SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. PROCEDURA INSOLVENTEI. CONTESTATIE ÎMPOTRIVA HOTARÂRII ADUNARII CREDITORILOR.
1.INCALCAREA PREVEDERILOR ART.100 ALIN.5 DIN LEGEA NR.85/2006, PRIVIND DREPTUL LA VOT AL CREDITORILOR CARE DIRECT SAU INDIRECT, CONTROLEAZA, SUNT CONTROLATI SAU SE AFLA SUB CONTROL COMUN CU DEBITORUL.
2.CREDITORII INDISPENSABILI DESFASURARII ACTIVITATII DEBITOAREI.
-art.100 alin.5 din Legea nr.85/2006;
-art.2 alin.1 pct.16 lit.b din Legea nr.297/2004;
-art.38 si art.96 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.3/14.01.2014 a Curtii de Apel Oradea – Sectia a II –a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin încheierea din 2.10.2013 pronuntata de Tribunalul Bihor au fost respinse exceptia tardivitatii contestatiei creditoarei SC C. R. C. CRC SRL, cu sediul în B., formulata de debitoarea SC M. P. SRL reprezentata prin administratorul judiciar G. M. R. IPURL si exceptiile inadmisibilitatii, a lipsei de obiect si a lipsei de interes invocate de aceeasi debitoare.
A fost respinsa si exceptia lipsei calitatii de reprezentant a administratorului special A. L., al debitoarei, invocata de creditoare, precum si contestatia creditoarei C. P. prin mandatar SC C. R. C. împotriva hotarârii adunarii creditorilor debitoarei SC M. P. SRL, din 16.01.2013.
Pentru a hotarî astfel , instanta de fond a retinut urmatoarele :
Prin note de sedinta depuse la dosar, debitoarea prin administratorul judiciar a invocat tardivitatea contestatiei creditoarei împotriva hotarârii adunarii creditorilor din data de 16.01.2013.
În conformitate cu art.14, alin.8 din Legea insolventei, contestatia se depune la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunarii creditorilor.
Având în vedere ca, potrivit filei 1 de la dosar, creditoarea a trimis prin fax contestatia, la data de 21.01.2013, orele 18.55, judecatorul sindic a constatat ca în termenul prevederilor de art.14, alin.8 din Legea insolventei, a fost introdusa contestatia de catre creditoare, astfel ca în baza art.137 din vechiul Cod de procedura civila a respins exceptia tardivitatii, ca neîntemeiata, invocata de debitoare.
În ceea ce priveste exceptiile inadmisibilitatii, a lipsei de obiect si a lipsei de interes a contestatiei, invocata de catre aceiasi debitoare, instanta le-a respins ce nefondate pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii contestatiei creditoarei, judecatorul sindic a retinut ca, în conformitate cu art.14, alin.7 din Legea 85/2006, contestatia poate fi formulata invocându-se doar motive de nelegalitate a hotarârii, deci pentru încalcarea normelor legale. Din continutul contestatiei, rezulta ca se invoca motivele de nelegalitate a hotarârii prin prisma încalcarii dispozitiilor art.100, alin.5 si art.96 din Legea nr.85/2006, aspecte pentru care exceptia invocata este neîntemeiata.
În ceea ce priveste exceptiile lipsei de obiect si a celei de interes a creditoarei în promovarea contestatiei, instanta a retinut ca, în conformitate cu dispozitiile art.2, alin.3 din Legea insolventei, aceasta procedura este una colectiva, în care toti creditorii recunoscuti participa împreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor. În urma încheierii contractului de cesiune de creanta nr. 16/27.12.2012, creditoarea contestatoare justifica interesul si obiectul contestatiei, aspecte fata de care instanta a respins exceptiile ca nefondate.
Referitor la exceptia lipsei calitatii de reprezentant al debitoarei, a administratorului special, invocata de contestatoarea creditoare, instanta a retinut ca dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a asociatilor debitorului desemneaza un administrator special care sa reprezinte interesele societatii si ale acestora, iar dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de catre administrator sau lichidatorul judiciar.
Având în vedere ca debitoarei nu i s-a ridicat dreptul de administrare, instanta în baza disp.art.137 din Vechiul Cod de procedura civila raportat la art.18 din Legea nr.85/2006, a respins ca nefondata exceptia lipsei de reprezentant al debitoarei, a administratorului special. În ceea ce priveste examinarea pe fond a contestatiei, judecatorul sindic a retinut ca prin contestatie creditoarea solicita anularea hotarârii adunarii creditorilor din data de 16.01.2013, când s-a votat planul de reorganizare al debitoarei SC M. P. SRL prin invocarea disp.art.100, alin.5 din Legea nr.85/2006, întrucât administratorul special al debitoarei nu putea vota, deoarece avea si calitatea de asociat unic si creditor salarial.
