Ca urmare a constatarii prin decizii succesive de catre Curtea Constitutionala a neconstitutionalitatii modificarilor aduse de Guvern Ordonantei nr. 15/2008, asa cum aceasta fusese aprobata prin Legea nr. 221/2008, tribunalul considera ca în prezent O.G. nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învatamânt functioneaza în conditiile în care aceasta a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008. Numai procedând în acest mod sunt respectate deciziile obligatorii ale Curtii Constitutionale si pusa în aplicare vointa Parlamentului cu privire la domeniul reglementat
Prin cererea introdusa la aceasta instanta la data de 05 noiembrie 2009 si înregistrata sub nr. 3064/116/2009 (nr. în format vechi 3725/C/2009), reclamantul Sindicatul Liber din Învatamânt a chemat în judecata pe pârâtii SCOALA S UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA COMUNA S – prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI S si INSTITUTIA PRIMARULUI solicitând ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la calcularea drepturilor salariale, începând cu data de 01.10.2008, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 si plata diferentelor dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G 15/2008, actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflatie la data platii efective.
În motivarea cererii sale, reclamantul arata ca O.G. nr. 15/2008 a reglementat cresteri salariale ale personalului din învatamânt pe anul 2008. În esenta prin acest act normativ s-a aprobat ca începând cu data de 01.10.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic sa fie de 400.00 lei.
Ulterior publicarii acestui act normativ a fost emisa OUG nr. 136/2008, care prevede ca în perioada octombrie – decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabileste la 299,933 lei pentru functiile didactice prevazute la art. 1 alin 1 lit c din OG 15/2008 aprobata cu modificari prin Legea 221/2008 si se va aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009.
Precizeaza reclamantul ca la data de 12.11.2008, prin decizia nr. 1221/12.11.2008, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile OUG 136/2008 sunt neconstitutionale. Însa, anterior pronuntarii deciziei amintite, Guvernul adopta o noua Ordonanta de Urgenta, respectiv OUG 151/2008 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învatamânt. În toate anexele la care se face referire, pe întreaga durata a anului 2009, valoarea coeficientului de multiplicare este de 299,933 lei.
Mentioneaza reclamantul ca din toate actele citate anterior rezulta faptul ca începând cu data de 01.10.2008, în conformitate cu dispozitiile Legii 221/2008, salariile personalului didactic (de predare si instruire / pregatire practica si didactic auxiliar) din învatamântul preuniversitar – membrii de sindicat ale caror drepturi le reprezinta, astfel cum rezulta din tabelul anexat – trebuiau calculate având ca baza o valoare de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000 si desi în speta sunt aplicabile prevederile acestei legii (act normativ aprobat de Parlament si constatat constitutional de catre Curtea Constitutionala, fiind promulgat de Presedintele României), pârâtii nu au procedat la calculul si plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi. Dimpotriva, acestia au facut aplicarea OUG 136/2008 si OUG 151/2008, calculând salariile în baza unui coeficient de multiplicare de numai 299,933 cu începere de la 1.10.2008.
Se arata ca la data de 29.01.2009 Guvernul emite o noua ordonanta de urgenta, respectiv OUG 1/2009 prin care practic este modificata din nou Legea 221/2008. Apoi, în Monitorul Oficial nr. 211 din data de 01.04.2009 este publicata o noua ordonanta de urgenta OUG 31/2009 privind unele masuri în domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar, blocându-se astfel si dupa data de 01.04.2009 aplicarea dispozitiilor Legii 221/2008.
În data de 30 aprilie 2009 este adoptata o ultima ordonanta de urgenta, OUG 41/2009 privind unele masuri în domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009 care îngheata salariile personalului didactic pâna la 31 decembrie 2009.
Considera reclamantul ca efectul OUG 41 /2009 este acela de anulare a dispozitiilor Legii 221/2008 pentru tot restul anului 2009, fapt ce duce la inaplicabilitatea acestui act normativ.
