SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. CONFIRMAREA PLANULUI DE REORGANIZARE. NEÎNDEPLINIREA CONDITIILOR PREVAZUTE DE ART.95, ART.101 ALIN.1 LIT.A, E SI ART.101 ALIN.2 LIT.A) DIN LEGEA NR.85/2006.
-art.95, 100 SI 101 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.14/23.01.2014 a Curtii de Apel Oradea – Sectia a II –a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta nr. 2642 din 25.09.2013 Tribunalul Bihor a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare formulata de administratorul judiciar C. I. T. D.
În temeiul art. 107 alin. 1 lit. B ) din Legea privind procedura insolventei, a dispus începerea procedurii falimentului debitorului S.C. E. L. S.R.L.
A numit provizoriu lichidator judiciar C. I. T. D. care va îndeplini atributiile prevazute de art.25 din lege, a carui retributie urmeaza a fi stabilita ulterior, in functie de decont.
În temeiul art.107 alin.2 din Legea privind procedura de insolventa, a dispus dizolvarea societatii debitoare si ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
A fixat termenul maxim de predare a gestiunii catre lichidator, împreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii la data de 2 octombrie 2013.
În temeiul art.61 si art.109 din Legea privind procedura insolventei a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor si Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Bihor, prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, în vederea efectuarii mentiunii în temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolventa, a fixat termenul limita pentru depunerea cererilor de creante nascute în cursul procedurii la 11 noiembrie 2013, termenul limita pentru verificarea creantelor, întocmirea, afisarea si comunicarea tabelului suplimentar al creantelor la 19 noiembrie 2013, termenul pentru afisarea tabelului definitiv consolidat al creantelor la 28 noiembrie 2013, termen de judecata în cauza pentru data de 29 ianuarie 2014., cam.3, ora 9.
A stabilit in sarcina lichidatorului sa fixeze data sedintei adunarii creditorilor si sa convoace creditorii debitoarei, a dispus trimiterea notificarilor catre toti creditorii, de catre lichidator , comunicarea hotarârii catre instantele judecatoresti în a caror jurisdictie se afla sediul debitorului, precum si tuturor bancilor unde are deschise conturi.
În temeiul art.113 din Legea privind procedura de insolventa a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului si îndeplinirea celorlalte operatiuni de lichidare.
Analizând actele si lucrarile dosarului judecatorul sindic a retinut în fapt ca la data de 12 septembrie 2013 a avut loc adunarea creditorilor debitorului S.C. E. L. S.R.L. în cadrul careia s-a pus în discutie aprobarea planului de reorganizare propus de catre administratorul special. Potrivit procesului-verbal întocmit cu acel prilej în favoarea planului au votat doua categorii ( creditorii garantati si cei chirografari ), fiind respins de creditorii bugetari.
Din examinarea prevederilor art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca au fost instituite cinci conditii necesare si suficiente pentru ca un plan sa fie confirmat. Întrucât nu exista vreo creanta nedefavorizata, se impune examinarea conditiilor amintite prin raportare la existenta a trei grupe de creditori.
Prima conditie instituita de legiuitor îsi are izvorul în caracterul de contract juridic al planului de reorganizare întrucât impune realizarea acordului de vointa din partea creditorilor. Ea nu poate fi examinata decât prin raportare la dispozitiile art. 100 în care este prevazut mecanismul votului.
Potrivit alineatului final creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, în sensul legislatiei de capital pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acorda mai putin decât li s-ar acorda în caz de faliment. Scopul urmarit de legiuitor prin instituirea respectivei interdictii decurge din dorinta de a împiedica crearea unui avantaj în favoarea acestora datorita dublei pozitii pe care o ocupa : creditori si persoane care controleaza debitorul.
Planul de reorganizare prevede plata catre toti creditorii chirografari a jumatate din valoarea creantei înscrise în tabelul definitiv de creanta, în aceasta categorie incluzându-se si cei doi asociati E. G. S. si E. C. în favoarea carora a fost prevazuta suma de 1.091.736 lei, respectiv 957.945 lei. Cuantumul participatiei detinute la capitalul social al debitorului de catre cei doi creditori conduce la concluzia certa ca acestia controleaza în mod direct debitorul, astfel încât în privinta votului exprimat devin incidente dispozitiile mai sus amintite.
