Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de X sub nr.X pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamantul P. V. a chemat în judecată pârâta COMUNA MIRCEŞTI solicitând instanţei obligarea pârâtei de a-i asigura reclamantului dreptul de trecere pe terenul său fond dominant situat …., precum şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că fondul proprietatea reclamantului este înconjurat la …. de clădiri şi terenuri, împrejurare obiectivă care l-a determinat pe reclamant să fie lipsit de orice cale de acces în afara de aceea care străbate terenul comunei X . Din momentul achiziţionării terenului reclamantului i s-a permis de către pârâtă trecerea pe terenul primăriei, de la calea publică la proprietatea reclamantului, fără însă a se întocmi în acest sens vreun act oficial. Faţă de aceste considerente a promovat prezenta acţiune.
Alăturat acţiunii au fost depuse următoarele înscrisuri: titlu de proprietate 80103/1995 (f.4), contract de vânzare-cumpărare (f.5-7), plan de situaţie (f.8,9,10), plan cadastral (f.11), încheiere intabulare (f.13).
La al treilea termen de judecată – X – reclamantul a precizat că înţelege să-şi modifice acţiunea (f.25), în sensul că în calitate de reclamantă doreşte să figureze alături de el şi soţia sa P. L., iar în calitate de pârât să figureze S. G. şi nu Comuna Mirceşti.
De asemenea, reclamantul a completat acţiunea cu un al doilea capăt de cerere, respectiv grăniţuirea (f.26).
Pentru acelaşi termen de judecată pârâta Comuna Mirceşti a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii reclamantului întrucât acesta are deja o cale de acces la drumul public, iar în privinţa obligării Comunei la asigurarea unei asemenea servituţi înţelege să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Mirceşti.
La termenul din data de 20.11.2009 instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de reclamantă a numitei P. L., alături de P. V., şi în calitate de pârât, alături de Comuna Mirceşti a numitului S. G. (f.31).
Pentru termenul următor din X pârâtul nou introdus în cauză S. G. a formulat întâmpinare (f.35-37), prin care solicită respingerea acţiunii reclamantului atât pe fond cât şi pe excepţii. Astfel, cu privire la modificarea acţiunii se arată că aceasta nu este conformă cu legea întrucât primul reclamant nu poate solicita introducerea în cauză a unui alt reclamant. Faţă de aceste aspecte apreciază că la momentul formulării întâmpinării singurul reclamant trebuie să fie P. V.. Atât cererea de modificare a acţiunii cât şi cererea de completare a acesteia este tardiv formulată.
Pârâtul S. G. a invocat în întâmpinare următoarele excepţii : lipsă coparticipare procesuală pasivă (S. G. fiind coproprietar asupra terenului în litigiu cu soţia sa S. C., ce nu este parte în dosar), inadmisibilitatea acţiunii în grăniţuire (proprietăţile părţilor nu se învecinează).
La termenul din data de 29.01.2010, reclamanţii P. V. şi P.L. au completat din nou acţiunea (f.48-49) arătând că solicită introducerea în calitate de pârâţi a numiţilor S. C., D. A. şi D. S., depunând alăturat şi răspuns la excepţiile invocate de către pârâţii deja existenţi în dosar (f.50-53).
La termenul din 05.03.2010 instanţa, constatând că cererea completatoare este formulată mult după prima zi de înfăţişare a dispus înaintarea acesteia către compartimentul registratură şi înregistrarea sa sub un nou număr de dosar.
Cererea completatoare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani sub nr. X . Prin încheierea nr. X pronunţată în dosarul nr. X s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. X .
La termenul din 26.03.2010 au fost introduşi pe citativul dosarului nr. X în calitate de pârâţi şi S. C., D. A. şi D. S..
Pârâţii D. S. şi D. A. au formulat întâmpinare (f.69-70) prin care solicită respingerea acţiunii pe fond şi pe excepţii. Astfel, pârâţii D. invocă excepţia lipsei coparticipării procesuale active obligatorii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
La data de 06.04.2010 reclamantul P. V. formulează în scris cerere de renunţare la judecata obiectului de cerere servitute de trecere promovat de el în contradictoriu cu Comuna Mirceşti (f.79).
