Recurs. Infractiuni de evaziune fiscala (Legea 87/1994, Legea 241/2005)
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I Penala -Decizia Penala nr. 1120/R/20 mai 2011)
Prin Sentinta penala nr.148/7.V.2010, din Dosarul nr.2986/192/2009, Judecatoria B.V. – Cauze cu arestati:
în temeiul art. 334, Cod procedura penala, a schimbat încadrarea juridica a faptei penale din infractiunea prev. de art. 9, litera b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41, alin. 2, Cod penal, în infractiunea prev. de art. 9, alin. 1, litera b si alin. 3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41, alin. 2, Cod penal,
în temeiul art. 9, alin. 1, litera b si alin. 3 din Legea nr.241/2005, l-a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala, în forma continuata,
în temeiul art. 9, alin. 1 din Legea nr.241/2005, raportat la art.65, alin. 2, Cod penal, i-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64, alin. 1, literele a si b, Cod penal, pe o perioada de 3 ani,
în temeiul art.85, alin. 1, Cod penal, a dispus anularea beneficiului suspendarii conditionate din executarea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicata prin Sentinta penala nr.116/6.III.2008 a Judecatoriei Buftea, ramasa definitiva, prin neapelare,
în temeiul art.33, Cod penal, raportat la art.34, litera b, Cod penal, a contopit pedepsele cu închisoarea, astfel ca inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, si anume pedeapsa de 5 ani închisoare,
a facut aplicarea art.71-art. 64, alin. 1, literele a si b, Cod penal,
în temeiul art.346, Cod procedura penala, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partile responsabile civilmente S.C. “C.” S.R.L., B.V. si S.C. “V.” S.R.L., B.V. la plata catre partea civila Agentia Nationala de Administrarea Fiscala a sumei de 6.063.859,77 lei, despagubiri civile, constând în prejudiciul material cauzat bugetului de stat,
l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.000 lei, cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 200 lei, onorariul aparatorului din oficiu, va fi avansata din fondul Ministerului Justitiei.
Instanta de fond a retinut, pe situatia de fapt, ca inculpatul, în calitate de administrator, în perioada anilor 2004-2006, la S.C. “C.” S.R.L., B.V. si S.C. “V.” S.R.L., B.V., având, ca obiect de activitate, colectarea deseurilor metalice, nu a depus declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul de stat, balantele de verificare, bilanturile contabile, precum si deconturile T.V.A., si, de asemenea, cu toate ca prin conturile bancare ale celor doua societati comerciale au fost derulate operatiuni financiare, activitatile comerciale nu au fost înregistrate în evidentele contabile, astfel ca au fost create prejudicii materiale bugetului de stat, respectiv S.C. “C.” S.R.L., B.V. în suma de 4.129.865,80 lei, compus din suma de 3.400.770,22 lei, reprezentând impozit pe profit, si suma de 729.095,58 lei, constând în T.V.A., iar S.C. “V.” S.R.L., B.V. în suma de 1.933.993,97 lei, compus din suma de 1.929.614,91 lei, constând în impozit pe profit, si suma de 4.379,05 lei, reprezentând T.V.A.
În motivare, instanta de fond a aratat ca inculpatul a recunoscut comiterea faptei penale, declarând ca s-a ocupat, singur, de activitatea celor doua societati comerciale, deoarece nu a avut angajati, iar martorul L.F., contabilul la care a facut referire inculpatul, a aratat ca, fara a avea vreun contract de munca sau de prestari servicii, a întocmit contabilitatea pentru S.C. “C.” S.R.L., B.V. pe o perioada de 3 luni, respectiv octombrie 2004-decembrie 2004, si, de asemenea, suma totala, cu titlu de prejudiciu material, a fost determinata prin raportul de expertiza contabila judiciara întocmit la urmarirea penala.
A dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei penale, tinând seama de cuantumul prejudiciului material, care depaseste suma de 50.000 de Euro.
La individualizarea judiciara a pedepsei închisorii, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art.72, Cod penal, si anume antecedenta penala a inculpatului, caruia, prin Sentinta penala nr.116/6.III.2008 a Judecatoriei Buftea, ramasa definitiva, prin neapelare, i-a fost aplicata pedeapsa rezultanta de 6 luni închisoare, a carei executare a fost suspendata conditionat, pe care a anulat-o, astfel ca a facut aplicarea regulilor concursului de infractiuni.
În termen legal, au declarat apel Ministerul Public, pentru netemeinicie, solicitând majorarea cuantumului pedepsei cu închisoarea si aplicarea inclusiv a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit la savârsirea infractiunii, prev. de art. 64, alin. 1, litera c, Cod penal, inculpatul, pentru netemeinicie, solicitând coborârea cuantumului pedepsei închisorii sub minimul special prevazut de legea penala, prin retinerea circumstantei atenuante judiciara prev. de art. 74, an. 1, litera c, Cod penal, cu suspendarea executarii sub supraveghere, si partea civila, pentru netemeinicia laturii civile, prin admiterea, în totalitate, a actiunii civile, în sensul obligarii inculpatului, în solidar cu partile responsabile civilmente, la plata sumei de 7.671.964,87 lei, în loc de 6.060.859,77 lei, dupa cum a dispus instanta de fond, în mod nemotivat.