În cuprinsul planului de reorganizare nu a fost facuta o simulare referitoare la gradul de îndestulare a creditorilor în ipoteza în care s-ar dispune trecerea în faliment a debitorului, deficienta ce se impune a fi retinuta si prin raportare la dispozitiile art. 101 alin. 1 lit. E raportate la art. 95 alin. 5 lit. d ). Determinarea cuantumului în care ar fi îndestulati cei doi creditori în ipoteza declansarii procedurii de faliment poate fi însa apreciata tinându-se seama de regulile prescrise de art. 121 si 123 din Legea nr. 85/2006.
Examinarea coroborata a celor doua dispozitii legale conduce la concluzia certa ca cei doi ar primi vreo suma de bani numai în masura în care ar fi îndestulati toti ceilalti creditori. Chiar daca fac parte din categoria creditorilor chirografari, distribuirile catre acestia nu ar fi facute în mod egal din moment ce legiuitorul a înteles sa plaseze creantele subordonate la ultima distribuire ( art. 123 pct. 9 lit. a ).
Singura conditie impusa de lege este calitatea de asociat semnificativ a creditorului si retinerea ca si temei al înscrierii în tabelul de creante a unui contract de împrumut. Întrucât la prima conditie s-a facut trimitere mai sus, iar în cuprinsul declaratiilor de creanta depuse de ambii creditori se face precizarea ca sumele pretinse reprezinta creditarile facute de cei doi în favoarea debitorului ( vol. II- declaratii de creanta ), este neîndoielnic ca este întrunita ipoteza avuta în vedere de dispozitia amintita.
Asa fiind, trebuie remarcat ca valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului nu ar duce la acoperirea tuturor creantelor creditorilor garantati, bugetari si a celor chirografari preferati la distribuire de legiuitor în dauna celor subordonati. Admitând ca întreg activul detinut de catre debitor ar fi valorificat la valoarea stabilita prin planul de reorganizare – 5.376.597 lei ( fapt greu de crezut având în vedere situatia economica actuala ), prin îndestularea categoriilor amintite s-ar ajunge la un rest de 1.902.526 lei ce s-ar impune a fi distribuit celor doi creditori.
Prin planul de reorganizare se prevede însa ca acestia sa primeasca cumulat suma de 2.049.681 lei, suma ce depaseste cea stabilita prin aplicarea regulilor prevazute de lege în cazul distribuirilor. Mai mult, daca se tine seama ca desfasurarea procedurii genereaza o serie de cheltuieli la care se adauga onorariul administratorului judiciar se poate trage concluzia certa ca acoperirea creantelor s-ar face într-un procent mult mai mic.
Votarea în aceste conditii a planului de reorganizare de catre cei doi creditori s-a facut cu înfrângerea prevederilor art. 100 alin. final, dispozitia fiind una de ordine publica. Tocmai de aceea, judecatorul sindic considera ca nu se poate retine ca fiind valabil exprimat votul acestora, iar în absenta realizarii majoritatii absolute din valoarea creantelor din categoria creditorilor chirografari, nu poate fi retinuta conditia prescrisa de art. 101 alin. 1 lit. A.
Referitor la conditia impusa de punctul C vizeaza, ea urmareste respectarea principiului tratamentului corect si echitabil a oricarei categorii defavorizate de creante care a respins planul. El a fost conceput de legiuitor pornind de la principiul ca prin implementarea unui plan de reorganizare se poate ajunge la o acoperire mai mare a creantelor detinute de catre creditor decât în caz de intrare în faliment, sens în care este si definita notiunea de tratament corect si echitabil ( art. 101 alin. 2 ).
Nici o dispozitie legala nu conduce însa la concluzia ca este necesara acoperirea tuturor creantelor sau includerea celor cinci categorii în planul de reorganizare. O asemenea ipoteza pare chiar greu de imaginat în conditiile în care debitorul a acumulat datorii în perioada anterioara deschiderii procedurii. Cu atât mai mult, ulterior acestui moment ce reprezinta neîndoielnic unul de criza majora în viata unei societati comerciale, s-ar putea achita întreg pasivul într-o perioada de trei ani.