Reclamantul a invocat si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct 2 si 3 din OUG 151/2008 , art. 2 si 3 din OUG 1/2009, art. 2 si 3 din OOUG 31/2009, art. 2 din OUG 41/2009.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri si orice alte probe a caror necesitate ar rezulta din dezbateri.
În drept, reclamantul si-a întemeiat actiunea sa pe dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999, privind solutionarea conflictelor de munca, art. 28 din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, ale art. unic din Legea nr. 221/2008 si ale O.G. nr. 15/2008.
Pârâtii, desi au fost citati legal, nu au formulat aparari în cauza.
La termenul din data de 9 decembrie 2009, reclamantul a renuntat la invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor anterior invocate, motiv pentru care nu a mai fost analizata admisibilitatea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale.
Totodata, a fost depus tabelul cu numele, functia si data angajarii membrilor de sindicat ale caror interese le reprezinta reclamantul în prezenta cauza.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin dispozitiilor art. 1 alin. 1 lit. b si c din O.G. nr. 15/2008 privind cresterile salariale ale personalului din învatamânt pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o crestere a drepturilor salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult fata de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificari de catre Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 si care reprezenta valoarea de referinta pentru cresterile salariale ulterioare, ceea ce asigura cresteri salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar de aproximativ 50% fata de 31 decembrie 2007.
Prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din învatamânt în anul 2008 sunt modificate unele prevederi ale O.G. nr. 15/2008, asa cum a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008, reducându-se majorarile salariale stabilite de Parlament.
Prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicata în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008, Curtea Constitutionala declara neconstitutional acest act normativ precizând ca adoptarea de catre Guvern a Ordonantei de urgenta nr. 136/2008 nu a fost motivata de necesitatea reglementarii într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotriva, de contracararea unei masuri de politica legislativa în domeniul salarizarii personalului din învatamânt adoptata de Parlament, iar în conditiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învatamânt, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, conditiile si criteriile de acordare a acestor cresteri salariale, Guvernul, prin interventia sa ulterioara, ai ntrat în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tarii”.
Tototdata, instanta de control constitutional a constatat ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 136/2008 înfrâng si prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, deoarece afecteaza drepturi fundamentale, precum dreptul la si la protectia sociala a muncii si dreptul la un nivelul de trai decent, asa cum sunt consfintite în prevederile constitutionale ale art. 41 si art. 47 alin. (1). S-a constatat de asemenea si încalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. 5, potrivit carora „În România respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.
Ulterior, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicata în M.O. – partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care dupa ce în art. 1 pct. 1 modifica denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 si 3, reduce în mod substantial majorarile salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învatamânt în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008.
Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicata în M.O. – Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constata neconstitutionalitatea art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008, invocând aceleasi considerente avute în vedere si la analiza O.U.G. nr. 136/2008.
Prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, Curtea Constitutionala constata înca odata neconstitutionalitatea dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008, concomitent cu constatarea neconstitutionalitatii art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele masuri în domeniul salarizarii în sectorul bugetar.
De remarcat faptul ca, atât prin dispozitiile art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 1/2009, cât si prin dispozitiile art. 2 si 3 din O.U.G. nr. 31/2009 si dispozitiile art. 2 din O.U.G. nr. 41/2009 se reglementeaza modificari ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstitutionale de catre Curtea Constitutionala.
Cum modificarile aduse O.G. nr. 15/2008, prin dispozitiile art. I pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 151/2008 nu-si mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992, nici modificarile aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În consecinta, ca urmare a constatarii prin decizii succesive de catre Curtea Constitutionala a neconstitutionalitatii modificarilor aduse de Guvern Ordonantei nr. 15/2008, asa cum aceasta fusese aprobata prin Legea nr. 221/2008, tribunalul considera ca în prezent O.G. nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învatamânt functioneaza în conditiile în care aceasta a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008. Numai procedând în acest mod sunt respectate deciziile obligatorii ale Curtii Constitutionale si pusa în aplicare vointa Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separatiei si echilibrului puterilor în stat, precum si a principiului respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor.