În conformitate cu art.100, alin.5 din Legea 85/2006, creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, în sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acorda mai putin decât ar primi în cazul falimentului.
Prin urmare, pentru incidenta dispozitiilor art.100, alin.5 din Legea nr.85/2006, debitoarea trebuie sa se afle sub incidenta dispozitiilor legii 297/2004, privind piata de capital.
Sub acest aspect s-a retinut ca debitoarea este organizata sub forma de S.R.L. cu asociat unic care detine parti sociale, fiind constituita în considerarea persoanelor asociate, nu este fundamentata în S.A. cu actiuni listate la bursele de valori si prin urmare, este neîntemeiata contestatia creditoarei.
De asemenea, instanta nu poate avea în vedere sustinerile contestatoarei, conform carora Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr.538/C/2012-R din 13.09.2012, a stabilit printr-o decizie irevocabila faptul ca administratorul special nu poate vota planul de reorganizare deoarece aceasta decizie nu este obligatie pentru instanta de fond, întrucât aceasta decizie nu este una de casare cu trimitere si care sa creeze efecte obligatorii instantei de fond.
Nu în ultimul rând, a ignora dreptul de vot al creditorului salarial, care este si asociat unic si administrator special si are si calitatea de creditor chirografar, conform tabelului definitiv al creantelor, ar avea ca efect încalcarea accesului la actul de justitie, prin ignorarea disp.art.8 din Legea nr.85/2006, întrucât acest creditor este îndreptatit sa participe la procedura insolventei, inclusiv beneficiind de dreptul de vot în adunarea creditorilor.
În ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de nelegalitate a hotarârii, prin încalcarea disp.art.96, alin.1 si art.96 din Legea nr.85/2006, în sensul în care creditoarea SC E. N. SA nu face parte din categoria furnizorilor indispensabili, judecatorul sindic a retinut ca, în conformitate cu art.96 din Legea nr.85/2006, în vederea administrarii eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separata de creante, compusa numai din acele creante chirografare care apartin furnizorilor indispensabili, fara de care activitatea debitorilor nu se poate desfasura si care nu pot fi înlocuite.
Este evident ca acest creditor SC E. N. SA este furnizor de energie electrica si nu poate fi înlocuit si este indispensabil pentru continuarea activitatii debitoarei în perioada de reorganizare, astfel ca instanta a respins ca netemeinice sustinerile contestatoarei de nelegalitate a hotarârii adunarii creditorilor.
Nu în ultimul rând, în sensul respingerii contestatiei, judecatorul sindic a retinut ca acest creditor este cuprins în tabelul definitiv de creante, care nu a fost contestat si prin urmare, acest creditor beneficiaza de drepturile prevazute de art.8 din Legea insolventei, respectiv dreptul de vot în adunarea creditorilor.
Împotriva acestei Încheieri, în termen si legal timbrat, a declarat recurs creditoarea contestatoare solicitând admiterea recursului, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 si a art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 Cod de procedura civila, modificarea hotarârii atacate, în sensul desfiintarii hotarârii adunarii creditorilor din 16.01.2013 prin care s-a votat planul de reorganizare, cu consecinta deschiderii procedurii falimentului fata de debitoare.
În motivarea recursului sau, creditoarea a aratat ca sentinta este netemeinica si nelegala pentru urmatoarele considerente:
A. Referitor la primul motiv invocat în contestatie: „hotarârea adunarii creditorilor de votare a planului de reorganizare din 16.01.2013 este nelegala, întrucât creditorul dl. A. L. – unic asociat, administrator statutar si special al S. C. M. P. S.R.L., nu putea vota cu privire la Planul de reorganizare, având în vedere prevederile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006″, în mod neîntemeiat, judecatorul sindic a retinut ca „pentru incidenta dispozitiilor art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 debitoarea trebuie sa se afle sub incidenta dispozitiilor legii 297/2004 privind piata de capital”.
Asa cum a aratat si in contestatie, art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 nu se refera la societatile carora li se aplica legislatia pietei de capital, ci la orice fel de societati comerciale; doar definitia controlului exercitat de creditori asupra debitoarei, stabilita de legislatia pietei de capital, trebuie verificata daca se aplica in speta.
Potrivit art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, creditorul care direct sau indirect, controleaza debitorul in sensul legislatiei pietei de capital, poate participa la sedinta, dar nu poate vota asupra planului de reorganizare decât in situatia in care prin plan primeste mai putin decât in cazul falimentului.
