DREPT PROCESUAL CIVIL REVIZUIRE – ÎNSCRIS NOU
– art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă
Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă priveşte situaţia în care partea dovedeşte existenţa unor înscrisuri doveditoare care au fost reţinute de partea adversă sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă priveşte situaţia în care partea dovedeşte existenţa unor înscrisuri doveditoare care au fost reţinute de partea adversă sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Cât priveşte noţiunea de înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă – aceasta trebuie avută în vedere în accepţiunea sa restrânsă, fiind necesar ca înscrisul să aibă forţa probantă prin el însuşi, respectiv să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Decizia civilă nr. 313/R/21.10.2015 (dosar nr. 73/83/2015)
Prin Sentinţa civilă nr. 1080 / 30.11.2010 pronunţată de Judecătoria Negreşti-Oaş în dosar nr. 675/266/2006 a fost admisă în parte acţiunea civilă înaintată de reclamantul N.I. împotriva pârâtei M.M. (decedată în cursul judecării procesului, litigiul fiind continuat în contradictoriu cu succesorii acesteia B.M., M.I., J.A., C.V.şi B.M.), a fost admisă în principiu şi în fond cererea de intervenţie în interes propriu promovată de intervenientele voluntare G.M. şi N.A. (aceasta din urmă decedată în cursul procesului, acţiunea civilă fiind continuată de succesoarea acesteia D.F.), ambele în reprezentarea defunctei B.M., a fost respinsă în fond cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii principali M.G. şi M.M. şi a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă M.M. (decedată în cursul judecăţii, conform celor arătate anterior) şi continuată de succesorii acesteia M.I., B.M., J.A., C.V.şi B.M. împotriva reclamantului pârât N.I.
În acest sens, s-a constatat de către instanţa de judecată că masa succesorală rămasă după defuncta N.D.(dec. 07.03.1987) se compune din cota de 4/8 părţi din imobilele enumerate în dispozitivul hotărârii şi identificate după suprafaţă şi după denumirea în toponimia locală, precum şi cota de 8/8 părţi din alte patru imobile identificate în aceeaşi manieră.
S-a mai constatat că după defunctul de mai sus au acceptat moştenirea în mod tacit reclamantul şi pârâtele M.M., N.A. şi B.M., în calitate de descendenţi, precum şi soţia supravieţuitoare a acestuia, N. I..
Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta N. I. (dec. 19.01.2000) se compune din cota proprie faţă de bunurile imobile dobândite sub durata căsătoriei sale cu N.D., precum şi din cota de moştenire a acesteia după soţul său predecedat, cotele de proprietate şi imobilele succesorale în cauză fiind enumerate în dispozitivul sentinţei prin identificarea lor după suprafaţă şi după denumirea locului.
Instanţa de fond a mai constatat că moştenirea rămasă după def. N. I. a fost acceptată de către pârâta reclamantă M.M., de reclamantul N.I. şi intervenienta N.A., toţi în calitate de descendenţi de gradul I, precum şi de către intervenienta G.M., descendentă de ordinul II, acceptantă a moştenirii în reprezentarea mamei sale, def. B.M..
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că cei doi soţi defuncţi au dispus încă din timpul vieţii lor asupra patrimoniului succesoral şi au atribuit totalitatea imobilelor cu titlu de zestre descendenţilor acestora, dispunându-se partajul în natură de către instanţă potrivit respectivelor înzestrări, instanţa compensând totodată cheltuielile de judecată ocazionate părţilor pe parcursul tuturor fazelor procesuale şi dispunând totodată raportarea donaţiilor (zestrei) de către fiecare dintre moştenitori.
Potrivit considerentelor sentinţei evocate, din probele administrate în cauză a rezultat că la data decesului defunctei N.D. au existat în patrimoniul acestuia bunurile evidenţiate în Adeverinţa nr. 342 / 25.03.1998 eliberată de Consiliul local al comunei C. O., că potrivit Anexei nr. 1 înregistrate la Primăria C. O. sub nr. 166/13.07.1998 succesori ai defunctei N.D. au fost soţia supravieţuitoare N. I. şi cei patru copii menţionaţi şi în dispozitiv, toţi aceştia acceptând succesiunea în cauză şi preluând imobilele succesorale conform unui partaj voluntar.
