– Codul Muncii, art. 270-271
În temeiul art.270 Codul Muncii, salariatii raspund patrimonial în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu lor.
Din analiza prevederilor art.271 Codul Muncii, pentru a exista raspunderea patrimoniala a salariatului fata de angajator este necesar sa fie întrunite cumulativ urmatoarele conditii de fond: calitatea de salariat la angajatorul pagubit, fapta ilicita si personala a salariatului, savârsita în legatura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul, vinovatia salariatului.
Din analiza prevederilor art.271 Codul Muncii, pentru a exista raspunderea patrimoniala a salariatului fata de angajator este necesar sa fie întrunite cumulativ urmatoarele conditii de fond: calitatea de salariat la angajatorul pagubit, fapta ilicita si personala a salariatului, savârsita în legatura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul, vinovatia salariatului.
Numai îndeplinirea cumulativa a acestor conditii atrage raspunderea patrimoniala, iar lipsa uneia dintre conditiile enumerate înlatura aceasta raspundere.
Numai îndeplinirea cumulativa a acestor conditii atrage raspunderea patrimoniala, iar lipsa uneia dintre conditiile enumerate înlatura aceasta raspundere.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 876 R DIN 17 FEBRUARIE 2010
Prin sentinta civila nr. 856/F/22.09.2009, pronuntata în dosarul nr.1632/98/2009, Tribunalul Ialomita – Sectia Civila a admis cererea formulata de reclamanta S.C. „P” S.R.L. Tandarei în contradictoriu cu pârâtul G.I.; a obligat pârâtul la plata catre reclamanta a sumei de 4.584,44 lei reprezentând despagubiri civile, a obligat pârâtul catre reclamanta la plata sumei de 800 lei , cheltuieli de judecata.
În considerente a retinut ca reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4.584,44 lei cu titlu de prejudiciu cauzat acesteia, aratând ca pârâtul în virtutea functiei de sofer pe care a ocupat-o în cadrul societatii, a produs avarierea autoturismului societatii, pe care îl avea în gestiune, datorita încalcarii regulilor de circulatie, întemeindu-si cererea pe dispozitiile art. 270 din Codul muncii.
Tribunalul a retinut dispozitiile art. 270 din Codul muncii si a apreciat ca pentru a putea fi antrenata raspunderea patrimoniala a pârâtului trebuie întrunite cumulativ urmatoarele conditii: acesta sa aiba calitatea de salariat a reclamantei, acesta sa fi savârsit o fapta ilicita si personala în legatura cu munca sa, existe un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si ultima conditie vinovatia celui pentru care se solicita angajarea raspunderii patrimoniale.
De asemenea pentru a putea da nastere raspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii sa fie efectiv, sa fie real si cert, sa fie actual si sa fie cauzat direct în patrimoniul reclamantei.
Din procesul-verbal seria AY nr.1707574, aflat la dosarul cauzei, rezulta ca la data de 21.02.2009, pârâtul conducând autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare B-07-VTE, a fost sanctionat datorita încalcarilor regulilor de circulatie.
În urma accidentului de circulatie produs din vina pârâtului a rezultat avarierea autoturismului pe care acesta îl conducea, asa cum reiese din autorizatia de reparatii seria CR nr. 03364558, aflata la dosarul cauzei.
Audiata în cauza, martora C.V., gestionar în cadrul societatii reclamante, a declarat ca în data de 21.02.2009, în timp ce se afla la serviciu a vazut ca pârâtul avusese un accident rutier cu autoturismul pe care-l avea în gestiune, acesta fiind avariat pe partea soferului, respectiv partea stânga. Autoturismul era echipat cu de iarna.
Din înscrisurile aflate la filele 7-8, respectiv factura fiscala nr. 0000396/06.03.2009 rezulta ca valoarea totala a reparatiilor autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare B-07-VTE este în cuantum de 4584,44 lei, suma ce a fost achitata de catre reclamanta conform chitantei nr. 11791/06.03.2009.
Analizând materialul probator, instanta a constatat ca reclamanta a facut dovada existentei unui prejudiciu efectiv, real, cert, actual si cauzat în patrimoniul acesteia, de asemenea a facut dovada savârsirii de catre pârât a unei fapte ilicite în legatura cu munca sa, precum si dovada culpei pârâtului, considerentele din cererea de chemare în judecata nefiind simple afirmatii atâta timp cât au fost însotite de înscrisuri doveditoare.