In continutul art. 100 alin. 5 nu se face referire ca acesta se aplica societatilor ce functioneaza in baza legislatiei pietei de capital, ci se face referire la „controlul” intre creditor si debitor, reglementat de legislatia pietei de capital, acesta definitie aplicându-se oricaror tipuri societati comerciale.
Din prevederile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, rezulta ca creditorii nu pot vota planul de reorganizare, daca sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele doua conditii:
1)creditorii controleaza debitorul in sensul legislatiei pietei de capital si
2)creditorii primesc prin plan mai mult decât in cazul falimentului.
Or , asa cum a demonstrat si in fata judecatorului sindic, ambele conditii sunt îndeplinite pentru ca creditorul A. L. sa nu voteze planul de reorganizare, atât în categoria creditorilor salariati, cat si in categoria creditorilor chirografari.
Creditorul A. L. controleaza debitorul SC M. P. SRL, in sensul definitiei date „controlului” de catre legislatia pietei de capital social. Astfel, dl. A. L. are calitate de unic asociat si administrator al debitoarei SC M. P. SRL, asa cum rezulta din extrasul de la ONRC Bihor atasat, la data depunerii planului de reorganizare.
Referitor la a doua conditie stabilita de art. 100 alin. 5 pentru ca un creditor sa nu aiba dreptul de a vota planul de reorganizare: „creditorii primesc prin plan mai mult decât in cazul falimentului”, si aceasta este îndeplinita, întrucât creditorul A. L. primeste, potrivit Planului de reorganizare, in categoria creditorilor salariati in care a votat, mai mult decât in cazul falimentului. Astfel, potrivit Planului de reorganizare, referitor la creantele izvorâte din raporturile de munca, creantele dlui. A. L. se vor achita integral, pe când în cazul falimentului “cuantumul sumelor obtinute prin valorificarea bunurilor patrimoniale ale societatii si destinate acoperirii masei credale, ar fi inferioara sumei totale a platilor prevazute prin plan”.
În acest sens s-a exprimat si Curtea de Apel Oradea, la solutionarea recursurilor formulate de creditorii SC A. B. S.A. si S.C. G C. SRL, prin Decizia nr. 538/C/2012 – R din 13.09.2012 pronuntata in dosarul nr. 6845/111/C/2009/a2. Prin urmare, Curtea de Apel Oradea a stabilit printr-o decizie irevocabila faptul ca A. L. nu poate vota planul de reorganizare, astfel ca votul acestuia în cadrul adunarii creditorilor s-a facut cu încalcarea dispozitiilor instantei.
În consecinta, apreciaza ca se impune anularea hotarârii adunarii creditorilor din 16.01.2013 de aprobare a Planului de reorganizare propus de debitoare, întrucât a fost adoptata prin încalcarea prevederilor art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, întrucât creditorul A. L. nu putea sa voteze in cadrul categoriei de creditori salariati/chirografari deoarece controla debitorul, in calitatea sa de administrator special si asociat, iar planul i-a acordat mai mult decât ar primi în cazul falimentului.
Acest motiv de nelegalitate duce la anularea hotarârii adunarii creditorilor din 16.01.2013, deoarece planul a fost votat cu o majoritate de 3 categorii de creante la 2, iar daca nu se ia in considerare votul categoriei creditorilor salariati (unde singurul votant a fost A. L.), am avea situatia in care 2 categorii creante au votat pentru si doua categorii de creante au votat împotriva planului, ceea ce încalca cvorumul stabilit de art. 101 alin.(l) lit. a din Legea nr. 85/2006, de “cel putin jumatate plus una din categoriile de creante mentionate in programul de plati”.
Prevederile art. 101 alin. (1) lit. B din Legea nr. 85/2006 sunt de stricta interpretare, aplicându-se numai in situatia in care doua categorii de creditori voteaza planul. De altfel, chiar daca s-ar aplica prin analogie dispozitiile art. 101 alin. 1 lit. B, planul nu ar fi acceptat întrucât ambele categorii care au respins planul au valoarea totala valoarea totala a creantelor mai mare decât valoarea totala a crentelor din categoriile care au acceptat planul.
B. Referitor la al doilea motiv invocat în contestatie: „hotarârea adunarii creditorilor de votare a planului de reorganizare din 16.01.2013 este nelegala, întrucât categoria creditorilor având calitatea de furnizori indispensabili a fost stabilita cu incalcarea prevederilor art.96 alin. (1), coroborate cu art. 49 alin. (1), art. 38 si art.3 pct. 32 din Legea nr. 85/2006″ , în mod neîntemeiat, judecatorul sindic, a retinut ca „acest creditor SC E. N. SA este furnizor de energie electrica si nu poate fi înlocuit si este indispensabil pentru continuarea activitatii debitoarei în perioada de reorganizare”.
