Acţiunea reclamantului (recurent) se întemeiază în drept pe prevederile Legii nr. 273/2006. art. 33 alin (3)-(5), (7) din această lege privind finanţele publice, iar prin actele administrative a căror nulitate absolută s-a solicitat să se constate de instanţă, recurentul susţine că este vătămat.
Criticând dispoziţiile Legii nr. 273/2006 şi cele două Hotărâri ale Consiliul Judeţean Braşov, instanţa de recurs constată că într-adevăr în cauză temeiul de drept al acţiunii în este cel al legii speciale şi nu cel al Legii nr. 554/2004 ce prevede în art. 7 obligarea efectuării plângerii prealabile înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea unui act administrativ vătămător.
Analizând dispoziţiile art. 33 alin. (3)-(5), (7) din Legea 273/2006 rezultă că nulitatea absolută se constată de instanţa de contencios administrativ la sesizarea prefectului, sau a oricărei alte persoane vătămate, legea specială nefacând vreo precizare cu privire la condiţiile legii contenciosului privind judecarea cauzei, respectiv la obligativitatea parcurgerii plângerii prealabile.
Prin urmare faţă de prevederile art. 33 alin. (7) din Legea nr. 273/2006. este evident că recurentul nu era obligat să îndeplinească procedura prealabilă înainte de a formula acţiune la instanţa de contencios cu atât mai mult cu cât actele atacate erau intrate în circuitul civil, ele nemaiputând fi revocate de emitentul Consiliul Judeţean Braşov, astfel încât utilitatea eficientă şi scopul efectuării plângerii prealabile nu mai puteau fi efectuate, fiind lipsite de sens.
Aşa fiind, instanţa apreciază că în cauză se impunea cercetarea pe fond a cererii reclamantului şi nu soluţionarea pe excepţie cum greşit a procedat instanţa de fond.
C.A. Braşov, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 554/R din 11 septembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 909 din 23 mai 2008 a Tribunalului Cluj a fost respinsă excepţia lipsei plângerii prealabile şi a tardivităţii acţiunii invocate de pârâtul Preşedintele Consiliului judeţean C; admisă în parte acţiunea extinsă şi precizată de reclamanţii B.F., E.M.B., D.E. şi în consecinţă a fost anulată autorizaţia de construire nr. 121 din 26 octombrie 1999 pentru tronsoanele de canalizare CM 20. CM 21, CM 22, CM 23 emise de preşedintele Consiliului Judeţean Cluj.
în privinţa excepţiei lipsei procedurii prealabile reţine instanţa că este neîntemeiată întrucât din moment ce lucrările ce au fost executate aceasta este inutilă căci ea presupune o solicitare pentru revocare de către autoritatea administrativă a actului presupus vătămător pentru reclamanţi, iar odată ce actul a intrat în circuitul civil fiind executat, el nu mai poate fi revocat.
C.A. Cluj, s. com., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 2501 din 5 noiemtyrie 2008
Notă: iată un raţionament admirabil prin simplitatea lui: întrucât scopul oricărei proceduri administrative prealabile îl constituie preîntâmpinarea unui litigiu prin revocarea de bunăvoie a actului, de către cel care l-a emis, irevocabilitatea unui act administrativ are drept consecinţă principală considerarea procedurii prealabile ca fiind inutilă; în consecinţă, în atare cazuri, ea nu mai este necesară.
Deşi împărtăşim, în principiu, această viziune, cel puţin două observaţii pot fi formulate:
a) nu acesta este punctul de vedere al înaltei noastre Curţi, care, în baza principiului ubi /ex non distinguit, nex nos distinguere potest consideră procedura prealabilă ca fiind întotdeauna obligatorie;
b) o critică tot i se poate aduce acestei viziuni: nu există acte administrative irevocabile in abstracto. Altfel spus, revocabilitatea unui act administrativ este o chestiune apreciabilă de la caz la caz. Orice act administrativ poate tace parte dintr-o categorie de acte irevocabile însă, în concrct, să fie revocabil pentru că, de pildă, a fost emis prin fraudă. Or, această cauză concretă de revocabilitate ar putea fi apreciată de organul emitent cu ocazia soluţionării procedurii administrative prealabile, cale care, astfel, ar trebui întotdeauna parcursă de particular prealabil introducerii acţiunii în contencios administrativ.
a.4. O pseudo-excepţie de la principiul revocabilităţii actelor administrative: ipoteza în care în baza actului s-au creat raporturi procesuale
a) Revocabilitatea este regula în materia actclor administrative: actul administrativ este în principiu revocabil, autoritatea emitentă putând reveni asupra lui, putându-1 revoca pentru ilegalitate sau inoportunitate până în momentul în care acesta şi-a produs efectele prin sau prin intrare în sfera altor raporturi. Acţiunea este rămasă fără obiect însă de vreme ce articolul din hotărârea atacată a fost revocat de către consiliul local în timpul procesului.