În raport de considerentele enuntate si având în vedere dispozitiile legale incidente în cauza, tribunalul, a constatat ca sunt îndeplinite conditiile antrenarii raspunderii patrimoniale a pârâtului, existând prejudiciul, fapta ilicita si de asemenea si culpa acestuia, situatie juridica care conduce la tragerea la raspundere a pârâtului, motiv pentru care priveste ca fiind întemeiata cererea formulata de reclamanta S.C. „P” S.R.L. Tandarei împotriva pârâtului G.I., a fost admisa ca atare.
Împotriva sus-mentionatei hotarâri, în termen legal a declarat recurs G.I., înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr.1632/98/2009.
Prin recursul formulat recurentul a aratat ca începând cu data de 01.02.2009, a fost angajat cu contractul de munca nr. 10006188/18.02.2009, ca sofer , la SC „P” SRL Tandarei, primind in gestiune un autoturism Dacia Papuc, pentru transport pâine. Programul de lucru nu a fost cel mentionat în contract. Recurentul lucra peste cele 8 ore de program, precum si în zilele de sâmbata si duminica.
Recurentul a precizat ca nu i s-a înmânat la angajare nici fisa postului si nici vreun regulament de ordine interioara .
Datorita faptului ca masina nu a fost echipata cu pneuri corespunzatoare, în februarie a avut loc un eveniment rutier, soldat cu avarierea usoara a acestei. Dupa evenimentul rutier recurentul s-a prezentat la locul de munca, însa patronul societatii nu l-a mai primit, solicitându-i, fara nicio justificare, sa plateasca masina avariata. Recurentul a fost de acord sa repare masina, insa nu a fost de acord sa plateasca suma de 4584,44 lei, întrucât pagubele aduse masinii erau minime si in niciun caz nu ar fi costat atât. Daca patronul firmei a înteles sa aduca si alte reparatii masinii , atunci ar fi trebuit sa delimiteze costurile .
Din materialul probator existente rezulta faptul ca autoturismul pe care l-a avut in folosinta a fost implicat intr-un incident de circulatie, in sensul ca a derapat usor intr-un sant, incident soldat cu usoare avarii .
Procesul-verbal de contraventie a fost întocmit la solicitarea patronului, a doua zi dupa eveniment.
Problema care se punea in cauza era aceea a prejudiciului creat societatii prejudiciu care sa aiba legatura cu accidentul de trafic in care recurentul a fost implicat. Mai exact, in raport cu împrejurarile cauzei, tinând seama de faptul ca recurentul a fost de acord ca el sa repare masina, instanta trebuia sa stabileasca in concret avariile provocate masinii si costurile pentru aducerea acesteia la starea de dinaintea accidentului .
A retinut înscrisurile de la filele 7-8, respectiv factura fiscala din care rezulta valoarea totala a reparatiilor si chitanta de plata a acestora si a hotarât ca reclamanta a facut dovada existentei unui prejudiciu efectiv, real, cert, actual si cauzat in patrimoniul acesteia, de asemenea a facut dovada savârsirii de catre parat a unei fapte ilicite in legatura cu munca sa, precum si dovada culpei paratului, considerentele din cererea de chemare in judecata nefiind simple afirmatii atâta timp cât au fost însotite de înscrisuri doveditoare .
Recurentul se întreaba daca reclamanta ar fi prezentat o factura de reparatii de 20.000 lei sau de 30.000 lei, instanta ce ar fi facut? Dupa logica ce rezulta din considerente, ar fi admis ca acesta ar fi fost prejudiciul si ar fi obligat recurentul sa platesc o asemenea suma.
Vazând componenta sumelor înscrise in factura fiscala ce a stat la baza hotarârii instantei, recurentul nu a înteles cum a stabilit instanta ca fiecare dintre piesele înlocuite la masina au fost distruse in urma accidentului si ca ele trebuie înlocuite. Avariile rezultate in urma accidentului au fost minore, dovada fiind si faptul ca a doua zi recurentul a plecat in cursa si a desfasurat activitatea cu aceeasi masina (a se vedea foaia de parcurs din data de 22.02.2009). În niciun caz costurile pentru reparatiile reale ale masinii nu ar fi fost la nivelul solicitat de reclamanta.
În astfel de situatii, asa cum rezulta si din practica judiciara, se impunea a fi efectuata o expertiza tehnica auto, prin care sa se stabileasca cu certitudine atât avariile aduse autoturismului, cât si reparatiile necesare si costurile acestora pentru aducerea masinii in starea de dinaintea accidentului. Cum reclamanta nu a solicitat administrarea unei asemenea probe, recurentul nu a avut interesul sa se substitui acesteia, în conditiile în care, potrivit art.1169 C. civ. si Codului muncii, reclamantul este cel ce trebuie sa faca dovada pretentiilor sale .