In aceasta categorie a furnizorilor indispensabili au fost trecuti, conform Planului de reorganizare, doi creditori: S.C. C. A. O. cu o creanta de 417,72 lei si S.C. E. N. SA, cu o creanta de 4.156,98 lei, din care numai S.C. E. N. SA si-a exprimat votul.
Considera ca S.C. E. N. SA nu poate vota planul in categoria furnizorilor indispensabili la care face referire art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 din urmatoarele considerente:
1) Art. 96 alin. 1 stabileste, in vederea administrarii eficiente a procedurii reorganizarii, o categorie separata de creante, compusa din acele creante chirografare care, in sensul art. 49 alin. 1, apartin furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi înlocuiti.
Astfel, art. 96 impune doua conditii pentru desemnarea unei categorii separate de creante: acestea sa apartina furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si acesti furnizori sa nu poata fi înlocuiti. Scopul desemnarii unei categorii separate formate din furnizorii indispensabili, dupa cum rezulta din art. 96, este administrarea eficienta a procedurii reorganizarii.
Considera ca in aceasta categorie intra acei furnizori care, in primul rând au legatura cu activitatea curenta a debitorului (in cazul de fata aceasta activitate este editarea unor publicatii, realizarea de evenimente si târguri) si care, cu toate ca societatea a intrat in insolventa, sunt de acord sa continue colaborarea sau chiar sa înceapa o colaborare noua cu debitorul, astfel încât acesta sa îsi poata continua activitatea curenta.
Or , debitorul a ales mentionarea ca si creditor strategic, tocmai a companiei de furnizare a curentului electric, in conditiile in care acest curent electric se utilizeaza doar pentru birourile de la sediul societatii, iar acest creditor are de recuperat nici mai mult nici mai putin decât suma de 4156,98 lei. Apreciaza ca S.C. E. N. SA nu poate fi considerat creditor indispensabil.
Un alt motiv de nelegalitate in constituirea acestei categorii de creante este faptul ca la dosarul cauzei nu exista o confirmare a listei creditorilor indispensabili de catre administratorul judiciar, astfel cum prevede art. 96. Pe de alta parte, potrivit art. 38 din Legea nr. 85/2006, in perioada de reorganizare, nici un furnizor de servicii – electricitate, apa, telefonie, etc. – nu are dreptul de a întrerupe un astfel de serviciu catre debitor, in cazul in care are calitatea de consumator captiv, potrivit legii. Întrucât furnizorul de energie electrica si de apa sunt tinuti prin lege de obligatia de furnizare a utilitatilor, consideram ca nu sunt creditori strategici si astfel S. C. E. N. SA nu poate fi considerat nici din acest punct de vedere furnizor indispensabil.
Totodata, sustinerea judecatorului sindic in sensul respingerii contestatiei întrucât creditorul SC E. N. SA este cuprins in tabelul definitiv de creante, care nu a fost contestat si, prin urmare, acest creditor beneficiaza de drepturile prevazute de art. 8 din Legea insolventei, nu poate fi retinuta. In tabelul definitiv de creante SC E. N. SA este trecuta la categoria creditorilor chirografari. Nu a contestat dreptul acestui creditor de a vota in categoria creditorilor chirografari la care face referire art. 100 alin. 3 lit. e), ci a contestat votul acestui creditor in cadrul categoriei de creante chirografare stabilite conform art. 96 alin. (1), la care face referire art. 100 alin. 3 lit. d), categorie care nu este prevazuta in tabelul definitiv de creante si care nu a fost constituita cu respectarea prevederilor legale , asa cum a aratat anterior.
Considera ca acest motiv de nelegalitate a hotarârii adunarii creditorilor din 16.01.2013, respectiv de stabilire a categoriei creditorilor având calitatea de furnizori indispensabili cu încalcarea legii, este suficient pentru anularea hotarârii adunarii creditorilor din 16.01.2013, deoarece planul a fost votat cu o majoritate de 3 categorii de creante la 2, iar daca nu se ia in considerare votul categoriei creditorilor indispensabili (unde singurul votant a fost S.C. E. N. S.A.) am avea situatia in care 2 categorii creante au votat pentru si doua categorii de creante au votat împotriva planului, ceea ce încalca cvorumul stabilit de art. 101 alin.(l) lit. A din Legea nr. 85/2006, de “cel putin jumatate plus una din categoriile de creante mentionate in programul de plati”.