Trib. Sălaj, sentinţa nr. 510/1997, nepublicată
b) Având în vedere că prin H.C.L. nr. 32/2003, pârâtul Consiliul local Strchaia a revocat H.C.L. nr. 21/2003 a cărei anulare s-a solicitat, urmează a se constata că prezenta a rămas fară obiect şi pe calc de consecinţă se va respinge acţiunca.
Trib. Mehedinţi, s. com., cont. adm., sentinţa nr. 196/CA/2003, nepublicată
c) Prin H.C.L. nr. 139/2002 Consiliul local al municipiului Zalău dispune revocarea
H.C.L. nr. 82/2002 a aceluiaşi Consiliu local, hotărâre ce face obiectul prezentei acţiuni. Instanţa constată că acţiunea a rămas fără obiect şi o respinge pe acest temei.
Trib. Sălaj, sentinţa nr. 1746/2002, nepublicată
Prin Hotărârea nr. 178 a cărei nulitate absolută se solicită a se constata. Consiliul local al Municipiului Paşcani a aprobat concesionarea prin licitaţie deschisă a terenului în suprafaţă de 45 mp din proprietatea publică a Municipiului Paşcani, situat în(…) D
pcrgola blocului G-l-B pentru extinderea spaţiului de avocatură de la parterul blocului, conform documentaţiei prevăzută în anexa nr. 1 parte integrantă din hotărâre.
La data de 12 decembrie 2007 Consiliul local al Municipiului Paşcani depune copia
H.C.L. 172 din 31 octombrie 2007 prin care se revocă H.C.L. nr. 178^2006. motiv pentru care se solicită a se lua act că recursul şi respectiv acţiunea a rămas fără obiect.
Pe acest considerent, Curtea a admis recursul, a modificat în parte sentinţa civilă nr. 1192 din 29 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi. în sensul că a respinge acţiunea promovată de reclamanta-recurentă A.I.A.C.O.E. P ca fiind rămasă fără obiect, obligând totodată intimatul Consiliul local Paşcani să plătească recurentei suma de 1.700 lei cheltuieli de judecată efectuate atât la instanţa de fond cât şi în recurs.
C.A. laşi, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 22/C.A. din 14 ianuarie 2008
Curtea, văzând Hotărârea nr. 47 din 29 februarie 2008. privind darea în administrarea Spitalului Municipal de Urgenţe Bârlad F.E.. a terenurilor şi clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea, care în art. 4 prevede expres că: Jm data intrării in vigoare a prezentei hotărâri se revocă H.C.L. Municipal Bârlad nr. 96 din 30 martie 2007. precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei hotărâri”, obiectul acţiunii reclamantei îl reprezenta tocmai anularea hotărârii revocate, va constata rămânerea fară obiect a acţiunii, ulterior pronunţării sentinţei de fond (21 ianuarie 2008), fapt ce face inutilă verificarea criticilor evocate de pârâtă prin cererea sa de recurs.
Raportat situaţiei de fapt existente la momentul pronunţării primei instanţe, şi având în vedere că prin adoptarea H.C.L. Bârlad nr. 47 din 29 februarie 2008, recurenta recunoaşte tacit nelegalitatea H.C.L. Bârlad nr. 96/2007 în litigiu. Curtea va proceda la menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 29/CA/2008 a Tribunalului Vaslui, cu respingerea cererii de recurs promovate de intimatul Consiliul local Bârlad, ca rămasă fără obiect.
C.A. laşi, s. cont. adm. şi tîsc., decizia nr. 284/C.A. din 26 mai 2008
Prin H.C.L. nr. 22 din 27 iunie 2007 a fost reziliat contractul de parteneriat nr. 997 din 29 mai 2003 şi actul adiţional nr. 2411/2003 încheiate între Consiliul local Corbiţa şi Asociaţia B.V.
Prin H.C.L. nr. 23 emisă la aceeaşi dată. Consiliul local Corbiţa a aprobat încheierea cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului V a Acordului de E. pentru realizarea activităţii de promovare etc. şi continuarea proiectului Centrul de zi instructiv-cducativ.