Reclamanta a încercat sa produca confuzie, aducând chiar si înscrisuri întocmite pro-causa . Astfel, a depus fisa postului, care nu este semnata de recurent, nu i-a fost comunicata vreodata, si în care se vede adaugirea cum ca a preluat masina în bune conditii. În acelasi sens este si factura fiscala nr.0005426/28.11.2008, din care rezulta ca SC „P” SRL a achizitionat 4 cauciucuri de iarna. Doar ca reclamanta a încurcat datele si a uitat ca la data de 28.11.2008 nu avea în folosinta autoturismul B-07-VTE, el fiind preluat la 15.12.2008, potrivit contractului de comodat înregistrat la administratia fiscala sub nr.40758/15.12.2008.
Aceste împrejurari nu îl exonereaza pe recurent direct de obligatia de despagubire, dar spun multe despre buna-credinta a patronului reclamantei .
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât si a dispozitiilor art. 3041 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
În temeiul art.270 Codul Muncii, salariatii raspund patrimonial în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu munca lor.
Calitatea de salariat a recurentului-pârât a fost dovedita cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de munca inregistrat sub nr.10006188/18.02.2009. Asa cum rezulta din acest inscris, recurentul-parat a avut calitatea de sofer incepand cu data de 1.02.2009.
Fapta ilicita imputata acestuia consta în avarierea autoturismului marca Dacia cu numarul de inmatriculare B 07 VTE, in accidentul de circulatie din data de 21.02.2009., iar prejudiciul este reprezentat de suma de 4584,44 lei, reprezentand contravaloarea reparatiilor necesare in urma accidentului.
Constatarea faptei ilicite si a prejudiciului s-a facut prin procesul-verbal seria AY nr.1707574 intocmit de IPJ Ialomita-PP Vladeni si prin autorizatia de reparatii seria CR nr. 03364558, aflate la dosarul cauzei.
Curtea constata ca recurentul nu a contestat procesul-verbal amintit, in baza caruia organele de politie au constatat ca la data de 21.02.2009, recurentul-pârât G.I., conducând autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare B-07-VTE, nu a adaptat viteza la conditiile de drum, respectiv carosabil acoperit cu gheata, fapt pentru care s-a rasturnat cu autoutilitara, pe care a avariat-o, motiv pentru care a fost sanctionat contraventional pentru încalcarea regulilor de circulatie.
În urma accidentului de circulatie produs din vina pârâtului a rezultat avarierea autoturismului pe care acesta îl conducea, asa cum reiese din autorizatia de reparatii seria CR nr. 03364558, respectiv: aripa fata stanga indoita, usa stanga indoita, oblon stanga indoit, carlinga fibra de sticla partea stanga sparta, stal pusa stanga infundat, grila indoita.
In baza autorizatiei de reparatii amintite, intimata-reclamanta a solicitat repararea autoutilitarei, costul acesteia fiind de 4584,44 lei, asa cum rezulta din factura fiscala seria IL nr.0000396/06.03.2009, suma achitata de intimata cu chitanta nr.11791/6.03.2009.
Fata de aspecte mentionate, in mod corect instanta de fond a retinut intrunirea tuturor elementelor constitutive ale raspunderii patrimoniale a salariatului fata de angajator.
Curtea constata ca intre fapta ilicita constata prin procesul-verbal de contraventie, respectiv conducerea autoutilitarei fara a adapta viteza la conditiile de carosabil si prejudiciul dovedit cu devizul de reparatii si factura fiscala exista legatura de cauzalitate, reparatiile fiind necesare in urma avarierii masinii in accidentul rutier.
In recurs, a fost criticata solutia pronuntata sub aspectul contravalorii prejudiciului si a legaturii de cauzalitate, recurentul invocand faptul ca pagubele au fost minime, dar societatea a efectuat si alte reparatii fara legatura cu accidentul, in baza devizului depus la dosar.