Asa fiind, trebuie remarcat ca prin planul de reorganizare creditorului P. A. i-a fost alocata suma totala de 318.113, 50 lei, creanta sa fiind înjumatatita. În masura în care s-ar trece însa la falimentul debitorului si la valorificarea imobilului asupra caruia are constituita garantia creanta sa stabilita în urma solutionarii contestatiilor la tabelul preliminar de creante ar fi îndestulata în întregime. Tocmai de aceea, conditia inserata la alineatul 2 litera a ) din amintitul articol nu este îndeplinita din moment ce planul a fost respins de catre acest creditor.
Faptul ca nu s-a facut referire de catre creditor la aceste aspecte (în conditiile în care a beneficiat de asistenta juridica prin intermediul a doi avocati ) nu poate duce la o alta concluzie atâta timp cât legiuitorul a conceput conditiile prescrise de art. 101 ca fiind de ordine publica si inderogabile prin vointa participantilor la procedura insolventei.
Referitor la cea de-a cincea conditie amintita judecatorul sindic a retinut ca în cuprinsul planului de reorganizare au fost enumerate toate elementele la care face referire art. 95 din Legea nr. 85/2006. Singura mentiune care ridica dificultati o reprezinta cea inserata la alineatul 6 litera B – obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si a surselor de provenienta.
Dupa cum se recunoaste chiar de autorul planului de reorganizare (fila 226 dosar) înca din anul 2008 patrimoniul debitorului s-a caracterizat printr-o lipsa acuta de lichiditati, tendinta descendenta mentinându-se constant cu exceptia anului 2010. Proiectiile facute de catre administratorul special referitor la încasarile rezultate din contractele de vânzare-cumparare depuse la dosar nu sunt sustinute de elemente suficient de puternice pentru a contura posibilitatea acoperirii datoriilor în perioada de executare a planului.
În masura în care activitatea curenta si cea preconizata în viitor ar genera un flux de numerar la nivelul estimat de catre autorul planului s-ar fi impus reflectarea sa în scris cu evidentierea clara a surselor majore de asigurare a lichiditatilor. Fara a pune la îndoiala buna – credinta a partenerilor contractuali nu se poate ignora faptul ca în nici un contract nu se face mentiunea ca debitorul s-ar afla în stare de insolventa, o atare precizare fiind reliefata numai pe stampila aplicata contractelor încheiate cu A. G. SRL.
În conditiile în care art. 45 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 instituie în mod clar obligatia debitorului de a trece în toate actele si corespondenta ce emana de la el respectiva mentiune, omiterea inserarii ei pune sub semnul îndoielii loialitatea debitorului fata de cei doi parteneri contractuali. O asemenea împrejurare este de natura sa conduca la concluzia precaritatii estimarilor facute referitoare la realizarea fluxului de numerar, astfel încât judecatorul sindic considera ca nu este întrunita nici aceasta conditie.
Fata de toate acestea, a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare, a dispus trecerea debitorului în faliment si luarea masurilor ce se impun.
In temeiul art. 107 alin. 2 din lege, a numit provizoriu în calitate de lichidator judiciar C. I. I. T. D., urmând ca acesta sa îndeplineasca atributiile pe care i le stabileste în sarcina art. 25.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs legal timbrat, E. G. S. si E. C. solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentintei recurate în sensul admiterii cererii de confirmare a planului de reorganizare formulat de administratorul judiciar.
În motivarea recursului se arata urmatoarele: Prin sentinta recurata judecatorul sindic a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare apreciind în esenta si în primul rând ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 101 alin. 1 lit. A, respectiv art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006. În ce priveste prima conditie învederata mai sus, apreciaza ca se impune a se constata ca aceasta a fost îndeplinita conform legii.
Astfel, potrivit art. 101 alin. 1 lit. A, planul trebuie sa fie votat de cel putin jumatate plus unu din categoriile de creanta indicate în planul de reorganizare.
Plecând de la constatarea ca sunt în acceptiunea art. 99 alin. 5 creditori care controleaza debitorul, apreciaza ca votul categoriei de creante chirografare nu poate fi luat în considerare, întrucât nu s-a obtinut majoritatea absoluta.
În aprecierea daca o categorie de creanta a acceptat sau nu planul trebuie avut în adere creditorii care au dreptul de vot conform legii. Ca atare, daca judecatorul sindic a apreciat ca nu au dreptul de vot deoarece a tras concluzia ca ar fi primit mai mult decât în cazul falimentului, trebuia sa constate daca exista majoritate absoluta raportat la creditorii si creantele acestora cu excluderea lor.