în prima hotărâre la art. 2 se stipula faptul că activitatea Centrului de zi – instructiv-educativ va 11 preluată de Consiliul local Corbiţa.
Prin H.C.L. nr. 41 din 12 decembrie 2007, s-a revocat H.C.L. nr. 22/2007, rămânând în folosinţă contractul de parteneriat nr. 997/2(K)3 şi actul adiţional nr. (…).
Instanţa de fond a reţinut că existenţa unui parteneriat anterior nu exclude un nou parteneriat.
Aşa este, numai că printr-o fraudă în convenţie Consiliul local Corbiţa, a încercat să înlăture efectcle acestor acorduri. Mai întâi în aceeaşi zi a dat două hotărâri din care: prin una rezilierea unui contract ce viza Centrul de zi instructiv-educativ, iar prin cealaltă aproba un nou partcncriat cu privire la Centrul de zi instructiv-educativ.
în timpul procesului, a mai emis o hotărâre prin care a revocat hotărârea de reziliere a contractului de partcncriat, în acest caz fiind probabil singura comună din judeţul V cu două proiecte de partencriat pentru un Centru de zi instructiv-educativ. Or. aşa ceva este exclus. Este de natura evidenţei că H.C.L. nr. 23 din 27 iunie 2007 a fost adoptată pentru ca să înceteze colaborarea cu intervenienta Asociaţia B.F.
Astfel fiind, în considerarea celor mai sus expuse. Curtea constatând că cererea de anulare a H.C.L. nr. 22 din 27 iunie 2007 a rămas tară obiect. iar H.C.L. nr. 23 din 27 iunie 2007 a fost adoptată de Consiliul local Corbiţa. Judeţul V, cu intenţia vădită de fraudare a convenţiei reprezentată de contractul de partcncriat 997 din 29 mai 2003 cu actul adiţional aferent, urmează ca pe temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., să admită recursul, atât al Instituţiei Prefectului, Judeţului V cât şi al intervenientei în interes propriu Asociaţia B.F. şi să modifice sentinţa recurată în sensul admiterii acţiunii şi cererii de intervenţie în interes propriu şi să dispună anularea H.C.L. nr. 23/2007 emisă de Consiliul local al comunei Corbiţa. judeţul V.
C.A. Calaţi, decizia nr. 301/R din 8 mai 2008
Notă: Sub vechiul regim, doctrina noastră a dezvoltat şi multiplicat sintagma „intrarea actului în circuitul civil”, ajungându-se să se susţină că un act administrativ devine irevocabil ori de câte ori îşi produce efectele într-o altă ramură a dreptului. Exagerând, unii doctrinari au susţinut chiar şi faptul că, imediat ce în baza actului s-au născut raporturi de drept procesual civil, prerogativa revocării actului în cauză încetează pentru că, atunci când instanţa este chemată să se pronunţe cu privire la soarta unui act administrativ, administraţia este datoare să se abţină să-i mai hotărască destinul. Este o idee interesantă, dar greşită. Şi, lucru mai important, practica judiciară nu a aderat deloc la ea: orice act administrativ poate ii revocat şi după ce particularul se adresează instanţei cu acţiune în anulare, lată însă câteva repere desprinse din jurisprudenţă:
a) dacă actul este revocat după introducerea acţiunii, pentru ilegalitate (deci cu efecte ex tune), acţiunea va ti respinsă ca lipsită de obiect. în opinia noastră, soluţia riguroasă este aceea de admitere a acţiunii şi de constatare a achiesării pârâtului la pretenţiile reclamantului. Distincţia este importantă pentru soarta cheltuielilor de judecată;
b) în aceste situaţii însă, de fiecare dată acestea au fost acordate particularului, chiar dacă acţiunea a fost respinsă. Probabil pe considerente de echitate;
c) mai dificilă procedural este ipoteza în care prima instanţă anulează actul, autoritatea formulează recurs iar până la judecarea căii de atac actul este revocat. Având în vedere şi efectul suspensiv al recursului lart. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004), fie se admite recursul respingându-se acţiunea ca lipsită de obiect, fie, constatandu-se achiesarea la pretenţii, se respinge recursul ca lipsit de interes. în cele din urmă, singura importanţă practică este acordarea cheltuielilor de judecată reclamantului;
d) dacă însă revocarea se produce numai cu efecte pentru viitor, atunci, constatând că vătămarea subzistă, instanţa va anula actul atacat pentru a-i şterge şi efectele juridice trecute