Dar, din analiza inscrisului intitulat ”comanda lucrari post garantie” din data de 24.02.2009 si a fisei tehnologice antecalcul prin raportare la aspectele mentionate in procesul-verbal de contraventie si in autorizatia de reparatii, dar si in factura fiscala depusa la dosar, Curtea constata ca reparatiile facturate au fost determinate de accidentul rutier in care a fost implicat recurentul. In acestea sunt evidentiate lucrarile efectuate pentru remedierea avariilor constatate in autorizatia de reparatii, respectiv inlocuirea sau repararea elementelor deteriorate, precum si manopera aferenta, dar si alte lucrari cu evidenta legatura cu avariile determinate de accident, a coror constatare nu putea sa o faca agentul de politie, fiind evidentiate cu ocazia dezmembrarii si repararii masinii, de catre firma specializata.
Din analiza acestor inscrisuri, Curtea constata ca nu pot fi retinute sustinerile recurentului in sensul ca intimata a dorit sa-i impute si alte reparatii care nu aveau legatura cu accidentul, in conditiile in care recurentul nici nu a mentionat concret care ar fi aspectele ce nu au fost cauzate de accident.
Curtea nu poate retine nici sustinerea referitoare la existenta unei pagube minore, in sensul ca autoutilitara a fost folosita ulterior accidentului, deoarece existenta avariilor constatate nu a dus la imposibilitatea absoluta a utilizarii autoturismului in perioada cuprinsa intre data producerii accidentului si data repararii acestuia.
De asemenea, recurentul a invocat faptul ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca prejudiciul era efectiv, real, cert, actual, in conditiile in care se impunea efectuarea unei expertize tehnice auto, proba pe care reclamanta nu ar fi solicitat-o.
Dar, din analiza actelor procedurale efectuate de Tribunal, se poate constata ca probatoriul a fost pus in discutie in sedinta publica de la 7.07.2009, reclamanta solicitand in dovedirea cererii proba cu inscrisuri, interogatoriul paratului, proba testimoniala si expertiza tehnica, pentru a dovedi conditiile raspunderii patrimoniale. Tribunalul a incuviintat probele cu inscrisuri, interogatoriu si martori si a prorogat proba cu expertiza dupa administrarea celorlalte probe.
In sedinta publica de la 22.09.2009, cand s-a repus in discutie la cererea reclamantei proba prorogata, paratul reprezentat de acelasi avocat ca si in faza recursului, s-a opus obiectivului expertizei solicitate, respectiv stabilirea contravalorii reparatiilor.
Instanta de fond a respins proba cu expertiza, apreciind ca la dosarul cauzei exista suficiente elemente pentru formarea convingerii cu privire la prejudiciu.
In aceste conditii, nu pot fi retinute sustinerile recurentului in sensul ca reclamanta nu a depus demersuri in vederea dovedirii prejudiciului, aceasta solicitand incuviintarea probei cu expertiza pentru a stabili contravaloarea reparatiilor, proba apreciata ca neutila de catre instanta de fond.
Intradevar, valoarea prejudiciului a rezultat din actele de la dosar si din celalte probe administrate in cauza. In acest sens, Curtea a aratat de ce nu pot fi retinute sustinerile recurentului sub aspectul lipsei legaturii de cauzalitate dintre prejudiciu si fapt si trebuie subliniat ca nu pot fi luate in considerare nici cele referitoare la lipsa unei culpe exclusive a acestuia.
Astfel, recurentul a invocat ca nu s-ar fi dovedit ca a preluat masina in stare perfecta de functionare si nici faptul ca aceasta ar fi fost dotata cu cauciucuri de iarna, dar primul aspect rezulta din raportul de inspectie tehnica, semnat personal decatre recurentul-parat. De asemenea, Curtea constata ca recurentul, care folosea efectiv acea masina, nu a semnalat niciodata angajatorului existenta unor nereguli cu privire la aceasta.
Mai mult, unul din martorii audiati in cauza a declarat ca autoturismul aflat in posesia paratului-recuent era dotat cu anvelope de iarna, aspect ce se coroboreaza cu factura fiscala depusa la dosar.
Mai mult, vinovatia recurentului-parat rezulta din procesul-verbal de contraventie, pe care acesta nu l-a contestat si ale carui constatari nu mai pot fi puse in discutie.
Fata de toate aceste considerente, Curtea constata ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, fiind retinuta corect intrunirea cumulativa a elementelor raspunderii patrimoniale in conditiile art.270 Codul muncii, motiv pentru care, in baza art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, constatand culpa procesuala a recurentului, avand in vedere solutia ce urmeaza a se pronunta pe recursul formulat, in sensul respingerii acestuia, Curtea va respinge si cererea acestuia avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata si va admite cererea intimatei cu acest obiect, obligand recurentul la 900 lei, reprezentand onorariu de avocat, potrivit chitantei depuse la dosar.