În aceasta situatie s-ar fi putut observa ca exista îndeplinita conditia majoritatii absolute deoarece toti creditorii chirografari au votat planul, în afara de un creditor cu o creanta minima R. – R.
Asadar dupa excluderea lor, din lista creditorilor cu drept de vot au ramas un numar de 7 creditori chirografari, din care 6 au votat planul, motiv pentru care nu se va retine ca nu s-a îndeplinit conditia de vot al majoritatii absolute din totalul de creante cu drept de vot.
A interpreta altfel ar însemna a lipsi de eficienta juridica vointa exprimata de ceilalti creditori chirografari, ceea ce nu corespunde cu principiul de drept conform caruia: legea trebuie interpretata în sensul în care poate produce efecte juridice si nu în acela în care sa nu produca efecte juridice.
Asadar, suma totala la care ar fi fost îndreptatiti nu este 2.049.681 lei, ci diferenta rezultata din scaderea din aceasta suma a sumei de 636.227,00 lei, pe care societatea o datoreaza lui P. A., adica suma totala de 1.413.454 lei.
În consecinta si fata de acest aspect trebuie considerat ca în mod legal categoria de creante chirografare a votat planul în acceptiunea art. 100 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
În ce priveste aprecierea ca nu ar fi respectat tratamentul corect si echitabil al creantei defavorizate a creditorului P. A., conform art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, considera ca aceasta este gresita pentru urmatoarele considerente:
1.într-adevar creditorul ipotecar P. A. nu a votat planul de reorganizare, apreciaza ca, instanta a încalcat principiul disponibilitatii invocând din oficiu aparari.
2.numai creditorul care aprecia ca este subiectul unui tratament incorect si neechitabil le-a putut invoca.
Este si firesc sa se aprecieze în acest fel din moment ce daca ar fi votat planul, orice discutie ar fi închisa în legatura cu tratamentul corect si echitabil.
Prin urmare, apreciaza ca creditorul unei creante defavorizate pentru a obtine confirmarea unui plan de reorganizare, va trebui nu numai sa nu voteze planul dar sa si invoce în fata judecatorului sindic lipsa de tratament corect si echitabil.
Asadar conditia referitoare la stabilirea unui tratament corect si echitabil nu poate fi privita decât sub sanctiunea nulitatii relative, ceea ce conduce conform regimului sau juridic la concluzia ca numai creditorul afectat de lipsa unui asemenea tratament poate invoca aceasta neregularitate.
În aceeasi ordine de idei nu trebuie ignorat caracterul de drept privat al raporturilor juridice dintre creditori si debitor care nu poate fi ignorat nici în cadrul procedurii de insolventa.
Daca ar fi acceptata teza judecatorului sindic atunci ar trebui sa acceptam incidenta si ,în cadrul planului de reorganizare a principiului oficialitatii din dreptul procesual penal care ar permite judecatorului sa analizeze din oficiu ori ce aspect al cauzei. Or, în dreptul procesual civil este validat prin mai multe norme principiul disponibilitatii, care într-adevar poate suferi mai multe exceptii, dar care sunt de stricta aplicare si interpretare si printre care nu se regasesc si dispozitiile privind valabilitatea unui plan de reorganizare.
Desigur, rolul judecatorului sindic (al judecatorului în general) nu poate fi ignorat si nici diminuat prin aplicarea în mod absolut a principiului disponibilitatii, însa trebuie observat scopul normei juridice încalcate. Or, atunci când scopul normei juridice încalcate are ca obiect protejarea interesului unui creditor (de regula profesionist) este cât se poate de evident ca sanctiunea nerespectarii normei ce protejeaza un interes particular nu poate fi decât nulitatea relativa, ceea ce înseamna ca poate fi invocat numai de catre partea direct afectata de încalcarea normei, si niciodata de catre instanta de judecata.
Fata de aceste considerente apreciaza ca judecatorul-sindic nu putea invoca din oficiu si aceste motive de neregularitate a planului de reorganizare, motiv pentru care nu poate fi retinuta neîndeplinirea conditiei prevazuta de art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Pe fondul sanselor de reusita a planului de reorganizare de asemenea se realizeaza o interpretare subiectiva a vocatiei planului de a redresa societatea apreciindu-se în mod eronat precaritatea estimarilor realizate.
