Prin sentinţa civilă nr.1050 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Mureş s-a admis cererea formulată şi completată de reclamanţii B.S., N.C., H.S., minor, reprezentat de mama M.P.G., H.S., S.S. născută N., S.M.E. născută N. şi B.R., născută N., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tg.Mureş, prin primar.
S-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul N.C.Z., şi în consecinţă, analizând notificarea înregistrată la BEJ Asociaţi S. – P. sub nr. 1326/13.08.2001, a dispus :
Restituirea în natură, în favoarea reclamanţilor şi a intervenientului, a apartamentelor I şi IV din imobilul situat în Tg.Mureş, str.Călăraşilor, înscris în C.F. 90923 Tg.Mureş, nr.top.226/1, precum şi a terenului aferent de 231 mp. din suprafaţa totală de 403 mp. (231/403), reclamanţii şi intervenientul urmând a avea următoarele cote de proprietate: reclamantului B.S. 4/12 parte; reclamantele N.C. şi H.S. câte 1/12 parte fiecare; reclamantul H.S. 2/12 parte ; reclamantele S.S., S.M.E. câte 1/48 parte; B.R. şi intervenientul N.C.Z. câte 7/48 parte fiecare ;
Acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, în favoarea reclamanţilor şi a intervenientului corespunzător cotelor părţi redate mai sus, pentru apartamentele nr. II şi III precum şi pentru terenul aferent acestora, de 172 mp. din suprafaţa totală de 403 mp., înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995;
Pârâtul a fost obligat să înainteze notificarea reclamanţilor şi a intervenientului şi întreaga documentaţie aferentă, către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum şi la plata către reclamanţi a sumei de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că notificarea nr.1326/2001 nu a fost soluţionată de pârâtă, că toate actele doveditoare au fost anexate la o altă notificare nr.1325/2001; că imobilul a fost preluat în mod abuziv iar reclamanţii şi intervenienţii au calitate de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr.10/2001 republicat.
Această lege consacră principiul restituirii în natură, astfel încât ap. 1 şi 4 şi terenul aferent acestora urmează acest regim juridic iar pentru ap.2 şi 3 şi terenul aferent acestora înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Nesoluţionarea notificării de către pârât i-a lipsit pe reclamanţi de atributele dreptului de proprietate pentru apartamentele nevândute la Legea nr.112/1995. Pârâtul a continuat să folosească apartamentele 1 şi 4 ca un proprietar, încasând chiria obţinută din închirierea acestora. Aceste împrejurări determină obligarea pârâtului în temeiul art.998 – 999 coroborat cu art.480, 482 Cod civil la plata de daune interese, iar prejudiciul cauzat echivalează cu câştigul obţinut de pârât prin folosinţa imobilului în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal pârâtul Municipiul Tg.Mureş, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei civile atacate în sensul respingerii petitului privind obligarea la plata de despăgubiri.
În motivarea cererii s-a arătat că hotărârea apelată este neîntemeiată iar obligarea pârâtei la plata de despăgubiri este rezultatul aprecierii greşite a situaţiei de fapt şi a probatoriului administrat în cauză.
Astfel, contrar celor reţinut de prima instanţă, pârâtul nu a avut la dispoziţie toate elementele necesare pentru stabilirea calităţii de persoane îndreptăţite a notificărilor.
Calitatea de moştenitor după defuncta L.O., proprietară tabulară a imobilului din litigiu s-a dovedit abia prin depunerea procesului-verbal de dezbatere a succesiunii prin adresa înregistrată sub nr.18540/16.12.2008.
De asemenea deşi i s-a solicitat petenţilor prin mai multe adrese, completarea dosarului constituit cu documentele referitoare la identitatea acestora, cum ar fi certificate de stare civilă şi actele de identitate sau, după caz, paşapoarte pentru cetăţenii străini, aceştia nu s-au conformat.
Prin urmare, în lipsa acestor documente nu s-a putut stabili nici identitatea petenţilor.
Aceste documente nu s-au depus ca anexă la notificarea nr.1325/2001 ce a format obiectul dosarului nr.6216/2003 al Tribunalului Mureş, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.262/20.02.2004.