S-a mai reţinut că modalitatea de împărţire voluntară a moştenirii încă din timpul vieţii defunctului a fost recunoscută de către părţile în proces cu ocazia interogatoriilor luate acestora, reţinându-se totodată că cererea intervenienţilor principali M.G. şi M.M. vizând prestaţia tabulară a unui teren reconstituit pe seama defunctei N. I. în condiţiile legislaţiei funciare se prezintă a fi neîntemeiată, întrucât titlul de proprietate eliberat în acest sens a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 1004/06.06.2000, pronunţată de Judecătoria Negreşti Oaş în dosar nr. 114/2000.
Faţă de starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în faţa primei instanţe şi reţinută conform celor prezentate mai sus, s-a făcut aplicarea în cauza a disp. art. 651, 654, 659, 689, 728 si 730 Cod civil (1864) şi ale art. 111, art. 673 ind.1 şi art. 673 ind.14 Cod procedură civilă (1865).
Împotriva sentinţei de mai sus, intervenienţii principali în primă instanţă M.M. şi M.G. au promovat în termenul legal calea de atac a recursului, înregistrat sub dosar nr. 1371/83/2011 al Tribunalului S. M. (recalificat ulterior în apel în şedinţa publică de la termenul de judecată din data de 07.11.2011, în temeiul disp. art. 84 rap. la art. 282 ind.1 Cod procedură civilă, având în vedere valoarea obiectului litigiului – fila nr. 149, vol. I din dosar nr. 1371/83/2011).
La rândul său, reclamantul N.I. a promovat calea de atac a recursului (de asemenea recalificat în apel la data de 07.11.2011, în temeiul aceluiaşi raţionament judiciar).
Prin decizia civilă nr. 246/Ap din 29 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul S. – M. s-a respins apelul declarat de apelanţii-intervenienţi M.M. şi M.G., împotriva Sentinţei civile nr. 1080/30.11.2010 pronunţată de Judecătoria Negreşti Oaş în dosar nr. 675/266/2006.
S-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant N.I., împotriva Sentinţei civile nr. 1080/30.11.2010 pronunţată de Judecătoria Negreşti Oaş, în dosar nr. 675/266/2006, în contradictoriu cu intimaţii M.I., B. I.M., J.A., C. I. V., B.M., D. F., şi G.M. (soţia pădurarului), şi în consecinţă:
A fost schimbată în parte sentinţa apelată, după cum urmează:
S-a admis în parte acţiunea reclamantului N.I., înregistrată iniţial sub dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negreşti-Oaş, constatându-se că masa succesorală rămasă după def. N.I. (dec. 19.01.2000) se compune din terenul înscris în CF nr. 646 L., sub nr. top. 1763 şi 1764, în natură teren în suprafaţă totală de 1489 mp, situat la locul numit „A.”, în valoare totală de 4467 lei Ron, precum şi din terenul în suprafaţă totală de 5.800 mp, situat în intravilanul localităţii P. M., la locul numit „L.”, pentru care s-a recunoscut îndreptăţirea def. N I. la restabilirea dreptului de proprietate funciară în condiţiile Legii nr. 18/1991 prin Sentinţa civilă nr. 1004/06.06.2000 a Judecătoriei Negreşti-Oaş (şi pentru care s-a eliberat iniţial T.P. nr. 31-52342/24.02.1998, însă în limita suprafeţei de 3.551 mp, fiind anulat prin sentinţa evocată), în valoare totală de 17.400 lei Ron.
S-a constatat că au vocaţie succesorală la moştenirea de mai sus, apelantul-reclamant N.I., precum şi Intimata-pârâtă J.A. (după mama acesteia, def. N.M. – căsătorită M., pârâtă iniţial în cauza din dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negreşti-Oaş), în cote egale de câte ½ parte fiecare.
S-a constatat că sunt străini de moştenire, prin neacceptare, N. A. (fiica def. N.I.), G.M. (nepoata de fiică – B.M. – a def. N.I.), precum şi M.I., B. I. M., C. I. V. şi B.M. (toţi după def. M.M., pârâtă iniţial în cauza din dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negreşti-Oaş, fiica def. N.I.).
S-a partajat masa succesorală de mai sus, atribuind apelantului-reclamant N.I., în natură, terenul în suprafaţă de 5.800 mp, în valoare de 17.400 lei, iar intimatei-pârâte J.A., terenul în suprafaţă de 1489 mp, în valoare de 4467 lei, şi obligă apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte o sultă în valoare de 6467,50 lei, stabilind un termen de 6 luni pentru plata acesteia, cel mai târziu până la data de 29 mai 2014, conform disp. art. 673 indice 10 Cod procedură civilă.
Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de reclamantul N.I.