Totodata, ambele motive A si B de nelegalitate mentionate anterior, precum si in contestatie, ar duce ca votul asupra planului de reorganizare sa fie de 2 categorii împotriva, fata de o categorie (bugetarii) pentru, astfel ca planul de reorganizare nu trebuie aprobat.In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 100 alin. 5, art. 96, 38 din Legea nr. 85/2006.
Intimatul G. M. R. SPRL, în calitate de administrator judiciar al societatii M. P. SRL, a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului ca neîntemeiat si nelegal. Astfel, în mod legal judecatorul sindic a constatat faptul ca nu poate fi ignorat dreptul de vot al creditorului salarial care este si asociat unic si administrator special si are si calitatea de creditor chirografar, conform tabelului definitiv al creantelor, ar avea ca efect încalcarea accesului la actul de justitie. Administratorul special, fiind de buna-credinta si încercând din rasputeri redresarea economico-financiara a societatii, a achitat salariatii din fonduri personale , precum si creanta de 57.000 Euro catre C. E. B. Debitoarea respecta planul de reorganizare, sens în care a achitat primele rate. În plus, în cauza nu este îndeplinita una din conditiile prevazute de art. 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 întrucât administratorul special nu este avantajat prin plan, încasarea creantei sale salariale producându-se abia în luna a 36-a de executie a planului, iar pentru creanta sa chirografara nefiind prevazute plati.
In ceea ce priveste nemultumirea creditorului privind categoria furnizorilor indispensabili formata din SC C. A. O. SA si SC E. N. SA , astfel cum corect retine judecatorul sindic, ” în conformitate cu art. 96 din Legea nr.85/2006, în vederea administrarii eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separata de creante, compusa numai din acele creante chirografare care apartin furnizorilor indispensabili, fara de care activitatea debitorilor nu se poate desfasura si care nu pot fi înlocuite”, sens în care este evident faptul ca societatea de furnizare a energiei electrice, respectiv cea de alimentare cu apa este indispensabila pentru continuarea activitatii debitoarei în perioada de reorganizare. Totodata, legiuitorul , prin art. 96 din Legea nr.85/2006 , a lasat la latitudinea debitorului sa-si aleaga creditorii pe care-i considera indispensabili impunând doar unica conditie ca acestia sa faca parte din categoria creantelor chirografare. Obiectiunile recurentului-contestator privind creditorii indispensabili sunt neavenite dat fiind faptul ca numirea creditorilor indispensabili este un drept oferit exclusiv debitorului.
În drept, a invocat prevederile la care s-a referit în cuprinsul întâmpinarii, iar în probatiune depune copii plan de reorganizare , tabele de creanta.
Intimata debitoare SC M. P. SRL , reprezentata prin administrator judiciar GMR IPURL si administrator special A. L. a formulat , la rândul sau întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si pastrarea ca temeinica si legala a încheierii atacate .
În motivare, intimata a aratat ca prin planul de reorganizare votat în Adunarea Creditorilor din data de 16.01.2013 s-au mentinut toate masurile adoptate anterior prin planul de reorganizare , pe care instanta le-a cenzurat în mod irevocabil cu ocazia judecarii primei contestatii la hotarârea adunarii creditorilor privind votarea planului din data de 14.11.2011 , masuri cu care contestatoarea a fost de acord, pe care le-a votat anterior in mod favorabil si mai mult decât atât, contestatoarea a sustinut întotdeauna pozitia procesuala a debitoarei S.C M. P. S.R.L cu privire la respingerea celorlalte contestatii, dupa caz.
Referitor la primul motiv de nelegalitate invocat de contestatoare, art. 100 alin 5 din Legea nr.85/2006 face referire la legislatia pietei de capital, respectiv la Legea nr. 297/2004. Art. 1 din Legea nr.297/2004 reglementeaza domeniul de aplicare, astfel: Art. 1 alin 1. „Prezenta lege reglementeaza înfiintarea si functionarea pietelor de instrumente financiare, cu institutiile si operatiunile specifice acestora, precum si a organismelor de plasament colectiv, in scopul mobilizarii disponibilitatilor financiare prin intermediul investitiilor in instrumente financiare.” Alin. 2 al aceluiasi articol evoca aplicabilitatea acestei legi: „Prezenta lege se aplica activitatilor si operatiunilor prevazute la alineatul 1 desfasurate pe teritoriul României”.