De asemenea, nu trebuie omis faptul ca modificarile repetate ale aceluiasi act normativ (în speta modificarile au intervenit la intervale scurte de timp) tind sa încalce cerintele de precizie, claritate, accesibilitate si previzibilitate ale legii. De altfel,atât jurisprudenta Curtii Constitutionale, cât si cea a CEDO au subliniat faptul ca legile trebuie sa întruneasca anumite calitati pentru ca, in procesul de interpretare si aplicare a reglementarilor continute, sa nu se ajunga la încalcarea flagranta a drepturilor si libertatilor fundamentale garantate prin Constitutie si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. În acest sens, CEDO a stabilit ca legea trebuie sa corespunda unor cerinte de accesibilitate si previzibilitate.
Apreciind ca în cauza, reclamantii, sunt beneficiarii dispozitiilor O.G. nr. 15/2008, asa cum a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008, ei pot pretinde cel putin o „speranta legitima” cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la cresterile salariale.
Aceasta „speranta legitima” a reclamantilor îsi gaseste justificarea si în desele modificari legislative prin interventia Guvernului, care prin ordonante succesive a cautat sa contracareze masurile legislative dispuse de Parlament cu privire la cresterile salariale ale personalului din învatamânt (în acest sens a se vedea Hotarârea împotriva României, Strain si altii, nr. 57.001/00 &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Paduraru citata anterior, & 98-99, Podeanu, nr. 4.596/03, &34, 16 februarie 2006, Radu nr. 13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Pe de alta parte, în speta nu s-a dovedit ca ingerinta în dreptul reclamantilor cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a facut cu respectarea limitarilor reglementate de art. 1 din Protocolul aditional la Conventie care prevede ca privarea de un bun se poate face daca aceasta este prevazuta de lege, adica de normele interne aplicabile si daca este impusa de o cauza de utilitate publica.
În cauza Viasu contra României, Hotarârea din 9 decembrie 2008, CEDO a statuat ca pentru ca o ingerinta sa fie „legala”, aceasta trebuie, pe de o parte sa fie prevazuta de lege, asigurându-se astfel principiul suprematiei legii, principiu fundamental într-o societate democratica, iar pe de alta parte sa pastreze un just echilibru între cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii dreptului la respectarea bunurilor reclamantilor.
Or, în speta de fata, însasi Curtea Constitutionala a considerat ca normele emise de Guvern si care se constituie într-o ingerinta în dreptul la un salariu marit al reclamantilor încalca legea si ca aceste norme nu fac altceva decât sa contracareze unele masuri de politica legislativa în domeniul salarizarii personalului din învatamânt adoptate de Parlament.
Totodata, dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul Muncii, rap. la art. 243 Codul Muncii, art. 30 din legea nr. 130/1996, art. 155 Codul Muncii si art. 41 alin. 5 din Constitutie, statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, iar potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat în situatia în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul, or neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încalcare a contractului de munca intervenit între angajator si salariat, ce atrage raspunderea civila contractuala a celui ce angajeaza.
Având în vedere considerentele expuse si retinând ca în cauza sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, priveste întemeiata cererea reclamantului urmând a o admite, tinându-se seama si de data angajarii fiecarui membru de sindicat, precum si de faptul ca fiind vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din aceasta suma cât si din corectia ei cu indicele de inflatie.
În consecinta, pârâta Scoala S, unitate de învatamânt ce functioneaza potrivit art. 145 din Legea nr. 84/1995 – legea învatamântului, în calitate de angajator, împreuna cu Consiliul Local S, în calitate de finantator, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 si Institutia Primarului si Unitatea administrativ – teritoriala S, prin primar, în calitate de ordonator principal de credite, urmeaza a fi obligati la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 si plata diferentelor dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G 15/2008, începând cu data de 01.10.2008 si actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflatie la data platii efective membrilor de sindicat mentionati în dispozitivul prezentei hotarâri.
În temeiul art. 36 din Regulamentul de Ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse în motivarea prezentei hotarâri.
Vazând si dispozitiile art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1999.
Ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Bucuresti.