Au fost respinse cererea de intervenţie voluntară principală formulată de intervenientele N.A. şi G.M. la data de 27.02.2004 în dosar iniţial nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negreşti-Oaş, cerere continuată ulterior de succesoarele acestora în drepturi.
S-au compensat între ele cheltuielile de judecată ocazionate părţilor în proces.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Sub aspectul cadrului procesual stabilit în cauză şi al evoluţiei ulterioare a litigiului, un prim aspect ce se impune a fi luat în considerare este acela că cererea iniţială introductivă în instanţă a fost înregistrată la data de 02.09.2002, în dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negreşti Oaş (ataşat la dosarul cauzei), de către reclamantul N.I. împotriva pârâtei M.M. şi a vizat strict masa succesorală şi partajul succesoral după def. N.I. (I.), mama părţilor în proces, decedată la data de 19.01.2000.
În dosarul astfel constituit, au formulat cerere de intervenţie în nume propriu intervenienţii principali M.G. şi M.M. (filele nr. 21 şi 22), solicitând constatarea perfectării vânzării unui teren de 18 ari înscris în Titlul de proprietate (T.P.) nr. 31-52342/24.02.1998 eliberat pe seama def. N.I., invocând în acest sens existenţa unui contract sub semnătură privată încheiat la data de 23.01.2000 între vânzătorii N.I. şi soţia N.M. şi cumpărătorii intervenienţi, având ca obiect respectivul teren (fila nr. 23 idem).
La data de 27.01.2004 pârâta M.M. a formulat ,,întâmpinare şi completare la cererea reconvenţională’’ (filele nr. 80-82 idem), prin care a solicitat să se stabilească mai întâi masa succesorală rămasă după def. N.D.(dec. 07.03.1987), să se constate că au acceptat tacit moştenirea rămasă după acesta pârâta în calitate de fiică, precum şi soţia supravieţuitoare N.I., dar şi ceilalţi descendenţi de gradul I şi anume: N.A., N.I. şi B.M..
Totodată, se solicită constatarea componenţei masei succesorale rămase după def. N.D. conform celor arătate în cererea reconvenţională, stabilirea cotelor succesorale conform dispoziţiilor legale în materie şi abia ulterior să se dispună partajul succesoral după def. N.I., conform modificărilor astfel survenite în patrimoniul acesteia din urmă.
De asemenea, se invocă vocaţia succesorală după def. N.I. atât a reclamantului N.I. şi a pârâtei reclamante M.M. (conform celor susţinute prin cererea de chemare în judecată), cât şi a celorlalţi pârâţi în cauza, în speţă fiica N.A. şi nepoata de fiică G.M. în reprezentarea fiicei predecedate def. B.M..
Vocaţia succesorală a celor două descendente de mai sus, N.A. şi G.M. a fost reafirmată prin cererea de intervenţie în interes propriu formulată la data de 27.02.2004 de către acestea din urmă (fila nr. 90 din dosar nr. 1932/2002).
Prin încheierea interlocutorie nr. 940/05.07.2004, pronunţată de Judecătoria Negreşti Oaş în dosar nr. 1932/2002 (filele nr.151-152) în condiţiile art. 673 ind.1 şi urm. Cod procedură civilă au fost admise în parte atât cererea principală cât şi cea reconvenţională şi în consecinţă s-a constatat că din masa succesorală rămasă după def. N.I. face parte doar terenul înscris în T.P. nr. 31-52342/1998, asupra căruia au vocaţie succesorală în cote egale de câte ½ parte fiecare reclamantul şi pârâta reclamantă, reţinându-se că sunt străine de succesiune prin renunţare intervenientele N.A. şi G.M..
Prin aceeaşi încheiere, s-a respins capătul de cerere reconvenţională privind stabilirea masei succesorale după def. N.D., precum şi cererile de intervenţie voluntară formulate în acest sens, dispunându-se administrarea în probaţiune a unei expertize tehnice judiciare având ca obiectiv identificarea imobilelor succesorale.
Împotriva încheierii de mai sus a promovat apel pârâta M.M., înregistrat iniţial sub dosar nr. 4708/2004 al Curţii de Apel O., ulterior în dosar nr. 3945/2004 al Tribunalului S. M. (în urma declinării de competenţă), soluţionat prin decizia civilă nr. 72/Ap/16.03.2005 în sensul respingerii, însă în urma admiterii recursului declarat împotriva acestei din urmă decizii, s-a dispus – prin decizia civilă nr. 426/R/16.03.2006 pronunţată de Curtea de Apel O. în dosar nr. 288/2006 – casarea încheierii nr. 940/2004 şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecare la Judecătoria Negreşti Oaş, în rejudecare pricina fiind înregistrată sub dosar nr. 675/266/2006 şi soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1080/30.11.2010, care face obiectul apelului de faţă.