Prin Decizia penala nr. 106/29.XI.2010, din Dosarul nr.2986/192/2009, Tribunalul Giurgiu – Sectia penala – Cauze Generale, în temeiul art. 379, punctul 2, litera b, Cod procedura penala, a admis apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie, de apelantul-intimat-inculpat si de apelantul-parte civila, a casat, în totalitate, sentinta penala si a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeasi instanta de judecata, respectiv la Judecatoria B.V., judetul Giurgiu, iar, în temeiul art. 192, alin. 3, Cod procedura penala, a constatat ca ramân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, inclusiv onorariul aparatorului din oficiu, în suma de 200 lei, care va fi suportat din fondul Ministerului Justitiei.
În motivare, instanta de apel a aratat ca instanta de fond a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei penale dintr-o infractiune în doua infractiuni, fara a o pune în discutia partilor, dupa încheierea dezbaterilor, astfel ca, procedând în aceasta modalitate, a încalcat dreptul la aparare al inculpatului, caruia i-a creat o situatie juridica mai grea, cea ce înseamna ca nu a avut parte de un proces echitabil.
În termen legal, a declarat recurs Ministerul Public, pentru nelegalitate, motivat în termenul procedural prevazut de art. 385/10, alin. 2, Cod procedura penala.
În motivarea în scris si orala, a aratat ca rationamentul instantei de apel este eronat, deoarece omisiunea instantei de fond de a pune în discutie schimbarea încadrarii juridice a faptei penale constituie o nulitate relativa si nu încalca dreptul la aparare, atâta timp cât aceasta nulitate absoluta, prevazuta de art. 197, alin. 2, Cod procedura penala, se refera la lipsa efectiva a asistentei judiciare, ori inculpatul a fost asistat juridic de un aparator din oficiu, cu atât mai mult cu cât operatiunea de schimbare a încadrare juridice a avut loc la termenul de judecata din data de 26.III.2010, la solicitarea Ministerului Public, iar mentiunea se regaseste în considerentele sentintei penale, în plus inculpatului, la audierea sa de la termenul de judecata urmator, i-a fost adusa la cunostinta noua încadrare juridica dispusa, pe care nu a criticat-o în apelul pe care acesta l-a declarat.
În drept, a invocat cazul de casare prevazut de art. 385/9, alin. 1, punctul 17/2, Cod procedura penala.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în întregime, a deciziei penale si trimiterea cauzei, pentru rejudecare, la aceeasi instanta de judecata, si anume la Tribunalul Giurgiu.
Analizând actele si lucrarile dosarelor, precum si decizia penala, atât din punct de vedere al motivului de nelegalitate invocat, cât si din oficiu, potrivit art. 385/9, alin. 3, Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursul formulat de Ministerul Public este fondat.
Astfel, Curtea constata ca instanta de fond, folosind o terminologie eronata, în sensul ca a casat, în loc sa desfiinteze, sentinta penala, a pronuntat o solutie de trimitere, spre rejudecare, nu numai nelegala, dar si lipsita de suport real.
Curtea constata ca instanta de fond, înca de la termenul de judecata din data de 26.III.2010, a procedat, este adevarat, în mod neprocedural, la schimbarea încadrarii juridice a faptei penale, însa dupa ce a pus-o în discutie, apoi a acordat un nou termen de judecata la data de 30.IV.2010, când au avut loc dezbaterile, amânând pronuntarea pentru data de 7.V.2010. Ca atare, a fost discutata noua încadrare juridica, iar inculpatul a avut posibilitatea sa-si pregateasca apararea, potrivit art. 334, Cod procedura penala.
În plus, desi schimbarea de încadrare juridica este confuza, din considerentele sentintei penale rezulta ca instanta de fond nu a avut în vedere doua infractiuni în concurs real, dupa cum a sustinut instanta de apel, ci o singura infractiune de evaziune fiscala, însa prin retinerea variantei agravate, în raport cu marimea cuantumului prejudiciului material.
De asemenea, însusi rationamentul juridic al instantei de apel este eronat. Conform art. 379, punctul 2, litera b, Cod procedura penala, desfiintarea sentintei penale poate fi dispusa, în mod limitativ, numai pentru nelegala îndeplinire a procedurii de citare sau pentru încalcarea dispozitiilor art. 197, alin. 2, Cod procedura penala, privind cazurile de nulitate absoluta, printre care se afla asistarea juridica a inculpatului, în situatia în care este obligatorie. Ca atare, legea procesual penala sanctioneaza cu nulitatea absoluta lipsa efectiva a unei asistente juridice, atunci când este obligatorie, si, nicidecum alte aspecte referitoare la modalitatea în care se desfasoara apararea. Desigur ca, doar în cazul unei nulitati absolute, care este autentica, instanta de judecata încalca, în acelasi timp, dreptul partii la un proces echitabil, consacrat de art. 6, punctul 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, la care a facut referire instanta de apel.
În consecinta, având în vedere cazul de casare prevazut de art.385/9, alin. 1, punctul 17/2, Cod procedura penala, invocat, în mod corect, de catre Ministerul Public, Curtea, în temeiul art. 385/15, punctul 2, litera c, Cod procedura penala, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie împotriva Deciziei penale nr.106/29.XI.2010 a Tribunalului Giurgiu – Sectia penala – Cauze Generale, din Dosarul nr. 2986/192/2009, pe care o va casa, în totalitate, si va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelurilor, la aceeasi instanta de judecata, respectiv la Tribunalul Giurgiu, apoi, în temeiul art. 192, alin. 3, Cod procedura penala, va constata ca ramân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar suma de 200 lei, onorariul aparatorului din oficiu pentru intimatul-inculpat, va fi suportata din fondul Ministerului Justitiei.
