Prin sentinţa civilă nr.1082 din 15.10.2009 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 1815/102/2009 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.P. şi D.G.F.P. Mureş, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, s-a admis acţiunea formulată de reclamantele G.G. şi T.I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Tg.-Mureş, M.F.P. şi D.G.F.P. Mureş şi a obligat pârâţii în solidar să plătească fiecărei reclamante sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază lunar începând cu data de 04.05.2009 şi în continuare, drepturi ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflaţiei calculată până la data plăţii efective.
De asemenea, Tribunalul Mureş a fost obligat să înscrie în carnetele de muncă ale reclamantelor menţiunile referitoare la acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada menţionată, iar M.F.P. a fost obligat să aloce fondurile necesare plăţii sumelor acordate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că M.F.P. are legitimare procesuală pasivă, întrucât acesta răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Pe fond, instanţa a reţinut că reclamantele îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Comercial Mureş, în calitate de personal auxiliar de specialitate, începând cu data de 04.05.2009.
Prima instanţă a reţinut că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 personalul auxiliar de specialitate beneficia de sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Eliminarea, prin prevederile art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, a sporului salarial pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, nu produce efecte, fiind contrară, în primul rând, dispoziţiilor art.41 alin.2 şi art.16 alin.1 raportat la art.15 alin.1 şi art.53 din Constituţie, coroborat cu prevederile art.11 şi art.20 din Constituţie raportate la cele ale Protocolului nr.12 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Aceasta, deoarece sunt încălcate drepturile constituţionale ale reclamanţilor privind securitatea şi sănătatea în muncă, precum şi dreptul la tratament egal în materie de salarizare, deoarece acest spor salarial a fost menţinut pentru toate celelalte categorii profesionale expuse riscurilor profesionale şi suprasolicitării psihice ( de exemplu, prin art.8 lit.b din HG nr.281/1993, art.50 alin.13 din Legea nr.128/1997, art.13 alin.1 lit.b şi lit.c din OUG nr.115/2004, art.51 alin.5 din Legea nr.334/2002, art.14 alin.1 lit.b din Legea nr.435/2006, art.21 alin.1 şi art.23 din OG nr.38/2003, art.21 alin.1 şi art.23 din OG nr.64/2006 etc.). Ori este de neconceput că, de pildă, activităţi, precum cele premergătoare sau ulterioare desfăşurării proceselor (activităţi accesorii activităţii judiciare principale), desfăşurate de funcţionarii publici cu statut special din cadrul poliţiei şi penitenciarelor, să fie remunerate cu sporul de risc şi suprasolicitare psihică, iar activitatea juridică principală, cea mai expusă riscurilor şi suprasolicitării, să fie exclusă de beneficiarul acestei remunerări.
S-a arătat că întrucât au supravieţuit dispoziţiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, acestea au produs şi produc în continuare efecte juridice.
Prima instanţă a reţinut că acest lucru presupune că nici în prezent dispoziţiile respective nu şi-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din O.G. nr.83/2000 au fost depăşite limitele şi condiţiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispoziţiile art.107 alin.3 din României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanţei (art.108 alin.3 în forma republicată în 2003 a Constituţiei României).
Efectul imediat al supravieţuirii normei în discuţie rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispoziţiile art.47 din Legea nr.50/1996 şi ale art.23 ind.1 din Legea nr.56/1996 se cuvin şi în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Totodată, Tribunalul a făcut referire la decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.
Împotriva acestei hotărâri pârâţii M.J., D.G.F.P. Mureş şi M.F.P., prin D.G.F.P. Mureş, au formulat recurs, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantelor ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul Ministerul Justiţiei a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, întrucât la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, care recunoaşte dreptul personalului auxiliar de specialitate la sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, astfel că acordarea sporului în continuare, respectiv după data de 12.11.2009, este nelegală.
Ministerul Justiţiei a mai arătat că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislaţia în vigoare.
Recurenţii M.F.P. şi D.G.F.P. Mureş au reiterat considerentele în susţinerea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe fond, au arătat că acţiunea reclamantelor este neîntemeiată, întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin O.G. nr.83/2000.
În drept, recurenţii au invocat dispoziţiile art.304 pct.4 şi 9, art.304 ind.1 din Codul de procedură civilă.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor art.304 ind. 1 C.pr.civ., instanţa de control judiciar constată următoarele:
Referitor la argumentele invocate de recurenţii M.F.P. şi D.G.F.P. Mureş, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Curtea constată că potrivit Legii nr.500/2002, a H.G nr.208/2005 şi a H.G nr.386/2007, M.F.P. coordonează acţiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie.
Astfel, rolul M.F.P. este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a M.F.P. se justifică şi prin dispoziţiile art.1 din O.G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.
Din această perspectivă, în mod legal, prima instanţă a respins excepţia invocată de pârât, constatând că are legitimare procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, Curtea constată că reclamantele intimate au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Comercial Mureş începând cu data de 04.05.2009, astfel cum rezultă din adresa nr. 1699/13.10.2009 a Tribunalului Mureş (fila 37).
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, spor care a fost efectiv plătit magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate, fiind evidenţiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această Ordonanţă a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuţia adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanţe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele şi în condiţiile prevăzute în acea lege, însă asemenea ordonanţe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu şi al legilor organice.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, în decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunţată în recurs în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, şi după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, reţinând că inaplicabilitatea normelor de abrogare conţinute în art. I pct. 42 şi în art. IX alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.83/2000, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, şi, respectiv, ale art.231 din Legea nr.56/1996, modificată şi completată, să se producă şi după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.83/2000.
Sub acest aspect s-a constatat faptul că au supravieţuit dispoziţiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs şi produc în continuare efecte juridice.
Potrivit art.329 alin.3 din dezlegarea dată problemelor de drept în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţe.
Pe de altă parte, din chiar conţinutul deciziei nr.838 din 27 mai 2009, referitoare la sesizarea formulată de Preşedintele României, privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi Parlamentul României şi Guvernul României, pe de altă parte, decizia pronunţată de Curtea Constituţională în soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în exercitarea atribuţiei consacrate de art.329 din Codul de procedură civilă.
De altfel, Curtea a statuat şi cu alte ocazii că, potrivit competenţelor sale, care sunt expres şi limitativ prevăzute de art.146 din Constituţie şi de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituţionalitate, supremaţia Constituţiei în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătoreşti sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
Pentru aceste considerente, instanţa va înlătura argumentele recurenţilor, în sensul că prevederile art. 47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate.
În ceea ce priveşte critica formulată de Ministerul Justiţiei cu privire la acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi după data de 12.11.2009, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Curtea constată că este întemeiată.
Astfel, prima instanţă a acordat reclamantelor acest spor şi pe viitor fără a indica o limită în timp, însă având în vedere aspectele menţionate Curtea constată că se justifică modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul acordării drepturilor pretinse de reclamante până la data de 12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii salarizării unitare.
În consecinţă, constatând că este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.3 din Codul de procedură civilă va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr.1082 din data de 15.10.2009 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr.1815/102/2009 şi în consecinţă, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va obliga pârâţii să plătească reclamantelor sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază lunar, începând cu data de 04.05.2009, până la data de 12.11.2009. Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
De asemenea, va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii M.F.P. şi D.G.F.P. Mureş împotriva aceleiaşi hotărâri.