În considerentele deciziei de casare se reţine aspectul că, în mod cert, în regim de publicitate imobiliară prin cărţi funciare, dreptul de proprietate se dovedeşte prin înscrierea acestuia în cartea funciară, însă, faţă de susţinerile părţilor potrivit cărora din masa succesorală fac parte şi alte terenuri, pe care le cunosc doar după denumirea populară, coroborat cu principiul universalităţii succesiunii, se impune administrarea în probaţiune a unei expertize prin care să fie identificate toate terenurile despre care se afirmă că ar fi aparţinut defuncţilor, iar ,,în măsura în care nu se confirmă susţinerile, să se procedeze ca atare’’ (fila nr. 22 din dosar nr.288/2006, ataşat la dosarul cauzei).
Instanţa de apel a reţinut, pornind de la considerentele şi îndrumarul deciziei civile nr. 426/R/2006 a Curţii de Apel O., amintită mai sus, că în rejudecare s-a dispus efectuarea unei lucrări de specialitate având ca obiectiv tocmai identificarea în sistem de carte funciară a imobilelor succesorale.
În acest sens, s-a realizat expertiza extrajudiciară întocmită de către exp. ing. M.G. (filele nr. 107-112, 213-218 din dosar nr. 675/266/2006), care a anexat extrasele de carte funciara aferente fiecărui imobil succesoral în litigiu, identificat potrivit măsurătorilor şi constatărilor de la faţa locului realizate de acesta (filele nr. 220-239 idem).
Instanţa de control judiciar a mai reţinut că în apel, la termenul de judecată din data de 05.12.2011 s-a încuviinţat efectuarea unei noi expertize, fiind desemnat ing. K.N.O. (fila nr. 163 din dosar nr. 1371/83/2011), lucrare de specialitate care a confirmat concluziile expertului M.G. în privinţa amplasamentului, a întinderii şi a folosinţei terenurilor în cauză (filele nr. 261-263 idem).
În acest context, instanţa de apel a remarcat că, aşa cum rezultă din examinarea fiecărui extras de carte funciara în parte (filele nr. 224-239 din dosar nr. 675/266/2006) depus la dosarul instanţei de rejudecare, coroborat cu concluziile raportului de expertiza întocmit în apel în privinţa identificării imobilelor prin coordonate de carte funciară, identificare concordantă cu cea realizată de exp. ing. M.G., cu excepţia a două terenuri, toate celelalte figurează ca reprezentând proprietatea tabulară a unor alte persoane, proprietari tabulari faţă de care nu s-a dovedit în cadrul prezentului dosar niciun raport juridic.
În consecinţă, pornind de la această constatare, instanţa de apel a dat eficienţă raţionamentului judiciar exprimat în cuprinsul deciziei civile nr. 426/R/2006 evocată anterior şi va proceda ca atare, reţinând în acest sens ca făcând parte din masa succesorală în litigiu şi ca fiind susceptibile de a fi deduse judecăţii, raportat la cadrul procesual stabilit în prezenta cauză, strict cele două terenuri astfel identificate (în speţă, cel numit ,,A.’’ şi cel numit ,,L.’’).
S-a mai reţinut, în concordanţă cu cele de mai sus, că aşa cum au arătat şi reprezentanţii părţilor în şedinţa publică de la termenul de judecată din data de 05.12.2011 (fila nr. 163 din dosarul nr. 1371/83/2011, vol.I), obiectul litigiului de faţă a fost restrâns doar la stabilirea masei succesorale rămase după def. N.I., întrucât în privinţa devoluţiunii succesorale de pe urma def. N.D. s-a pronunţat deja o hotărâre judecătorească în cadrul unui alt litigiu.
Referitor la cele două imobile succesorale rămase în discuţie, tribunalul a reţinut că, potrivit completării raportului de expertiza întocmit de ing. K.N.O., locul numit ,,A.’’ are o suprafaţă totală de 12596 mp, fiind înscris în zece coli de carte funciară distincte (fila nr. 282 din dosar nr. 1371/83/2011, vol.I), dar care figurează în registrul agricol ca având o suprafaţă mai mică, de 8700 mp, folosit atât de reclamantul N.I., cât si de numitul Damian Nicolae, pe acest teren fiind edificate patru case (fila nr. 262 idem).