Având in vedere ca debitoarea este o societate comerciala cu raspundere limitata, înfiintata în baza Legii nr.31/1990 si având ca obiect de activitate editarea de reviste si compendii de specialitate, iar creditorul este o persoana fizica , legislatia pietii de capital nu este incidenta in prezenta cauza, astfel ca nici articolul invocat nu este aplicabil.
Creditorul L. A. si-a exprimat acordul ca creantele sale sa fie achitate numai dupa achitarea celorlalte creante in conditiile prevazute in plan, in ultima luna de executie a planului. Sumele achitate de creditor în contul creditorului garantat C. E. B. R. SA nu vor deveni scadente catre cel dintâi decât dupa achitarea ultimei rate a planului de reorganizare. In atare situatie, creditorului L. A., conform planului, i se acorda mai putin decât in situatia falimentului, caz in care creanta sa salariala ar fi îndestulata cu prioritate conform art. 123. Mai mult decât atât, A. L. a achitat creantele salariale, astfel ca acesta s-a subrogat in toate drepturile salariatilor. Mentiunea ca dupa operarea acestei subrogatii tot domnul A. L. a fost ales tot de catre Adunarea Creditorilor (inclusiv de catre C. E. B.) ca administrator special al debitoarei, nu-i îngradeste acestuia dreptul de a vota.
In prezent , chiar la data când se judeca acest recurs , debitoarea prin grija administratorului sau special, dar nu numai, este la zi cu respectarea planului si achitarea ratelor, ceea ce nu poate sa fie decât un argument contrar aspectelor invocate pe fondul cauzei si unul care confirma reaua credinta a recurentei, desi, cu riscul de a se repeta, aceasta recurenta nu are nici un interes personal in cauza .
În ceea ce priveste al doilea motiv de nelegalitate invocat, respectiv votul categoriei creditorilor având calitatea de furnizori indispensabili , atât creditorii cat si categoriile de creante au trecut atât prin filtrul administratorului judiciar, cat si prin cel al judecatorului sindic, acest fapt concretizându-se cu tabelul definitiv de creante. Acest tabel nu a fost contestat de catre C. P. si nici de catre predecesoarea sa in drepturi, respectiv C. E. B. R. SA, in termenele legale prevazute de lege. Curtea de apel dispune modificarea tabelului si in consecinta si a planului doar in ceea ce priveste creanta C. E. B. R. SA si creanta apartinând creditorului L. A., astfel ca orice contestatie formulata in acest moment cu privire la creditori sau la categoriile de creante, trebuie respinsa ca inadmisibila.
Fata de cel de al treilea motiv de nelegalitate invocat, fata de aspectul comentariilor pe marginea creditorilor indispensabili, este de notorietate ca de exemplu SC E. N. SA ori C. A. , dat fiind obiectul de activitate al societatii debitoare, acestia sunt creditori indispensabili, iar printre altele , sintagma avansata de recurenta ca acesta categorie a fost creata abuziv este pe cat de neîntemeiata pe atât de hilara. Contestatoarea sustine faptul ca lista furnizorilor indispensabili trebuie depusa la dosar odata cu actele prevazute de art. 2b, conform art. 96 alin 2. Particularitatea in speta este data de faptul ca la data deschiderii procedurii de insolventa nu erau in vigoare dispozitiile art. 96 alin.2 din lege. Obligatia comunicarii listei creditorilor indispensabili odata cu documentele prevazute de art. 28 din lege revine debitorilor numai dupa adoptarea modificarilor aduse procedurii de insolventa prin Legea nr. 169/14.07.2010. In virtutea principiului neretroactivitatii legii, principiu care guverneaza aplicarea legii civile in timp, nici aceasta dispozitie nu se poate aplica unei situatii juridice nascute anterior intrarii in vigoare a legii.
Cum nu se poate retine culpa debitoarei in îndeplinirea îndatoririlor pe care legea le prevede, contestatia creditoarei s-a dovedit a fi neîntemeiata, motiv pentru care a si fost respinsa, impunându-se mentinerea acestei solutii.
Verificând sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs formulate si din oficiu, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, s-a constatat ca aceasta este netemeinica si nelegala, recursul formulat fiind admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În primul rând, s-a constatata ca solutia instantei de fond asupra exceptiilor invocate de debitoare nu a fost recurata de catre aceasta , astfel ca dispozitiile instantei de fond privind solutionarea lor se vor mentine.
În privinta însa a solutiei judecatorului – sindic asupra fondului contestatiei, aceasta este nelegala si netemeinica , fiind data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii.
