Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatorie s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a numitei X retinându-se că a condus pe drumurile publice autoturismul marca Audi având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală şi a produs din propria culpă un accident rutier ce s-a soldat cu vătămarea gravă a părţii vătămate A precum şi a părţii vătămate B. S-a retinut că victima A a necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale, prelungite ulterior la 60-75 de zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa infirmităţii fizice permanente (orbire ochiul drept), iar partea vătămată B a necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale. Faptele retinute in actul de sesizare constituie infracţiunile prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, vătămare din culpă, prevăzută de art.184 alin 1 si 3 din Codul penal, respectiv vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin 2 si 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 litera a din Codul penal.
Inculpata a fost testată cu aparatul etilotest Drager care a indicat o alcoolemie de 0,66 mg/l alcool pur in aerul expirat, fiindu-I prelevate probe bilogice pentru stabilirea alcoolemiei in sânge. Din Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie a rezultat că inculpata a avut o alcoolemie de 1,10 g % pentru proba unu prelevată la ora 09.45, respectiv alcoolemia de 0,90 g%, pentru proba doi prelevată in aceeasi dată la ora 10.45.
Se retin si concluziile Raportului de Expertize judiciare, in sensul că frâna de serviciu a autoturismului se afla in stare bună de functionare, frânarea rotii s-a realizat rapid.
Inculpata a avut atitudine de recunoastere in totalitate a faptelor săvârsite in fata instanţei de judecată. Se mai retine că inculpata s-a prezentat în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, însă nu de la primele termene, declarând că recunoaşte in totalitate faptele săvârşite şi înţelege să beneficieze de prevederile art. 3201 Cod procedură penală, respectiv că este de acord ca cercetarea judecătorească şi judecata laturii penale să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, declaraţia dată de acesta fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei .
Referitor la latura obiectivă a infractiunilor săvârsite de inculpată, instanţa retine că inculpata a fost testat cu aparatul Drager, după care i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Faptele retinute in sarcina inculpatei rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală a prezentului proces penal, insusite de inculpată in faza de judecată, despre care a declarat că le cunoaste, în baza acestora judecându-se latura penală.
Din verificarea fişei de cazier a inculpatei rezultă că nu are antecedente penale.
În drept, faptele inculpatei care a condus pe drumurile publice, autoturismul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală şi a produs, din propria-i culpă, prin nereducerea corespunzătoare a vitezei un accident rutier ce s-a soldat cu vătămarea gravă a părtii vătămate A, care a necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale, prelungite ulterior la 60-75 de zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa infirmităţii fizice permanente (orbire ochiul drept prin sectionare nerv optic), respectiv a părtii vătămate B, care a necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiuni prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002; vătămare din culpă, prevăzută de art.184 alin 1 si 3 din Codul penal, respectiv vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin 2 si 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 litera a din Codul penal.
În cauză, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a Cod penal, intrucât faptele sunt săvârşite în concurs real.
Instanta nu poate să nu observe că datorită conducerii sub influenta alcoolului, rulând cu viteză de cca 110 km, ignorând totalmente regulile de circulatie elementare si limitatoarele de viteză, inculpata a produs un accident grav, in urma căruia un copil, atunci in vârstă doar de 12 ani, si-a pierdut iremediabil văzul la ochiul drept, prin sectionarea nervului optic, rămânând cu handicap pe viată.
De asemenea, instanta apreciază, in cauză, că lipsa antecedentelor penale este starea de normalitate a unui cetătean care respectă valorile ocrotite de lege in Statul de Drept, iar nu circumstante atenuante.
Instanţa, la limitele pedepselor cu inchisoare prevăzute de legiuitor pentru faptele reţinute în sarcina inculpatei, va face aplicabilitatea art.320 indice 1 alin. 6 din CPP, în sensul că inculpata beneficiaza de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii.
Având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise pe care instanţa îl apreciază ca fiind ridicat, numărul mare de fapte comise cu aceeasi ocazie, circumstanţele reale de comitere a acestora, dar si circumstanţele personale ale inculpatei, instanţa apreciază că o pedeapsa cu închisoarea, reprezintă o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient conform dezideratelor înscrise in art. 52 Cod penal.
Instanţa apreciază că inculpata prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din circumstanţele cauzei, respectiv din natura si gravitatea faptelor săvârsite, din incriminarea faptelor conferită de legiuitorul român, din valorile sociale lezate, din modul de operare si împrejurarile savârşirii faptei, din circumstanţele personale ale inculpatei, din urmările produse si cele care s-ar fi putut produce, din rezonanţele unor astfel de fapte antisociale, prin puternicul impact negativ asupra comunitătii, din atitudinea de nerespectare a inculpatei a sistemului de valori juridice ale Statului de Drept, România.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului la 05.04.2012.