Dintre cele zece coli de carte funciară pe care se întinde terenul de mai sus, depuse în extras, în copie, la dosarul instanţei de rejudecare (filele nr. 220 – 229), doar în cuprinsul extrasului CF 646 L. (com.C. O.) figurează ca proprietar tabular numita N.I., a cărei succesiune se dezbate în cauză, fiind menţionată o suprafaţă totală de 1489 mp (fila nr. 229).
Referitor la cel de-al doilea teren, în privinţa căruia se poate reţine incontestabil apartenenţa la proprietatea def. N.I., instanţa de apel are în vedere considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1004/2000 a Judecătoriei Negreşti Oaş. În acest sens, s-a reţinut că atât prin hotărârea de mai sus, cât şi prin decizia nr. 1737/R/05.12.2001 pronunţată de Curtea de Apel O. în dosar nr. 3890/2001 (filele nr. 190-192 din dosar nr. 675/266/2006) s-a confirmat cu putere de lucru judecat îndreptăţirea antecesoarei N.I. la restabilirea dreptului de proprietate funciară asupra terenului în cauză, identificat conform completării raportului de expertiză din apel sub numele de ,,Livadă’’.
În ce priveşte vocaţia succesorală la moştenirea determinată potrivit celor de mai sus, tribunalul a reţinut că din căsătoria antecesorilor N.D.(dec. 07.03.1987) şi N.I. (dec. 19.01.2000) au rezultat patru copii: N.I. (reclamant în cauză), N.M., căs. M. (pârâta reclamantă), N.A. (intervenientă în prima instanţă, anterior rejudecării – fila nr. 90 din dosar nr. 1932/2002) şi Nistor Marica, căs. Birtoc (predecedată, reprezentată prin fiica G.M., intervenientă alături de N.A.).
În privinţa succesorilor de mai sus, instanţa de apel a constatat că prin declaraţia autentificată sub nr. 270/28.01.2000 al BNP T. T. (fila nr. 32 din dosar nr. 1932/2002), moştenitoarea N. A. (A.) a renunţat la succesiunea după mama sa, def. N.I.(dec. 19.01.2000).
La rândul său, nepoata de fiică predecedată G.M. a renunţat la moştenirea după def. N. I. prin declaraţia autentificată sub nr. 269/28.01.2000 al BNP T. T. (fila nr. 16 idem).
În consecinţă, tribunalul a găsit fondate criticile apelantului reclamant N.I. cu privire la netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii primei instanţe în ce priveşte recunoaşterea vocaţiei succesorale în favoarea renunţătoarelor la moştenire N.A. şi G.M., precum şi în ce priveşte greşita constatare de către instanţa de rejudecare a componenţei masei succesorale, motiv pentru care a admis apelul reclamantului şi a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii acestuia, strict în ce priveşte includerea în masa succesorală a celor două terenuri de mai sus şi al constatării vocaţiei succesorale a reclamantului N.I. şi a intimatei pârâte J.A., în cote egale de câte ½ parte fiecare, constatând că restul intimaţilor pârâţi sunt străini de moştenirea rămasă după def. N.I. şi respingând cererea de intervenţie voluntară principală din data de 27.02.2004 a intervenientelor N.A. şi G.M.
În fundamentarea soluţiei instanţei de apel cu privire la vocaţia succesorală recunoscută intimatei pârâte J.A., s-a reţinut că pârâta din dosarul iniţial N.M., căs. M., fiica def. N.I. şi sora reclamantului, a decedat în cursul procesului, lăsând în urma sa drept succesori şi continuatori ai litigiului pe intimaţii pârâţi M.I., Copil Vasile, B.M., B.M. şi J.A.. Dintre aceştia, primii patru au renunţat prin declaraţie notarială la succesiunea care le revine după def. N.I. în reprezentarea mamei lor M.M. (filele nr. 122-124, 140 din dosar nr. 675/266/2006), singurul moştenitor acceptant fiind în prezent intimata pârâtă J.A..
