PENAL.Recurs .Reabilitare . Competenta instanta
Potrivit art. 494 Cod procedură penală competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţa cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.
Potrivit art. 494 Cod procedură penală competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţa cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.
Prin sentinţa penală nr. 155 din 24.09.2013 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele in dosarul nr. 2450/277/2013 s-a respins cererea de reabilitare formulată de către condamnatul W R G , fiind obligat acesta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel , instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 464/2000, petentul a fost condamnat la amendă penală în cuantum de 800.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.180 alin.2 rap. la art.63 C.p. Această sentinţă a rămas def. la data de 18.12.2000, prin nerecurare, astfel cum rezultă din referatul întocmit în cauză. Din acelaşi referat se reţine că la data de 19.03.2001 s-a depus dovada achitării amenzii penale aplicată. Se mai arată că, referitor la cheltuielile judiciare, a fost înaintat titlul executoriu pentru darea în debit cu suma la care a fost obligat petentul, confirmându-se cu adresa nr. 591/21.12.2000 că a fost primit titlul executoriu.
Instanţa a constatat că petentul nu a mai fost condamnat, aşa cum rezultă din certificatul de cazier judiciar nr.476075/26.07.2013
Referitor la condamnarea cu amendă penală dispusă prin s.p. 464/2000 a Judecătoriei Pătârlagele instanţa constată că, raportat la data de la care se calculează termenul de reabilitare, conform art.136 alin.2 C.p., respectiv 19.03.2001, petentul a mai săvârşit infracţiunile pentru care a fost judecat şi condamnat prin s.p. nr.175/2003 a Tribunalului Buzău- def,. prin dec. penală nr. 346/2003 a Curţii de Apel Ploieşti, def. prin dec. 1103 /2004 a I.C.C.J.
Instanţa a apreciat totuşi că termenul de 3 ani în care petentul să nu fi săvârşit vreo altă infracţiune s-a împlinit până la data introducerii cererii, dar acesta nu a achitat cheltuielile judiciare către Stat, astfel cum a fost obligat prin s.p. nr.464/2000 a Judecătoriei Pătârlagele şi nici nu a făcut dovada achitării despăgubirilor civile.
Chiar dacă îndeplinirea acestor obligaţii nu este prevăzută în mod expres în art.134 alin.1 C.p. , instanţa a apreciat că această condiţie trebuie îndeplinită, raportat la prevederile art.137 C.p.
Referitor la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi aplicată prin dec. Curţii de Apel nr. 546/2003 def. prin decizia nr.1103/2004 a Î.C.C.J. , şi pentru care s-a solicitat să se dispună reabilitarea judecătorească, instanţa constată că potrivit prevederilor art. 137 alin.1 C.p. cererea de reabilitare se admite dacă petentul nu a suferit o condamnare în intervalul prev. de art.135 , are asigurată existenţa prin muncă şi alte mijloace oneste, a avut o bună conduită şi a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.
Potrivit art.495 alin.1 lit. c , cererea de reabilitare trebuie să cuprindă şi localităţile unde condamnatul a locuit, precum şi locurile de muncă pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii.
În speţă, petentul condamnat nu a făcut dovezi din care să rezulte modalitatea în care îşi are asigurată existenţa, că a avut o conduită bună şi nici nu a menţionat cerinţele prevăzute de art.495 alin.1 lit. c C.pr.p.
Împotriva sentinţei a declarat recurs condamnatul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie fără a preciza motivele de recurs .
Analizând sentinţa atacată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale incidente cauzei , precum şi din oficiu ,m sub toate aspectele de fapt şi de drept , Tribunalul va admite recursul de faţă pentru următoarele considerente:
Recurentul a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună reabilitarea sa cu privire la pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 464/23.11.2000 a Judecătoriei Pătârlagele si nr. 175/18.09.2003 a Tribunalului Buzău definitivă prin decizia penală nr. 346/2003 a Curţii de Apel Ploieşti şi decizia nr. 1103/25.02.2004 a ÎCCJ .
In speţă, având in vedere că una dintre sentinţele prin care s-a dispus condamnarea recursului si pentru care se solicită reabilitarea , a fost pronunţată de Tribunalul Buzău, instanţa constată că pentru soluţionarea cererii de reabilitare , competenţa revine Tribunalului Buzău, aflându-ne astfel sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin.1 pct.1 Cod procedură penală.
Reţinând cele de mai sus , instanţa , in temeiul art. 38515 pct.2 lit c Cod procedură penală va admite recursul declarat de condamnat, va casa in tot sentinţa atacată şi va dispune judecarea cererii de reabilitare de către instanţa competentă , respectiv Tribunalul Buzău.