Prin încheierea de şedinţă din data de 28.05.2010 instanţa a soluţionat în parte excepţiile invocate de către părţi (f.82-83).
Astfel, au fost respinse ca rămase fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comuna Mirceşti, excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive invocată de pârâtul S. Ga., excepţia lipsei coparticipării procesuale active invocată de pârâţii D..
Au fost unite cu fondul excepţia inadmisibilităţii acţiunii în grăniţuire invocată de S. G. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D. S. şi D. A..
Părţile au solicitat administratea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori şi expertiză topografică (f.96).
Pentru soluţionarea cauzei au fost administrate următoarele probe: înscrisuri – plan de situaţie proprietate Sandu (f.43,44), plan amplasament imobil D. (f.80), plan cadastral de încadrare în zonă (f.156), adresă Primăria Comunei Mirceşti (f.187-188), plan cadastral reclamanţi (f.189), plan funcţional magazin D. (f.191), forografii (f.206-210) – , expertiză topografică (expert Mangalagiu Ioan – f.118-149).
La termenul din data de 11.02.2011 instanţa a respins obiecţiunile părţilor la raportul de expertiză şi a respins ca neconcludente probele cu interogatoriu şi martori, rămase prorogate de la termenul din data de 10.09.2010, motiv pentru care a fost formulată cerere de recuzare (respinsă prin încheierea din 18.02.2011-f.178).
La următorul termen de judecată instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor S. G. şi S.C. cu privire la capătul de cerere având ca obiect grăniţuire.
La termenul din data de 06.05.2011 instanţa a primit concluziile părţilor asupra excepţiilor invocate din oficiu, a celor unite cu fondul şi asupra fondului.
Apărătorul reclamanţilor a învederat instanţei că pe rolul Judecătoriei Paşcani a fost introdus un nou dosar având ca obiect servitute şi grăniţuire între aceiaşi reclamanţi şi numiţii D. V., D. E. şi T. I. (f.204), cu termen la data de 08.06.2011, faţă de care solicită fie suspendarea cauzei prezente conform dispoziţiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, fie amânarea cauzei prezente după data de 08.06.2011, în vederea conexării celor doua cauze.
Faţă de prevederile art. 137 Cod procedură civilă instanţa a apreciat că se impune cu prioritate soluţionarea excepţiilor, urmând ca în funcţie de soluţionarea lor să se poată aprecia oportunitatea suspendării sau conexării, reţinând astfel cauza spre soluţionare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:
Faţă de nenumăratele modificări şi completări aduse acţiunii de faţă, instanţa apreciază că înainte de analizarea excepţiilor se impune sintetizarea cadrului procesual şi al obiectului dedus judecăţii.
Astfel, litigiul vizează două capete de cerere: servitute de trecere şi grănuţuire.
Faţă de capătul de cerere de stabilire a servituţii de trecere reclamanţi sunt P. V. şi P. L., iar pârâţi sunt: S. G., S. C., D. S. şi D. A..
Faţă de pârâta Comuna Mirceşti ce a figurat în forma iniţială a cererii de chemare în judecată, având ca obiect servitute de trecere, reclamantul care a chemat-o în judecată a renunţat expres la judecata promovată de el în contradictoriu cu Comuna Mirceşti (f.79). Faţă de renunţarea la judecată instanţa a şi respins ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Comuna Mirceşti în capătul de cerere privind servitute de trecere (f.83), reţinând ca motiv al acestei soluţii cererea de renunţare la judecată a reclamanţilor în contradictoriu cu această pârâtă, luând astfel act de renunţare.
Comuna Mirceşti a rămas însă pe citativ în calitate de pârâtă faţă de capătul de cerere privind grăniţuirea, întrucât reclamanţii nu au renunţat expres la judecata acestui capăt de cerere în contradictoriu cu Comuna Mirceşti, iar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de comună a vizat doar capătul de cerere privind servitutea de trecere.