Examinând apelul formulat de către intervenienţii în prima instanţă M.G. şi M.M., tribunalul a reţinut, consecvent argumentelor juridice şi raţionamentului judiciar exprimat în cadrul unui alt litigiu purtat între aceleaşi parţi şi cu privire la aceleaşi drepturi subiective născute din contractul sub semnătură privată încheiat de acestea la data de 23.01.2000, în speţă cel din dosar nr. 3890/2001 al Curţii de Apel O., că terenul reconstituit în condiţiile legislaţiei funciare a fost proprietatea antecesoarei N.I., iar pretenţia fiului acesteia că i-ar fi fost dat acest teren cu titlu de zestre nu a fost susţinută de nicio probă. În aceste condiţii, vânzarea de către N.I. cumpărătorilor apelanţi în prezenta cauză M.G. şi M.M. a terenului proprietatea mamei sale se prezintă a fi o vânzare afectată de condiţia ca terenul înstrăinat să revină, cu ocazia sistării indiviziunii, în lotul vânzătorului (fila nr. 192 din dosar nr. 675/266/2006).
Prin prisma acestor considerente, tribunalul a apreciat ca nefondat apelul promovat de intervenienţii principali M.G. şi M.M. şi l-a respins, conform dispozitivului prezentei decizii.
În privinţa capătului de cerere al reclamantului N.I., susţinut şi în apel, vizând partajul succesoral al imobilelor care fac parte din moştenirea ce se dezbate în prezentul litigiu, tribunalul a avut în vedere criteriile instituite prin art. 673 ind.1 şi urm. Cod procedură civilă şi în consecinţă a sistat indiviziunea succesorală prin atribuirea în natură, pe seama fiecărui comoştenitor, a câte unui imobil, atribuind apelantului reclamant terenul care a făcut obiectul vânzării încheiate cu intervenienţii M.G. şi M., în vederea preîntâmpinării unor litigii ulterioare.
Raportat însă la diferenţa de valoare dintre cele două imobile, stabilită conform raportului de expertiză întocmit de ing. M.G. (filele nr. 216, 254 din dosar nr. 675/266/2006), actualizată conform raportului de expertiză depus la data de 19.11.2012 de ing. K.N.O. (fila nr. 263 din dosar nr. 1371/83/2011, vol.I), cu precizările aduse la data de 04.11.2013 (fila nr. 17 idem, vol.II) privind coroborarea valorii de circulaţie astfel stabilite cu tabelul notarial aplicabil în materie, tribunalul va dispune obligarea apelantului reclamant la plata sultei corespunzătoare către intimata pârâtă J.A., în vederea egalizării valorice a loturilor, cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 673 ind.10 Cod procedură civilă.
În privinţa apărărilor intimatei pârâte de mai sus, structurate pe inadmisibilitatea promovării celor două apeluri, tribunalul le-a înlăturat ca neîntemeiate, respingând totodată restul capetelor de cerere ale reclamantului şi făcând aplicarea în cauză a disp.art.276 Cod procedură civilă, în sensul compensării reciproce a cheltuielilor de judecată ocazionate părţilor în litigiu pe parcursul diferitelor etape procesuale.
Prin decizia civilă nr. 250/Ap/4 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul S. – M. s-a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 246/Ap din 29.11.2013 pronunţată de Tribunalul S. M., formulată de revizuenta J.A., în contradictoriu cu intimaţii N.I. prin moştenitori legali: N.M., M. M. şi B. I. V., M.M., M.G., M.I., B. I. M., C. I. V., B.M., D. F., G.M. (soţia pădurarului), având ca obiect succesiune.
S-a omis soluţionarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată care s-au solicitat pe cale separată, conform declaraţiei reprezentantului intimaţilor M.G. şi M.M.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit jurisprudenţei în materie s-a decis că nu îndeplineşte condiţiile de admitere a cererii de revizuire înscrisul emis după pronunţarea hotărârii atacate prin revizuire, chiar dacă acesta constată o situaţie fundamental diferită de cea reţinută de instanţă şi care este anterioară pronunţării hotărârii, şi nici cel ale cărui existenţă şi conţinut erau cunoscute părţilor în timpul judecăţii.
Prin noţiunea de „înscris doveditor” expresie cuprinsă în motivul de revizuire al art.322 pct. 5 Cod procedură civilă se înţelege acel înscris nou care din punct de vedere probator dacă ar fi fost cunoscut la data pronunţării hotărârii atacate ar fi putut conduce la o altă soluţie pe fond decât cea adoptată.
O altă condiţie pentru admiterea cererii de revizuire potrivit aceluiaşi text de lege şi motiv al revizuirii o reprezintă conduita obstrucţionistă a părţii adverse sau a împrejurărilor mai presus de voinţa părţilor care au împiedicat înfăţişarea înscrisului pe durata soluţionării procesului de fond, situaţie care obligă revizuientul să concretizeze dovedirea demersurilor efectuate prin care a încercat obţinerea înscrisului.