În acest sens au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri din care rezulta pe de o parte recunoasterea pe plan national de care s-a bucurat societatea înainte de deschiderea procedurii, acest lucru constituind un bun argument ca în conditii economice favorabile pot fi atinse aceleasi performante economice ca cele care au determinat obtinerea diplomelor anexate.
Pe de alta parte, arata ca a depus dovada încheierii mai multor contracte ferme de vânzare , busteni si cherestea catre o societatea din Slovacia, dar si de achizitie de marfa pe plan local care sa asigure stocul ce urmeaza a fi valorificat în strainatate, precum si un acord cu o societate din Germania privind intermedierea pentru aceasta din urma a achizitiei de terenuri forestiere pe teritoriul României.
Examinând sentinta recurata, atât prin prisma motivelor invocate , cât si sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele considerente:
Curtea a retinut ca în mod corect a apreciat judecatorul sindic ca nu sunt îndeplinite dispozitiile art. 101 alin. 1 lit. A, respectiv ale art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, contrar afirmatiilor recurentilor.
Una dintre conditiile cumulative necesare pentru confirmarea planului este si aceea prevazuta de art. 101 alin 1 lit. A din Legea insolventei, si anume, ca cel putin jumatate plus unu dintre categoriile de creante mentionate în programul de plati, dintre cele mentionate la art. 100 alin. 3, accepta sau sunt socotite ca accepta planul.
Se poate constata ca potrivit procesului-verbal întocmit cu ocazia adunarii creditorilor debitorului S.C. E. L. S.R.L. din 12 septembrie 2013, planul de reorganizare propus de catre administratorul special a fost votat de creditorii garantati si cei chirografari, fiind respins de creditorii bugetari.
Pornind de la dispozitiile art. 100 alin. 5 din lege care reglementeaza ca, creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, în sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acorda mai putin decât ar primi în cazul falimentului, pe buna dreptate, prima instanta a considerat ca creditorii chirografari E. G. S. si E. C. nu puteau vota cu privire la planul de reorganizare propus de catre administratorul special.
Astfel, tinând cont de faptul ca cei doi creditori chirografari, în caz de faliment, ar urma sa primeasca sume de bani doar dupa îndestularea celorlalti creditori, creantele subordonate, în categoria carora se încadreaza, beneficiind de ultima distribuire (art. 121, 123 din Legea 85/2006), în conditiile în care, totalul pasivului debitoarei este de 7.675.357,53 lei potrivit tabelului definitiv de creante, iar întregul activ al S.C. E. L. S.R.L. care ar putea fi valorificat în caz de faliment este de 5.376.597 lei, potrivit planului de reorganizare si cum prin planul de reorganizare cei doi creditori ar urma sa primeasca suma de 2.049.681 lei, este evident ca acestia ar primi prin planul de reorganizare mai mult decât în caz de faliment, asa încât acestia nu putea vota cu privire la plan, nefiind îndeplinite dispozitiile art. 100 alin. 5 din lege.
În absenta votului lor valabil exprimat în cadrul categoriei creantelor chirografare, reprezentând un procent de 77,82% din valoarea acestora, nu se poate retine ca planul a fost acceptat de majoritatea absoluta din valoarea creantelor din aceasta categorie.
Prin urmare, nu este îndeplinita cerinta de prevazuta de art. 101 alin 1 lit. A din Legea insolventei.
Nu pot fi primite afirmatiile recurentilor potrivit carora, este îndeplinita conditia majoritatii absolute, deoarece, chiar daca ar fi exclusi cei doi creditori, au votat planul, în cadrul acestei categorii, din cei sapte creditori chirografari ramasi, sase.
În acest sens, art. 100 alin. 4 din Legea insolventei prevede ca un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante daca în categoria respectiva planul este acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie.
Asadar, pentru votarea planului, nu prezinta relevanta numarul creditorilor care au votat planul, ci valoarea creantelor din categoria respectiva, or, în cauza, valoarea creantelor ramase în categoria creantelor chirografare care au votat planul, nu atinge pragul cerut de lege.
Trebuie remarcat de asemenea, ca planul de reorganizare, nu cuprinde mentiunea de la art. 95 alin. 5 lit. d, si anume, ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, în comparatie cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire în caz de faliment; or si aceasta cerinta este prevazuta ca obligatorie pentru confirmarea planului conform art. 101 alin.1 lit. E.
