RĂSPUNDERE MATERIALĂ. LIPSA VINOVĂŢIEI.
CONSECINŢE.
Dispoziţiile Legii nr.22/1969 cu privire la angajarea gestionarilor,
constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor se
coroborează cu disp.art.270 din Codul muncii ,referitoare la răspunderea
patrimonială a angajaţilor, în sensul că aceştia nu răspund de pagubele provocate în
caz de forţă majoră ori alte cauze neprevăzute şi nici atunci când acestea se
încadrează în riscul normal al serviciului.
Expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză a stabilit că
pierderile de produse petroliere înregistrate în gestiunea analizată se datorează unor
cauze exterioare pârâţilor, în principal sistemului defectuos de înregistrare a
produselor, imputabil reclamantei.
(Decizia civilă nr.20/R-CM din 24 ianuarie 2006
pronunţată de Curtea de Apel Piteşti).
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 27 septembrie
2004, reclamanta SNP PETROM S.A. – Sucursala PECO Argeş a
chemat în judecată mai mulţi pârâţi, pentru a fi obligaţi să-i plătească
suma totală de 16.794.000 lei, reprezentând contravaloarea produselor
petroliere, diferenţă minus în gestiunea colectivă.
În motivarea acţiunii a susţinut că, urmarea inventarului
efectuat în gestiunea Staţiei nr.8 Câmpulung, unde pârâţii îşi desfăşoară
activitatea, s-a constatat o lipsă de 16.794.000 lei la produse petroliere pe
perioada 1.12.2002 – 30.06.2003.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.521/CM din data de
19 octombrie 2005 a respins acţiunea, reţinând următoarele:
Pârâţii funcţionează la Staţia nr.8 Câmpulung, având atribuţii
de gestiune, potrivit contractelor individuale de muncă şi fişei postului,
iar urmarea inventarierii efectuate în gestiunea acestora, ce a avut în
vedere perioada 1.12.2002–30.06.2003, s-a stabilit o lipsă totală de
16.794.000 lei.
S-a mai reţinut că potrivit art.24 din Legea nr.22/1969,
gestionarii răspund de principiu material pentru cauzele provocate în
gestiuni, iar potrivit art.27, în situaţia în care paguba a fost cauzată
împreună cu alţi angajaţi, răspunderea se stabileşte proporţional cu
contribuţia fiecăruia la producerea acesteia.
Pe de altă parte a reţinut că în temeiul art.270 din Codul
muncii, salariaţii răspund patrimonial pentru pagubele cauzate
angajatorului din vina şi în legătură cu lor, fiind exoneraţi în
cazuri de forţă majoră sau alte cazuri neprevăzute care nu puteau fi
înlăturate, ori atunci când acestea se încadrează în riscul normal al
serviciului.
serviciului.
În cauză, existenţa prejudiciului în gestiunea pârâţilor este de
necontestat, discutabilă fiind vinovăţia acestora, din conţinutul
raportului de expertiză efectuat în cauză rezultând că pierderile de
produse petroliere înregistrate de reclamantă se datorează următorilor
factori: diferenţe mari de temperatură dintre temperatura carburantului
aprovizionat cu cisterna şi temperatura carburantului existent în rezervor,
existenţa golurilor mari în rezervoare care favorizează procesul de
vaporizare şi implicit de pierdere a produselor, evidenţa este ţinută de
reclamantă în unităţi de volum (litri) şi nu în unităţi de masă (kg.), care
sunt constante, lipsa unei vânzări fluente a produsului face ca pierderile
datorate elementului variabil de temperatură, implicit densitatea, să
crească.
În consecinţă, expertul a apreciat că lipsurile în discuţie se
datorează sistemului defectuos de înregistrare a produselor petroliere în
unităţi de măsură variabile, fără ca acestea să fie corectate funcţie de
variaţia de temperatură.
Raportul de expertiză a relevat că împreună cu părţile s-a
verificat traseul produsului petrolier din rezervoare până la pompa de
alimentare, constatându-se că nu există modalitate de neînregistrare a
produsului la livrare, iar părţile în prezenţa expertului au convenit că nu
există un mod de sustragere a acestora din rezervoare sau pe traseul
rezervor-pompă fără ca acestea să nu fie înregistrate.
În această situaţie, instanţa a conchis că nu se reţine
vinovăţia pârâţilor ca element al răspunderii patrimoniale în producerea
prejudiciului şi că dimpotrivă, în cauză sunt incidente disp.art.29 lit.b din
Legea nr.22/1969 care stipulează că, răspunde integral angajatul care,
nesocotind îndatoririle sale de serviciu a adus pagube unităţii prin aceea
că nu a luat măsurile necesare pentru păstrarea bunurilor în condiţii
corespunzătoare.