Revenind la împrejurările concrete ale cauzei astfel cum au fost invocate de revizuientă, observăm că aceasta se prevalează de certificatul de deces seria D.P. nr.007736 eliberat la data de 22.09.2011 de către Primăria comunei C. (f.12 dosar), care constată decesul uneia dintre părţile litigante ale cauzei pe fond, numitul N.I., şi care este şi unchiul revizuientei, respectiv fratele mamei acesteia M.M. Este adevărat că decesul a intervenit la data de 21.09.2011, după soluţionarea cauzei în primă instanţă (dos.nr.675/2006) prin sentinţa civilă nr.1080/30.11.2010 pronunţată de Judecătoria Negreşti Oaş şi după declararea apelului soluţionat prin decizia ce formează obiectul cererii de revizuire însă nici cu ocazia declarării recursului recurenta-pârâtă J.A., revizuienta din prezenta cauză nu a adus la cunoştinţa instanţei împrejurarea că a decedat intimatul-reclamant N.I., prin urmare şi decizia irevocabilă din recurs (Decizia civilă nr.464/11.03.2014) pronunţată de Curtea de Apel O. a fost pronunţată în contradictoriu cu acelaşi intimat.
Prin cererea de la fila 155 din dosar nr.1371/83/2011, succesoarele def. N.I., respectiv N.M. şi B. I. au depus obiective de expertiză, însă instanţa, dar şi toate celelalte părţi nu au observat demersul procesual şi au păstrat cadrul procesual iniţial.
Din conţinutul încheierilor de şedinţă se poate observa că la data de 21.11.2011, când au fost depuse obiectivele de către moştenitoare def. N.I., a fost prezentă la dezbateri şi intimata J.A. – personal (f.158 dosar nr.137/83/2011). În aceste condiţii, nu poate fi reţinută afirmaţia revizuientei că ar fi luat cunoştinţă de decesul intimatului N.I. după pronunţarea deciziei din apel sau recurs, întrucât, pe de o parte, a avut o conduită procesuală activă şi a fost prezentă la dezbateri, iar, pe de altă parte, erau în relaţii de rudenie şi prezumtiv exista posibilitatea să cunoască această împrejurare şi să aducă la cunoştinţa instanţa survenirea decesului.
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă determinată de decesul uneia dintre părţi, de asemenea, nu constituie un motiv pentru a declara admisibilă cererea de revizuire acest incident de ordin procedural putea fi soluţionat în fazele anterioare cererii de revizuire şi nicidecum în această cale extraordinară de atac, unde pentru ca procedura să fie legal îndeplinită au fost citaţi moştenitorii defunctului N.I. şi care au solicitat respingerea cererii de revizuire achiesând astfel la poziţia procesuală a autorului din timpul vieţii acestuia.
O altă chestiune esenţială o reprezintă calificarea juridică a certificatului de deces drept înscris doveditor, descoperit de revizuientă la data de 18.12.2014, cu ocazia emiterii adresei nr.896 din 18.12.2014 (dată faţă de care a fost respectat termenul de o lună în depunerea cererii de revizuire) respectiv a certificatului de deces nr.xxxxxx/22.09.2011, care atestă decesul apelantului N.I.. Certificatul de deces nr. de mai sus reprezintă un înscris în sensul legii procedurale, dar nu are caracterul doveditor pentru fondul pretenţiei.
Din analiza textului reiese în mod evident că înscrisul trebuie să aibă aceste caracteristici, să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricini, soluţia pe fond ar fi fost alta decât cea pronunţată, or decesul unei părţi în timpul judecării cauzei nu reprezintă un mijloc de probă care să afecteze în vreun fel raţionamentul instanţei asupra fondului dreptului pretins.
Din punct de cerere procedural decesul uneia dintre părţile litigante reprezintă un incident de ordin procedural care poate să întârzie judecarea pe fond a cauzei până la intervenirea moştenitorilor, în condiţiile art.243 alin.1 Cod procedură civilă.
În consecinţă, existenţa certificatului de deces a uneia dintre părţi care a decedat în timpul procesului nu reprezintă în sensul art.322 pct. 5 Cod procedură civilă un înscris probatoriu care să legitimeze recurgerea la calea procedurală a revizuirii, ci reprezintă un incident procedural care trebuia invocat şi soluţionat în dosarul de fond şi nu într-o cale extraordinară de atac.
