventuale încalcari a dreptului real dobândit de reclamanta prin concesiune.
De altfel, la momentul sesizarii Judecatoriei Hârsova(25.02.2009) reclamanta a concesionse numai o suprafata de teren de 254,73 ha, conform contractului de concesiune încheiat prin atribuire directa nr.178/29.11.2006, iar actiunea sa viza granituirea unui teren de 283,60 ha în raport cu proprietatea învecinata-comuna Ciobanu.
Numai cu ocazia solutionarii cauzei în recurs reclamanta a depus la dosar un înscris nou, încheiat dupa pronuntarea hotarârii instantei de apel, respectiv actul aditionalnr.3/4.12.2010 la contractul nr.178/29.11.2006 prin care s-a modificat obiectul concesiunii de la suprafata de 254,73 ha la suprafata de 283,60 ha, dar nici acest contract de concesiune nu contine o schita plan de delimitare a corpului de proprietate-domeniul public al statului, concesionat reclamantei.
În raport de probatoriul administrat în fata instantelor de fond si de apel si avându-se în vedere situatia de fapt mai sus mentionata, Curtea retine ca în mod judicios a fost respinsa actiunea în granituire promovata de reclamanta.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art.312 Cod proc.civila se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