Şi în fine, a reţinut că potrivit fişei postului, pârâţii nu aveau
ca atribuţii de serviciu luarea măsurilor pentru păstrarea bunurilor în
condiţii corespunzătoare, acestea presupunând parametrii tehnici şi nu de
gestionare a produselor petroliere, specifice sarcinilor lor de serviciu.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus,
pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul motivelor
prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi art.3041 Cod
procedură civilă, susţinând în esenţă următoarele:
Sub aspectul primului motiv de recurs a susţinut că instanţa
de fond a făcut o aplicare greşită a Ordinului Ministrului Industriei şi
Comerţului nr.321/2000, incident perioadei august – septembrie 2003
când s-a produs prejudiciul, precum şi a dispoziţiilor art.29 lit.b din
Legea nr.22/1969, coroborate cu fişa posturilor pârâţilor, din care
rezultă atribuţiile acestora în sensul actelor normative invocate.
Sub aspectul celui de al doilea motiv de recurs, a susţinut că
instanţa şi-a întemeiat exclusiv convingerea pe concluziile raportului de
expertiză, care a dat o interpretare greşită reglementărilor legale aplicabile
cauzei, ignorând Instrucţiunile de lucru nr.19988, referitoare la recepţia
cantitativă a produselor petroliere, potrivit cărora în situaţia în care
densitatea produsului prezintă diferenţe în minus, lucrătorul gestionar
este obligat să anunţe şeful depozitului furnizor pentru a analiza cauzele
şi a lua măsurile care se impun, lucru pe care pârâţii nu l-au făcut.
Recursul a fost respins ca nefondat, întrucât corect a reţinut
tribunalul, că în gestiunea pârâţilor s-a constatat o lipsă în sumă de
12.118.200 lei, produse petroliere, şi că în cazul acestora operează o
prezumţie de culpă, ce a fost înlăturată în mod legal.
Dispoziţiile Legii nr.22/1969 cu privire la angajarea
gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu
gestionarea bunurilor se coroborează cu disp.art.270 din Codul muncii
referitoare la răspunderea patrimonială a angajaţilor, în sensul că aceştia
nu răspund de pagubele provocate în caz de forţă majoră ori alte cauze
neprevăzute şi nici atunci când acestea se încadrează în riscul normal al
Expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză a stabilit
că pierderile de produse petroliere înregistrate în gestiunea analizată se
datorează unor cauze exterioare pârâţilor, în principal sistemului
defectuos de înregistrare a produselor, imputabil reclamantei.
Cu prilejul efectuării lucrării, în prezenţa reprezentantului
reclamantei şi pârâţilor s-a experimentat traseul produsului petrolier din
rezervoare până la pompa de alimentare şi s-a stabilit că nu există
modalitate de neînregistrare la livrare, ambele părţi fiind de acord că nu
se pot sustrage produse petroliere din rezervoare pe acest traseu fără a fi
înregistrate.
Cu alte cuvinte, reprezentantul reclamantei a recunoscut
imposibilitatea sustragerilor de către pârâţi şi defectuosul sistem de
înregistrare a produselor petroliere în unităţi de măsură variabile, ce nu
sunt corectate funcţie de variaţia de temperatură.
În motivele de recurs reclamanta a arătat, recunoscând încă o
dată, situaţia de fapt evocată, că vinovăţia pârâţilor constă în aceea că nu
au încunoştinţat pe şeful depozitului furnizor referitor la situaţia expusă,
pentru a lua măsurile ce se impun.
Din această perspectivă instanţa de fond a reţinut corect
potrivit art.29 lit.b din Legea nr.22/1969, că angajaţii răspund pentru
pagubele aduse unităţii dacă nu au luat măsurile necesare pentru
păstrarea lor în condiţii corespunzătoare, însă conform fişei postului,
pârâţii nu aveau atribuţii în sensul celor menţionate, acestea
presupunând parametrii tehnici şi nu de gestionare a produselor
petroliere.
De altfel, potrivit atribuţiilor şi pregătirii lor, gestionarii nici
nu au cunoştinţele tehnice specifice pentru a sesiza modul defectuos de
înregistrare a produselor petroliere la variaţii de temperatură şi nici nu au
obligaţia să cunoască acest lucru.
Pentru aceste considerente, a fost menţinută ca legală decizia recurată, cu
consecinţa respingerii căii de atac.