În acest context, în capătul de cerere privind grăniţuirea reclamanţi sunt P. V. şi P. L., iar pârâţi S. G., S. C., D. S., D. A. şi Comuna Mirceşti.
În cauză au fost invocate de către părţi şi din oficiu următoarele excepţii: 1. lipsă calitate procesuală pasivă a Comunei Mirceşti în servitute, invocată de această pârâtă;
2. lipsă coparticipare procesuală pasivă S. G., invocată de acest pârât ;
3. lipsă coparticipare procesuală activă reclamanţi, invocată de pârâţii D. S. şi A. ;
4. inadmisibilitate acţiune în grăniţuire, invocată de pârâtul Sandu Gabriel;
5. lipsă calitate procesuală pasivă a pârâţilor D. S. şi A., invocată de aceşti pârâţi faţă de ambele capete de cerere;
6. lipsă coparticipare procesuală pasivă obligatorii a tuturor pârâţilor, invocată din oficiu faţă de ambele capete de cerere;
7. lipsă calitate procesuală pasivă a pârâţilor S. G. şi C. invocată din oficiu cu privire la capătul de cerere privind grăniţuirea.
Prin încheierea de şedinţă din data de 28.05.2010 (f.83) instanţa a respins ca rămase fără obiect (ca urmare a modificărilor şi completărilor aduse la acţiunea iniţială şi ca efect al cererii de renunţare la judecată) primele trei excepţii prezentate mai sus, şi a unit cu fondul excepţiile de la punctele 4 şi 5 de mai sus.
În acest context instanţa urmează a mai analiza excepţiile unite cu fondul şi excepţiile invocate din oficiu. Pentru facilitarea urmăririi raţionamentului logic instanţa va analiza excepţiile în funcţie de fiecare capăt de cerere faţă de care au fost invocate.
Astfel, faţă de capătul de cerere privind stabilirea servituţii de trecere au fost invocate excepţiile: lipsă calitate procesuală pasivă a pârâţilor D.S.şi A. şi lipsă coparticipare procesuală pasivă obligatorie.
Conform art.616 Cod civil :”proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului (…)”, iar conform art.617 Cod civil :” trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis ca să iasă în drum”.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de domnule expert Mangalagiu Ioan (f.118-149) rezultă că terenul proprietatea reclamanţilor Popa se învecinează cu terenul proprietatea numiţilor T. I. şi D. V. (f.127) . Pârâţii D. au proprietatea învecinată cu T. I. şi D. V., iar pârâţii S. au proprietatea învecinată cu T. I. şi o cale de acces lată de doar 2 m, folosită cu pasul de către reclamanţi.
Stabilirea judecătorească a unei servituţi de trecere trebuie făcută, în cazul în care sunt întrunite condiţiile referitoare la loc înfundat, de la proprietatea reclamantului până la drumul public. Or, de la proprietatea reclamantului până la drumul public calea de trecere solicită instanţei spre stabilire urmează a intersecta patru proprietăţi (D. V., T. I., D. A. şi S. G.) nu doar două- ale pârâţilor S. şi D..
Din fotografiile prezentate chiar de reclamanţi la ultimul termen de judecată (f.206-210) rezultă că trecerea reclamanţilor de la drum spre proprietatea lor se face în prezent pe o potecă ce se află situată (prin comparare cu schiţele raportului de expertiză) exact pe hatul dintre proprietăţile D. şi T. şi printre gardurile aparţinând proprietăţilor pârâţilor S. şi D..
Simplul fapt că între reclamanţi şi T. I. şi D. V. nu există încă litigiu cu privire la trecerea reclamanţilor cu pasul pe hatul proprietăţii celor doi vecini nu poate fi de natură a înlătura necesitatea participării acestora în dosarul de stabilire a servituţii de trecere. În orice moment D. şi T. îşi pot îngrădi proprietăţile şi astfel vor lipsi complet pe reclamanţi de posibilitatea de a ajunge la locuinţa lor.
