1) – Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 3282/114/2009 din 29.07.2009, reclamanta SC F. S. SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu pârâta D.G.F.P. să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 340 din 13.05.2009 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată în sumă de 84.478 lei (tva pretins datorată la perioada 01.10.2005-31.12.2006) şi 63.718 lei (majorări de întârziere pretins datorate la perioada 26.01.2006- 06.05.2009), stabilite în baza raportului de inspecţie fiscală nr. 43 din 13.05.2009.
Cererea a fost timbrată legal cu 39 lei conform chitanţei seria PMB nr. 146717 din 29.07.2009, aplicându-se şi timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.
2) – În fapt şi în drept: reclamanta a susţinut că în cursul lunii aprilie 2009 a fost suspusă inspecţiei fiscale pentru perioada cuprinsă între 01.10.2005- 31.03.2009, control ce s-a finalizat cu încheierea raportului nr. 43 din 13.05.2009 în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. 340 din 13.05.2009.Prin decizia de impunere contestată s-a stabilit: o bază impozabilă suplimentară în sumă de 20.137 lei şi prin consecinţă tva suplimentară colectată în valoare de 3.826,03 lei (apreciindu-se în mod greşit ca lipsă la inventar o maşină de decojit cabluri, deşi aceasta era împrumutată unei terţe persoane) şi respectiv o bază impozabilă suplimentară în sumă de 320.396 lei şi prin consecinţă tva suplimentară colectată în valoare de 60.875,24 lei (apreciindu-se în mod greşit ca lipsă la inventar un stoc de deşeuri, deşi acestea nu intraseră în gestiune).
Consideră că sunt întrunite cerinţele art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sensul că în raport de probele administrate în cauză operează un caz bine justificat, impunându-se suspendarea executării deciziei de impunere pentru prevenirea unei pagube iminente ce s-ar produce prin întreruperea activităţii urmare popririi asupra tuturor conturilor sale.
3) – În sprijinul cererii, reclamanta a depus la dosar: decizia de impunere nr. 340 din 13.05.2009 (filele 25-26), raportul de inspecţie fiscală nr. 43 din 13.05.2009 (filele 36-51), decizia nr. 60/01.07.2009 (filele 29-31), titlul executoriu nr. 13 din 01.07.2009 (fila 11), somaţia nr. 13 din 01.07.2009 (fila 10), adresa nr. 2420641/FMI/CP/15.05.2009 (fila 36), extras din expertiza contabilă M.M. (filele 53-68), raportul de inspecţie fiscală nr. 20/01.01.2006 (filele 70- 77), avizul de însoţire din 16.02.2003 (fila 78), copie de pe acţiunea în fiscal ce face obiectul dosarului nr. 3264/114/2009 al Tribunalului Buzău (filele 12-18) şi documentul de natură să ateste efectuarea procedurii prealabile în dosarul de fond, înregistrată la pârâtă sub nr. 28240 din 16.06.2009 (filele 32-33).
4) – Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul art. 115- 118 din Codul de procedură civilă, solicitând în principal respingerea cererii ca inadmisibilă întrucât nu s-a achitat cauţiunea conform art. 215 din O.G. nr. 92/2003, iar în subsidiar ca neîntemeiată întrucât reclamanta datorează suma imputată conform titlului (filele 20-21).
5) – La primul termen de judecată din 05.08.2009, în aplicarea art. 215 din O.G. nr. 92/2003, instanţa a stabilit în sarcina reclamantei o cauţiune de 10% din suma ce face obiectul titlului executor, aceasta fiind achitată în valoare de 11.726,20 lei conform chitanţei seria TTC nr. 0568489 din 06.08.2009 emisă de CEC Bank (fila 23 dosar).
6) – Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de prevederile legale incidente cauzei, instanţa a reţinut în fapt şi în drept:
În zilele de 13, 14, 15 aprilie 2009 şi respectiv de 4, 5, 6 mai 2009, reclamanta a fost supusă inspecţiei fiscale, având drept obiectiv inclusiv verificarea tuturor impozitelor şi taxelor aferente perioadei 01.10.2005-31.03.2009, prilej cu care pârâta a întocmit raportul nr. 43 din 13.05.2009 (filele 36- 51).
În baza raportului de inspecţie fiscală s-a emis decizia de impunere nr. 340 din 13.05.2009 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 148.196 lei, compusă din: 84.478 lei reprezentând tva la perioada 01.10.2005-31.12.2006 şi 63.718 lei reprezentând majorări de întârziere la perioada 26.01.2006-06.05.2009 (filele 25-27 dosar).
Pe fondul atacării impunerii fiscale, prin decizia nr. 60 din 11.07.2009 s-a respins contestaţia ca neîntemeiată, sens în care pârâta a avut în vedere:
Reclamanta nu a valorificat inventarul efectuat la data de 31.12.2005, respectiv nu a înregistrat pe cheltuieli suma de 340.533 lei reprezentând: stocuri de deşeuri provenite din dezmembrări de active constatate lipsă în gestiune, în valoare de 320.396 lei şi o maşină de decojit cabluri în valoare de 20.137 lei, lipsă în gestiune.Drept urmare, s-a calculat o taxă pe valoarea adăugată suplimentară de 64.701 lei faţă de cea înregistrată de societate, precum şi majorări de întârziere în sumă de 59.922 lei (filele 29-31 dosar).
Atât cu prilejul controlului cât şi prin cererea dedusă astăzi judecăţi, reclamanta a învederat că inspectorii fiscali au reţinut în mod greşit ca fiind lipsă din gestiune stocul de deşeuri în valoare de 320.396 lei şi maşina de decojit în valoare de 20.137 lei, invocând următoarele apărări:
• În referire la stocul de deşeuri, reclamanta a susţinut:
În baza relaţiilor comerciale încheiate cu SC C. D SRL, aceasta fiind mandatată de a contracta şi prelucra deşeurile metalice achiziţionate în vederea reciclării, prin înşelăciune, nu numai că nu i-a livrat cantitatea de 761,25 tone deşeuri în valoare de 320.396 lei conform facturilor emise, dar a şi înstrăinat-o către terţe persoane.
În contextul expus, formulând plângere penală împotriva acestui partener, s-a format dosarul nr. 577/P/2006 în care s-a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale nr. 740238 din 15.09.2008, cu propunerea adresată Parchetului de pe lângă T. M. B. pentru a dispune în legătură cu punerea în mişcare a acţiunii penale, emiterea rechizitoriului şi sesizarea instanţei competente, astfel cum rezultă din adresa nr. 2420641/FMI/CP/15.05.2009 emisă de Poliţia S. 1 M. B., depusă la fila 52 dosar.
Întrucât, şi din raportul de expertiză contabilă M. M. administrat la nivelul Serviciului de Investigare a Fraudelor rezultă că reclamanta nu a primit de la SC C.D. SRL cantitatea de 746,14 tone deşeuri evaluată la suma de 348.946 lei, apreciază că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 128 alin.4 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, în sensul că un astfel de bun ar fi lipsă în gestiune, de natură să atragă tva suplimentară şi majorări de întârziere (extras din expertiză depus la filele 53-68 dosar).
• În referire la maşina de decojit cabluri, reclamanta a susţinut:
Conform avizului de însoţire a mărfii seria BZAAA nr. 4776458 din 16.02.2003, maşina de decojit cabluri a fost împrumutată societăţii comerciale T. T. SRL, menţionându-se expres în cuprinsul actului ,, Nu se facturează. Se dă sub formă de împrumut” (fila 78 dosar).
Avându-se în vedere că ,, împrumutătorul rămâne proprietarul lucrului dat împrumut”, astfel cum se dispune la art. 1562 din Codul civil, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 128 alin. 4 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, în sensul că un astfel de bun ar fi lipsă în gestiune, de natură să atragă tva suplimentară şi majorări de întârziere.