Astfel , un prim motiv al contestatiei este acela ca, la votarea planului de reorganizare , a participat si a votat si administratorul special al debitoarei care detine , în acelasi timp , si calitatea de creditor salariat al debitoare , fiind unicul creditor din categoria creantelor salariale. S-a invocat de catre contestatoarea creditoare încalcarea , sub acest aspect, a prevederilor art. 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 conform carora creditorii care , direct sau indirect , controleaza , sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul , în sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta , dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acorda mai putin decât ar primi în cazul falimentului.
Judecatorul – sindic a apreciat ca administratorul special al debitoarei , creditor în acelasi timp , nu controleaza debitorul în sensul legislatiei pietei de capital , întrucât , pe de o parte , debitorul este organizat sub forma unei societati cu raspundere limitata , iar pe de alta parte , Decizia Curtii de Apel Oradea nr. 538/C/2012-R din 13.09.2012 prin care s-a stabilit în mod irevocabil faptul ca administratorul special , în cazul de fata , nu poate vota planul de reorganizare , fiind incidenta interdictia prevazuta de art. 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 , nu este obligatorie pentru instanta de fond, întrucât aceasta decizie nu este una de casare cu trimitere si care sa creeze efecte obligatorii instantei de fond.
Solutia judecatorului – sindic asupra acestui aspect este nelegala , fiind data cu aplicarea gresita a legii. Chiar daca Decizia Curtii de Apel Oradea nr. 538/C/2012-R din 13.09.2012 nu este o Decizie de casare cu trimitere în sensul strict al cuvântului , ea este o decizie prin care s-a anulat o hotarâre anterioara a creditorilor privind votarea planului de reorganizare si s-a dispus reconvocarea adunarii creditorilor în vederea votarii planului , tinând seama de considerentele deciziei. Ea este irevocabila , obligatorie si se bucura de autoritate de lucru judecat , or , judecatorul este tinut sa respecte nu numai deciziile de casare cu trimitere , ci si legea , precum si hotarârile judecatoresti irevocabile , obligatorii , si care se bucura de autoritate de lucru judecat. Curtea de Apel Oradea , fiind sesizata cu o contestatie similara prin care s-a solicitat , în cadrul aceluiasi dosar , anularea altei hotarâri a adunarii creditorilor , pentru motivul invocat si prin prezenta contestatie , respectiv cel al interdictiei de votare din partea administratorului special , în acelasi timp creditor al debitoarei , a decis în mod irevocabil si cu autoritate de lucru judecat , ca administratorul debitoarei nu poate sa-si exprime votul în privinta planului de reorganizare al debitoarei. S-a retinut astfel de catre Curtea de Apel ca sunt incidente dispozitiile 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 întrucât administratorul special – creditor controleaza debitorul , iar planul de reorganizare i-a acordat mai mult decât ar primi în caz de faliment. Chiar daca hotarârea adunarii creditorilor ce a facut obiectul acestei decizii nu a fost anulata pentru acest motiv , întrucât votul administratorului special nu a fost determinant decât pentru categoria de creante din care face parte , ramâne obligatorie dispozitia instantei în senul ca administratorul special nu poate participa la votarea planului de reorganizare atâta timp cât acesta îi acorda mai mult decât în caz de faliment. Si , daca cu acea ocazie , planul de reorganizare era votat de un numar suficient de categorii de creante astfel încât votul administratorului special nu era determinant , în cazul de fata situatia este alta.
Asa cum se va arata în cele ce urmeaza , fara votul categoriei de creante salariale , numarul necesar de voturi pentru confirmarea planului de reorganizare nu era întrunit. Astfel , în speta , sunt cinci categorii de creante , iar procesul – verbal al adunarii creditorilor , însotit de dovezi în acest sens , constata votul favorabil a trei categorii de creante din cele 5. Or, asa cum s-a aratat mai sus , creditorul salarial nu avea dreptul sa voteze , împrejurare fata de care planul ramâne votat doar de catre 2 din cele 5 categorii de creante , nefiind îndeplinita conditia prevazuta de art. 101 alineatul 1 litera A din Legea nr. 85/2006 , respectiv aceea ca planul sa fie votat de cel putin jumatate plus una din categoriile de creante mentionate în programul de plati.