Nu sunt fondate nici observatiile recurentului legate de faptul ca judecatorul sindic ar fi apreciat eronat ca nu s-ar fi respectat tratamentul corect si echitabil al creantei defavorizate a creditorului P. A., conform art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, instanta considerând de fapt, ca nu este îndeplinita conditia prevazuta de art. 101 alin. 2 lit. a.
Art. 101 alin. 1 lit. C prevede ca pentru confirmarea planului este necesar si ca fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul sa fie supusa unui tratament corect si echitabil prin plan.
Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede mai multe conditii cumulative pentru existenta tratamentului corect si echitabil, între ele aflându-se si aceea, conform careia, nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanta care respinge planul nu primesc mai putin decât ar fi primit în cazul falimentului.
În speta, creditorului P. A., prin planul de reorganizare i-a fost alocata suma totala de 318.113, 50 lei, creanta sa fiind înjumatatita, iar în situatia în care s-ar trece la falimentul debitorului si la valorificarea imobilului asupra caruia are constituita garantia, creanta sa ar fi îndestulata în întregime.
În concluzie, în mod just s-a retinut ca, cerinta inserata la alineatul 2 litera a din articolul amintit, nu este îndeplinita, în conditiile în care, planul a fost respins de catre acest creditor.
Curtea a apreciat ca neîntemeiate si sustinerile recurentei legate de faptul ca, cerinta referitoare la stabilirea unui tratament corect si echitabil nu poate fi privita decât sub sanctiunea nulitatii relative, astfel ca numai creditorul afectat de lipsa unui asemenea tratament poate invoca aceasta neregularitate si ca nu trebuie ignorat caracterul de drept privat al raporturilor juridice dintre creditori si debitor care nu poate fi ignorat nici în cadrul procedurii de insolventa, judecatorul sindic neputând invoca din oficiu acest motiv de neregularitate a planului de reorganizare.
Confirmarea planului de reorganizare se face printr-o sentinta a judecatorului care are rolul de a consfinti îndeplinirea conditiilor prevazute de lege.
Deci, pentru a se confirma un plan de reorganizare, judecatorul sindic trebuie sa verifice îndeplinirea conditiilor legale, aspect care reiese cu claritate din dispozitiile art. 101 din lege de lege, iar printre aceste conditii a caror legalitate trebuie apreciate de judecator sunt si cele care fac obiectul criticilor creditorilor recurenti.
Instanta de control considera de asemenea, ca planul de reorganizare nu cuprinde suficiente elemente cu privire la masurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursa de provenienta a acestora ( art. 95 alin. 6 lit. B), asa încât nici din acest punct de vedere nu se poate aprecia îndeplinita cerinta prevazuta la art. 101 alin. 1 lit. E.
În ceea ce priveste resursele financiare ce urmeaza a fi obtinute pentru sustinerea planului de reorganizare, curtea a apreciat ca acestea trebuie sa fie prezentate în concret, prin indicarea exacta a persoanelor de la care urmeaza sa fie procurate si a cuantumului lor, or din acest punct de vedere planul de reorganizare nu cuprinde mentiuni concrete în acest sens.
Afirmatiile recurentilor potrivit carora au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri din care rezulta recunoasterea pe plan national de care s-a bucurat societatea înainte de deschiderea procedurii, precum si dovada încheierii mai multor contracte ferme de vânzare busteni si cherestea catre o societatea din Slovacia, dar si de achizitie de marfa pe plan local care sa asigure stocul ce urmeaza a fi valorificat în strainatate, precum si un acord cu o societate din Germania privind intermedierea pentru aceasta din urma a achizitiei de terenuri forestiere pe teritoriul României, sunt irelevante, din moment ce, planul de reorganizare nu cuprinde mentiuni clare referitoare la obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii lui si sursa de provenienta a acestora, neindicând nici unul din actele la care s-a facut referire în cuprinsul recursului si nici cuantumul sumelor ce urmeaza a fi încasate.
Raspunzând criticilor recurentilor care s-au dovedit a fi nefondate, întrucât nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 punctul 9 Cod procedura civila, instanta a respins recursul potrivit art. 312 Cod procedura civila.
Constata ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
