Din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar. Curtea constată, că prin acţiunea introductivă la instanţă, reclamantul E.N.D., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local T., anularea H.C.L. nr. 42 din 27 aprilie 2005, prin care s-a dispus revocarea H.C.L. nr. 18 din 28 februarie 2005. emisă de pârâtă.
De menţionat că prin H.C.L. nr. 18 din 28 februarie 2005, Consiliul local T. a aprobat efectuarea unui schimb de terenuri între părţi, în cadrul căruia, valoarea terenului comunei T. era de 2.595.240 mii lei, iar cel al reclamantului de 932.536.320 Ici, rezultând o diferenţă în sumă de 1.663.057 mii lei.
în contul acestei diferenţe s-a prevăzut ca reclamantul să vândă pârâtului un autoturism şi un microbuz. Totodată, hotărârea în discuţie conţine menţiunea potrivit căreia schimbul de terenuri se va face prin încheierea actului la notariat, în formă autentică.
Pe de altă parte. Prefectul Jud. Timiş, în baza art. 26 din Legea nr. 340/2004, urmarea controlului de legalitate efectuat asupra H.C.L. nr. 18 din 28 februarie 2005, a promovat a acţiune în administrativ în vederea anulării ei, întemeiat pe faptul că terenul în discuţie. înscris în CF nr. 3423 constituie proprietatea comunei, fiind inclus în catcgoria „păşune în extravilan”, constituită prin Ordinul prefectului nr. 11/1994. iar conform art. 18
din Legea nr. 72/2002, putea fi folosit în exclusivitate doar pentru păşunat, schimbarea destinaţiei acestuia neputând avea loc decât în anumite condiţii, nerespectate în speţă.
Mai mult, s-a apreciat câ acest schimb, în fapt, constituie o vânzare cumpărare deghizată, prin eludarea regulilor în materie ce vizează organizarea unei licitaţii publice.
Drept urmare, în cauza de faţă revocarea hotărârii mai sus arătate a intervenit pentru existenţa unor condiţii de ilegalitate, sesizate de către Prefect, aspecte menţionate în hotărârea contestată, revocabilitatea constituind de altfel un principiu al structurii funcţionale a administraţiei publice.
Ca atare, nu se poate reţine aspectul nemotivării acestei hotărâri, din moment ce se ridică drept motiv al revocării, demersul Prefectului cât şi faptul că schimbul de terenuri nu se finalizase încă la acea dată, iar actul de revocare a înlăturat starea de ilegalitate.
Desigur că, de la principiul revocabilităţii există mai multe excepţii, ca efect al dispoziţiilor exprese ale legii ori al naturii drepturilor şi obligaţiilor, care s-au născut în urma adoptării actului administrativ, ceea ce nu e cazul în speţa de faţă.
Şi aceasta întrucât, transferul de proprietate poate opera doar prin act autentic sau prin hotărâre judecătorească, hotărârea emisă de pârât nefiind translativă de proprietate, pentru ca ea să dobândească caracter irevocabil.
in consecinţă, atâta timp cât părţile din litigiu nu s-au prezentat la notariat, în vederea autentificării convenţiei privind schimbul de terenuri, H.C.L. nr. 18/2005, nu putea constitui baza unor raporturi contractuale, situaţie în care iniţierea unor contracte de către reclamant asupra acestor terenuri. în absenţa deţinerii unui titlu valabil, nu putea avea loc decât în condiţiile asumării riscului unor pagube, de către acesta.
Curtea mai reţine şi faptul că la dosarul cauzei, pârâtul a depus şi documentaţia care a stat la baza organizării şedinţei din data de 28 aprilie 2005, constând în convocator semnat de consilierii locali şi procesul-verbal de şedinţă.
De menţionat şi faptul că anularea H.C.L. nr. 18/2005, iniţiată de către Prefect, a constituit obiectul dosarului nr. 3996/CA/2005 al Tribunalului Timiş, prin care s-a dispus respingerea acţiunii formulate de către acesta ca rămasă Iară obiect, rcţinându-se revocarea hotărârii de către emitent.
C.A. Timişoara, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 237 din 21 februarie 2008
Notă: în speță, instanţa a apreciat corect momentul când actul intră în circuitul civil: atâta timp cât contractul civil de schimb preconizat nu a fost realizat notarial între administraţie şi particularul interesat, hotărârea de consiliu local de aprobare a schimbului viitor poate fi revocată.
Însă trebuie făcută o precizare: întrucât intrarea actului în circuitul civil nu este singurul caz de irevocabilitate, este posibil ca dintr-un alt motiv, un anume act administrativ să fie considerat irevocabil încă mai înainte de acest moment. Altfel spus, atunci când constatăm că un act administrativ şi-a produs efectele în circuitul civil, ştim sigur că el este irevocabil; dar nu putem avea certitudinea că el nu a devenit ca atare încă înainte de acest moment.