Reţinând, aşadar, că înscrisul prezentat de revizuientă nu îndeplineşte caracteristicile necesare ale unui mijloc de probă, coroborat şi cu împrejurarea că nu a fost reţinut de partea potrivnică şi nici nu există ca fiind dovedite împrejurări mai presus de voinţa părţii de a fi prezentat în instanţă cu ocazia judecării cauzei în apel, tribunalul a respins ca nefondată cererea de revizuire, ce are ca obiect Decizia civilă nr.246/Ap/29.11.2013 a Tribunalului S. M..
Faţă de poziţia procesuală exprimată de intimaţii M.G. şi M.M. s-a omis soluţionarea cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi solicitate pe cale separată.
Împotriva deciziei civile nr. 250/Ap/4 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul S. – M. a declarat recurs revizuenta J.A., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii de revizuire. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta arată că Tribunalul S. – M. a pronunţat o soluţie profund nelegală, cu înfrângerea unor norme legale imperative, atât în privinţa procedurii de desfăşurare a oricărui litigiu, cât şi relativ la admisibilitatea cererii de revizuire.
Astfel, fără a indica vreun temei legal apreciază ca nerelevant incidentul de ordin procedural privind pronunţarea deciziei din apel şi recurs în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă. Arată că este injustă această reţinere, câtă vreme după cum s-a reţinut constant în practica judiciară în materie „hotărârile judecătoreşti şi toate actele de procedură săvârşite de instanţe ulterior decesului părţii şi în legătură cu aceasta sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă”, făcând trimitere recurenta în acest sens şi la decizia civilă nr. 1336/R/2008 a Curţii de Apel O.
Cât priveşte susţinerea potrivit căreia, date fiind raporturilor de rudenie se poate prezuma că revizuenta a cunoscut despre decesul lui N.I., arată că revizuenta a făcut dovada certă a momentului la care a aflat de data decesului respectiv 18.11.2014, dovada contrară nefiind făcută.
Cât priveşte cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul nou pentru a reţine incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, arată că acestea sunt acoperite, certificatul de deces fiind obţinut ulterior soluţionării cauzei.
Dată fiind această împrejurare, necunoscută până la acest moment, precum şi considerentele avute de instanţa de apel la pronunţarea hotărârii de admitere a apelului acestui reclamant şi anume existenţa unui contract sub semnătură privată încheiat între acesta şi intervenienţii M.G. şi M., apreciază că situaţia juridică a imobilelor obiect al prezentului litigiu, ar fi fost analizată dintr-o cu totul altă perspectivă, dacă aceste aspecte ar fi fost cunoscute cu ocazia pronunţării hotărârii.
Mai mult, în ipoteza introducerii moştenitorilor, aceştia aveau posibilitatea confirmării sau dezvoltării contractului sub semnătură privată încheiat de către antecesorul lor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9; art. 312 alin. Şi 3, art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, art. 325; 326; 327; 41; 243 alin. 1 pct. 1.
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
Examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanţa a constatat a fi nefondat urmare a celor ce preced:
Prin cererea cu care a sesizat instanţa revizuenta J.A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 246/Ap/29.11.2013 pronunţată de Tribunalul S. – M. invocând în susţinerea cererii motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, respectiv descoperirea unui înscris nou ulterior soluţionării definitive şi irevocabile a cauzei, constând în certificatul de deces al reclamantului N.I., decedat la data de 21 septembrie 2011.
Cât priveşte noţiunea de înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă se impune a se preciza faptul că aceasta trebuie avută în vedere în accepţiunea sa restrânsă, fiind necesar ca înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, respectiv să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Ori, certificatul de deces invocat de revizuentă în susţinerea cererii nu se include în noţiunea de înscris nou astfel cum acesta este vizat de dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, nefiind de natură să conducă prin el însuşi la schimbarea situaţiei de fapt reţinute de instanţă, aspect corect reţinut de tribunal, criticile invocate sub acest aspect neputând fi astfel primite.
Pe de altă parte din nici o probă din dosar nu rezultă că certificatul de deces nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, iar faptul că revizuenta a aflat la o dată ulterioară de intervenirea decesului lui N.I., nu este de natură a fi interpretată ca o împrejurare mai presus de voinţa părţii de natură a face admisibilă revizuirea.
Faţă de cele ce preced, neputându-se reţine nici un motiv de nelegalitate ori netemeinicie la adresa hotărârii recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală în temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea recurentei la 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor M.G. şi M.M. sumă ce reprezintă onorariu avocat.