Conform art.585 Cod civil :”tot proprietarul îşi poate îngrădi proprietatea, afară de excepţia ce se face la art. 616” (616 Cod civil vorbind chiar de servitutea de trecere ), astfel încât apare şi mai evidentă lipsa de opozabilitate faţă de D. şi T. ce urmează a o avea o eventuală servitute de trecere stabilită printr-o hotărâre judecătorească la a cărei judecată nu au fost parte.
Mai mult, faţă de dimensiunile căii de trecere existente în prezent de la drumul public la proprietatea reclamanţilor instanţa apreciază pertinente recomandările expertului Mangalagiu Ioan care arată că dacă se va stabili o servitute de trecere, calea stabilită de instanţă ar trebui să aibă o lăţime de măcar 3,50 m, conform normelor PUZ.
Această lăţime este necesară nu pentru simplul confort al reclamanţilor ci pentru siguranţa civilă în genere, întrucât, dacă de exemplu ar izbucni un incendiu la locuinţa reclamanţilor autovehiculele de Pompieri nu ar putea ajunge prin nicio cale suficient de aproape de imobil pentru a stinge incendiul.
Poteca existenţă în prezent este insuficientă pentru respectarea normelor PUZ. Mai mult, pentru obţinerea unei asemenea lăţimi a căii de trecere ar trebui cedat nu doar din proprietăţile S. şi D. ci şi din proprietăţile T. şi D., întrucât, aşa cum am arătat trecerea actuală se face exact pe hatul dintre proprietăţile vecine reclamanţilor.
Pentru considerentele arătate instanţa apreciază că pentru soluţionarea legală a capătului de cerere privind stabilirea servituţii de trecere se impunea a fi chemate în judecată toate persoanele proprietare a terenurilor pe care urmează a fi instituită calea de acces, respectiv atât a pârâţilor S. şi D. cât şi a numiţilor T. I.şi D. V. (împreună cu coproprietarii fiecăruia, dacă este cazul).
Reclamanţii nu au solicitat decât judecata în contradictoriu cu pârâţii S. G. şi C. şi D. A. şi S., care au ieşirea la drumul public dar nu sunt vecini cu reclamanţii. Or, aceştia sunt doar ultimii proprietari ce urmează a fi aserviţi, între pârâţii arătaţi şi proprietatea reclamantului mai existând două fonduri, respectiv D. şi T..
Raportat la cele arătate instanţa apreciază neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D. S. şi A., întrucât fondul acestora face parte din cele patru fonduri pe care ar putea trece servitutea.
Însă, faţă de prevederile art. 47 şi 48 alin.2 Cod procedură civilă, constată întemeiată excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, întrucât pentru a se putea stabili o cale de trecere aceasta trebuie să pornească de la proprietatea reclamanţilor şi să treacă pe toate cele patru proprietăţi arătate, până la drumul public, iar în cauză nu sunt părţi decât proprietarii a două fonduri, nu patru.
Astfel, conform art. 47 şi 48 alin.2 Cod procedură civilă :”mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţie comună, ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză. (…) dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei(…) folosesc şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de cele mai favorabile”.
Astfel, conform art. 47 şi 48 alin.2 Cod procedură civilă :”mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţie comună, ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză. (…) dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei(…) folosesc şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de cele mai favorabile”.
Faţă de soluţiile ce urmează a le primi excepţiile de mai sus, capătul de cerere privind servitutea de trecere urmează a fi respins pentru lipsă coparticipare procesuală pasivă obligatorie.
În privinţa capătului de cerere privind grăniţuirea, au fost invocate următoarele excepţii: inadmisibilitatea, lipsă calitate procesuală pasivă pârâţi S. G. şi S. C., lipsă calitate procesuală pasivă pârâţi D. A. şi D. S. şi lipsă coparticipare procesuală pasivă obligatorie.
Conform art.584 Cod civil :”orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa”.
Instanţa apreciază neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii în grăniţuire întrucât după cum se poate clar vedea, calea în justiţie este prevăzută de legea civilă română.
Dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.584 Cod civil (părţile nu sunt vecine sau proprietăţile nu sunt lipite), acestea ţin de temeinicia acţiunii în grăniţuire sau de calităţile procesuale şi nu de inadmisibilitatea sa.
Nu trebuie confundată calea în justiţie prevăzută de lege cu soluţia ce ar putea-o primi acţiunea, adică simplul fapt că acţiunea nu ar fi de admis întrucât nu sunt întrunite condiţiile legale nu înseamnă că soluţia este inadmisibilitatea acţiunii ci eventual netemeinicia ei.
Pentru considerentele arătate instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii în grăniţuire, invocată de pârâtul S. G..
Excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor S. G., S. C., D. A. şi D. S., faţă de prevederile art. 584 Cod civil şi probatoriul administrat în cauză, apar însă ca întemeiate.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică judiciară Mangalagiu Ioan rezultă că nici pârâţii Sandu şi nici pârâţii D. nu sunt vecini cu proprietatea reclamanţilor, întrucât, cum am arătat deja între proprietăţile pârâţilor şi cea a reclamanţilor se mai află proprietăţile T. I. şi D. V..
Nefiind vecini cu reclamantul, pârâţii S. G., S. C., D. A. şi D. S. nu pot fi obligaţi de către instanţă la grăniţuire cu reclamanţii, apărând astfel, din punct de vedere procesual ca lipsiţi de calitate procesuală pasivă, motiv pentru care aceste două excepţii invocate de către pârâţi vor fi admise.
În privinţa excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, invocate de către instanţă faţă de ambele capete de cerere ale acţiunii, raportat la condiţiile de exercitare ale acţiunii în grăniţuire, instanţa o constată neîntemeiată faţă de acest capăt de cerere, urmând a o respinge.
Coroborând prevederile citate mai sus cu prevederile art. 584 Cod civil instanţa constată că în materie de grăniţuire reclamanţii nu sunt obligaţi a chema în judecată toate persoanele cu ale căror proprietăţi se învecinează, astfel încât nu există coparticipare procesuală obligatorie, ci doar eventual facultativă.
Faţă de soluţiile prezentate mai sus, ce urmează a le primi excepţiile, instanţa va respinge capătul de cerere privind grăniţuirea, formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii S. G., S. C., D. A. şi D. S., ca fiind promovat împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Capătul de cerere privind grăniţuirea mai are însă ca pârât şi pe Comuna Mirceşti faţă de care reclamanţii nu au renunţat la judecată, iar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de această pârâtă, deşi a fost invocată doar referitor la capătul de cerere privind servitutea, a fost respinsă generic ca rămasă fără obiect, fără distincţie între capetele de cerere la care s-a raportat această soluţie a excepţiei.
Faţă de această împrejurare instanţa apreciază că nu mai putea fi invocată din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte şi în raport de grăniţuire, întrucât instanţa se pronunţase deja interlocutoriu fără distincţie între cele două capete de cerere, însă, având în vedere că pârâta Comuna Mirceşti nu se învecinează cu proprietatea reclamanţilor, acţiunea în grăniţuire îndreptată împotriva lor apare ca lipsită de temei juridic. Pe cale de consecinţă, faţă de această pârâtă instanţa va respinge cererea de grăniţuire ca nefondată.
Văzând şi prevederile art. 274 Cod procedură civilă, faţă de soluţia ce urmează a o primi acţiunea în întregul ei, instanţa constată căzuţi în pretenţii pe reclamanţi, astfel încât îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată cauzate pârâţilor.
Din înscrisurile de la filele 38 şi 205 rezultă că pârâţii S. G. şi C. au efectuat cheltuieli în cuantum de 2800 de lei reprezentând onorariu de avocat, iar din înscrisul de la fila 213 dosar rezultă că pârâţii D. A. şi S. au achitat 2000 de lei cu titlu de onorariu avocat, sume ce vor fi puse în sarcina de plată a reclamanţilor.