Chiar daca nu ar exista Decizia Curtii de Apel Oradea nr. 538/C/2012-R din 13.09.2012 , instanta de recurs apreciaza la rândul sau ca în cauza sunt incidente dispozitiile 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 , iar motivarea judecatorului sindic în sensul ca societatea debitoare este o societate cu raspundere limitata care nu are actiuni listate la bursa este nefondata. Textul art. 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 nu se refera la societatile carora li se aplica legislatia pietei de capital , ci la orice fel de societate comerciala , iar trimiterea la legislatia pietei de capital se face doar în privinta definitiei controlului asupra debitoarei. Or , în acest sens , art. 2 alineatul 1 pct. 16 litera b din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital defineste controlul ca fiind relatia dintre societatea – mama si o filiala sau o relatie între orice persoana fizica sau juridica si o societate comerciala ,aratând totodata ca se considera legatura strânsa si situatia în care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una si aceeasi persoana printr-o relatie de control. În plus , prin planul de reorganizare astfel votat , administratorul special primeste integral creanta , evident mai mult decât ar primi în caz de faliment , fata de ordinea prevazuta de lege pentru plata creantelor si activele societatii ce pot fi valorificate.
Asa cum sustine recurenta , chiar daca , în lipsa votului categoriei creantelor salariale , s-ar considera ca se aplica dispozitiile art. 101 alineatul 1 litera B din Legea nr. 85/2006 , planul de reorganizare tot nu ar fi acceptat întrucât cele doua categorii de creante care au respins planul au valoarea totala a creantelor mai mare decât valoarea totala a creantelor din categoriile care au acceptat planul.
În consecinta , asa cum corect a aratat recurenta , acest motiv de nelegalitate este suficient pentru anularea hotarârii adunarii creditorilor din 16.01.2013.
Instanta a retinut în plus ca este întemeiat si cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de contestatoare, categoria creditorilor indispensabili fiind stabilita cu încalcarea prevederilor Legii nr. 85/2006. Astfel , în primul rând , se constata ca aceasta categorie nu a fost mentionata în cuprinsul planului de reorganizare , creditorii SC C. A. O. SA si SC E. N. SA fiind trecuti în tabelele de creanta si în planul de reorganizare în categoria creditorilor chirografari. Aceasta categorie a creditorilor indispensabili a fost stabilita ad-hoc de catre administratorul judiciar , doar cu ocazia votarii planului de reorganizare în cadrul adunarii convocate pentru data de 16.01.2013. Acesta este un prim aspect de nelegalitate a desemnarii acestei categorii de creante , ea trebuind sa fie mentionata în planul de reorganizare , în conformitate cu prevederile art. 96 alineatul 1 din Legea nr. 85/2006. De asemenea , lista acestor creditori , precum si creantele curente ale acestora va fi depusa de debitor împreuna cu celelalte documente prevazute la art. 28 din lege, astfel cum prevad dispozitiile art. 96 alineatul 1 indice 1. Potrivit aceluiasi text de lege , lista trebuie confirmata de administratorul judiciar. Nici una din acest dispozitii legale nu a fost respectata. Chiar daca dispozitia legala care prevede obligatia depunerii listei creditorilor indispensabili odata cu actele prevazute la art. 28 din lege nu ar fi fost în vigoare la data deschiderii procedurii debitoarei , asa cum sustine intimata debitoare , celelalte dispozitii mentionate si care prevad obligatia stabilirii acestei categorii de creante în cuprinsul planului de reorganizare si aprobarii ei de catre administratorul judiciar erau în vigoare la data întocmirii si supunerii spre vot a planului , însa nu au fost respectate.
În al doilea rând , acelasi text de lege ( art. 96 ) stabileste ca au calitatea de creditori indispensabili acei furnizori fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi înlocuiti. Or , nu pot fi inclusi în aceasta categorie furnizorii de curent sau apa , astfel cum s-a procedat , în conditiile în care , pe de o parte , toti subiectii prevazuti de legea insolventei au nevoie de aceste servicii , iar pe de alta parte , potrivit art. 38 din Legea nr. 85/2006 , orice furnizor de servicii – electricitate , gaze naturale , apa , servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul , în perioada de observatie si în perioada de reorganizare , sa schimbe , sa refuze ori sa întrerupa temporar un astfel de serviciu catre debitor sau catre averea debitorului , în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv , potrivit legii. Asadar , si sub acest aspect , stabilirea acestei categorii de creditori este nelegala , astfel ca nici votul acestei categorii nu poate fi luat în considerare , ajungându-se astfel la situatia în care planul de reorganizare sa poata fi socotit acceptat de catre o singura categorie de creante.
Pentru toate aceste motive , constatând ca este întemeiata contestatia creditoarei , instanta , admitând recursul , în conformitate cu prevederile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila , a modificat în parte Încheierea atacata în sensul admiterii contestatiei formulate si anularii hotarârii adunarii creditorilor debitoarei SC M. P. SRL din 16.01.2013 privind votarea planului de reorganizare. A mentinut celelalte dispozitii ale hotarârii atacate.
Fara cheltuieli de judecata, acestea nefiind solicitate de catre recurenta contestatoare.