Văzând prevederile imperative a Legii nr.10/2001 republicat, referitoare la depunerea notificării, respectiv cele referitoare la proprietate, la calitatea de persoană îndreptăţită precum şi cele referitoare la dovedirea acestei calităţi pasivitatea pârâtei nu poate fi reţinută ca element constitutiv al angajării răspunderii civile delictuale.
Mai mult, cererea de restituire a fost formulată de avocat, fără să existe vreo delegaţie avocaţială anexată în acest sens.
Calitatea de împuternicit al avocatului s-a confirmat abia după emiterea adresei nr.12326 din 23.09.2008.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate instanţa constată că apelul declarat este nefondat din următoarele considerente :
Este neîndoielnic faptul că pârâtul a avut o atitudine de pasivitate şi nu a soluţionat notificarea nr.1361/13.08.2001 transmisă prin intermediul executorilor judecătoreşti asociaţi S. – P. privind imobilul situat în Tg.Mureş, str.Călăraşilor, înscris în C.F. 90923 Tg.Mureş, nr.top.226/1 (fila 3 dosar de fond), în termenul prevăzut de art.25 al.1 din Legea nr.10/2001.
Pârâtul susţine că nu s-au depus toate actele doveditoare necesare pentru soluţionarea notificării.
Însă aşa cum a reţinut şi prima instanţă şi aşa cum rezultă din notificarea mai sus amintită, odată cu înregistrarea acesteia s-au mai depus certificatul de moştenitor nr.472/1952 după defunctul L.O., copia fidelă a cărţii funciare nr.800/II, declaraţii de acceptare a moştenirii.
Din cuprinsul adresei nr.18540/16.12.2008 (fila 33 dosar de fond) rezultă că s-au depus la dosar procesul-verbal de dezbatere a succesiunii după L.I. (fila 34 dosar de fond) şi adeverinţa privind decesul lui L.I.
De menţionat că proprietarul tabular al imobilului a fost L.O. (născută S.N.I.), moştenitorul acestuia fiind dr.L.O. iar preluarea de fapt a imobilului s-a realizat de la numitul dr.L.O. proprietar la acel moment (fila 34 dosar de apel).
În cadrul unui alt litigiu purtat între aceleaşi părţi s-a clarificat calitatea reclamanţilor şi a intervenientului de moştenitor după defunctul L.O., respectiv prin sentinţa civilă nr.262/2004 a Tribunalul Mureş rămasă definitivă şi irevocabilă, decizia civilă nr.1090/A/2004 a Curtea de Apel Tg.Mureş şi decizia civilă nr.8124/2004 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la un alt imobil.
Puterea de lucru judecat referitor la sancţionarea unei situaţii de fapt, cu consecinţele aplicării normei de drept substanţial la situaţia de fapt din speţă reprezintă un aspect pozitiv pentru partea care a câştigat procesul, în sensul că acesta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea rămasă irevocabilă, iar partea adversă nu mai poate pune în discuţie existenţa dreptului.
Prin urmare, într-un litigiu anterior s-a tranşat irevocabil calitatea reclamanţilor şi a intervenientului de moştenitori ai defunctului L.O., astfel încât pârâtul avea la dispoziţie toate elementele necesare pentru stabilirea atât a caracterului abuziv al preluării imobilului cât şi a calităţii de persoane îndreptăţite a notificatorilor.
De altfel, din actele dosarului nr.3470/102/2008 a Tribunalului Mureş şi hotărârea judecătorească pronunţată s-a reţinut că la notificarea nr.1325/2001 au fost anexate toate actele care atestă calitatea de persoane îndreptăţite ale reclamanţilor şi intervenienţilor, notificare care a fost soluţionată de aceeaşi pârâtă prin Dispoziţia nr.910/2003.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, din acest moment pârâtul nu poate justifica pasivitatea în nesoluţionarea notificării.
În atare situaţie pârâtul se află în culpă pentru nesoluţionarea notificării în termen legal.
Prejudiciul s-a cauzat prin încălcarea unor drepturi subiective, lipsind proprietarii de folosinţa lucrului lor, astfel încât în baza art.998 -999 Cod civil se impune obligarea pârâtului la plata unor daune interese pe ultimii trei ani, constând în contravaloarea chiriei încasate.
Faţă de cele ce preced, ţinând seama şi de prevederile art.296 Cod procedură civilă urmează să se respingă apelul declarat ca nefondat.