Deşi situaţia maşinii de decojit era aceeaşi la perioada 01.11.2002- 30.09.2005, când s-a efectuat o altă inspecţie fiscală, prilej cu care s-a întocmit raportul nr. 20 din 09.01.2006, organul de control respectiv a reţinut că acest utilaj a fost efectiv împrumutat conform documentelor contabile verificate, astfel că nu au stabilit tva suplimentară şi nici majorări de întârziere, ca în cazul de faţă (act depus la filele 70-77 dosar).
• În referire la aplicabilitatea art. 214 alin.1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003:
Din înscrisurile depuse la dosar, dar prezentate şi inspectorilor fiscali rezultă în mod evident că dezlegarea de drept pe care organul fiscal trebuia să o dea contestaţiei depindea în măsură covârşitoare de finalizarea dosarului penal nr. 577/P/2006.
Ignorând, însă, prevederile art. 214 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei, atunci când soluţionarea acesteia depinde în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi”, pârâta a respins contestaţia ca neîntemeiată.
7) – Instanţa a apreciat în raport de apărările formulate de reclamantă, fundamentate pe înscrisurile depuse la dosar, dar şi pe dispoziţiile speciale ale O.G. nr. 92/2003, astfel cum au fost expuse, că în cauză sunt întrunite cerinţele unui caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (relevante în acest sens fiind expertiza contabilă M. M. privitor la stocul de deşeuri şi respectiv avizul de expediţie nr. 4776458/16.02.2003 privind maşina de decojit împrumutată).
Prin consecinţă, pentru prevenirea unei pagube iminente astfel cum se prevede la acelaşi text de lege, în sensul încetării definitive a activităţii societăţii, urmare blocării tuturor conturilor reclamantei pe fondul începerii executării silite în baza titlului executor nr. 13 din 01.07.2009, în actuala conjunctură de criză economică şi financiară, instanţa a reţinut că cererea pendinte judecăţii este întemeiată.
8) – S-a constatat că potrivit susţinerilor formulate de reclamantă la termenul de judecată din 07.08.2009, cererea de suspendare a executării actului administrativ vizează suma de 117.262 lei menţionată atât în titlul executor cât şi în somaţie, întrucât anterior s-a făcut o plată parţială din valoarea imputată prin decizia contestată (filele 10,11 dosar).
9) – Astfel cum rezultă din înscrisul depus la filele 32-34, reclamanta a efectuat procedura prealabilă prevăzută la art. 14 în referire la art. 7 din Legea nr. 554/2004, cererea formulată în acest sens fiind înregistrată la autoritatea competentă sub nr. 28240 din 16.06.2009.
10) – Conform referatului arhivei coroborat cu înscrisul depus la filele 12-18, reclamanta este înregistrată pe rolul instanţei cu dosarul nr. 3264/114/2009, cu prim termen de judecată la 15.09.2009, având drept obiect anularea parţială a deciziei de impunere nr. 340 din 13.05.2009 şi a deciziei nr. 60 din 01.07.2009, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva impunerii fiscale.
11) – Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a admis ca întemeiată cererea formulată de reclamanta SC F. S. SA în contradictor cu pârâta D. G.F.P., dispunând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 340 din 13.05.2009 emisă de pârâta D.G.F.P., pentru suma de 117.262 lei, conform titlului executoriu nr. 13 din 01.07.2009 (dosar execuţional nr. 158/101/F2), precum şi restituirea cauţiunii în sumă de 11.726, 20 lei consemnată în temeiul art. 215 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform chitanţei nr. 2768570/1 din 06.08.2009, după rămânerea irevocabilă a soluţiei ce se va pronunţa în dosarul de contencios fiscal nr. 3264/114/2009 al Tribunalului Buzău, având drept obiect anularea deciziei de impunere nr. 340/2009 şi a deciziei nr. 60/2009, cu prim termen de judecată la 15.09.2009.
