Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca desi inculpatii sunt cercetati pentru distrugere si ultraj contra bunelor moravuri, nu exista probe ca lasarea lor în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, întrucât sunt tineri, au recunoscut partial faptele, respectiv numai distrugerea unor ferestre ale barului si nu au mai suferit alte condamnari.
Prima instanta a retinut ca distrugerea si ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice s-au produs în urma incidentului dintre doi inculpati, si dat fiind gradul redus de instruire si educatie al tuturor inculpatilor, unii nefiind scolarizati, i-a determinat sa amplifice conflictul, ducând la o încaierare generala, cu spargerea geamurilor localului, injuriind ceilalti consumatori, totul pe fondul consumului de alcool în exces.
Tribunalul, analizând recursul Parchetului, a retinut din probatoriul administrat ca sunt întrunite cerintele impuse de art. 143, 148 lit. f Cpp, referitoare la cuantumul pedepsei pentru infractiunile respective si la pericolul concret pentru ordinea publica ce l-ar reprezenta lasarea lor în libertate. Acest pericol rezulta din gravitatea faptelor, din modul de comitere – mai multe persoane împreuna, în stare de ebrietate, folosind cuvinte si expresii jignitoare, aruncând cu pietre si sticle, alungând ceilalti consumatori, distrugând mai multe geamuri si usa localului- dar si din rezonanta negativa si starea de insecuritate în rândul comunitatii din care fac parte.
Lipsa antecedentelor penale pentru unii dintre inculpati, recunoasterea partiala, faptul ca unii au minori în întretinere si dorinta de a recupera prejudiciul, nu pot constitui temeiuri esentiale pentru aprecierea asupra oportunitatii luarii masurii arestarii preventive, ele constituind elemente pe care instanta le poate avea în vedere la aprecierea criteriilor de individualizare a pedepsei
