Incheierea judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului, prin care s-a constatat dizolvarea de drept si, respectiv, s-a dispus radierea debitoarei societate comerciala, consecintele efectuarii acestei operatiuni anterior adoptarii Legii nr. 428/27 iunie 2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 în ceea ce priveste pierderea capacitatii procesuale de folosinta a debitoarei si aplicarea prevederilor Legii nr.64/1995 fata de aceasta.
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Constanta – Sectia comerciala sub nr. 3639/COM/21.06.2002, creditoarea S.C. S. S.A. Constanta, în contradictoriu cu debitoarea S.C. G. S.R.L.Constanta, a solicitat aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, prevazuta de Legea nr.64/1995, fata de societatea pârâta.
A motivat ca are împotriva debitoarei o creanta certa, lichida si exigibila în valoare de 258.829.044 lei, izvorâta din Sentinta civila nr.1511/COM/5.10.1999 a Tribunalului Constanta, pe care aceasta nu a achitat-o în mai mult de 30 de zile de la data scadentei.
Prin Sentinta civila nr.7021/COM/21.10.2002, Tribunalul Constanta a admis actiunea si a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoarea S.C. G. S.R.L.Constanta, facând aplic.disp.art.32, 58, 36, 37 si 38 al.1 din Legea nr.64/1995, modificata si completata prin O.G.nr.38/2002.
Prin decizia civila nr.117/COM/29.01.2003, pronuntata de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr.1862/COM/2002, a fost admis recursul debitoarei S.C. G. S.R.L.Constanta, a fost casata Sentinta civila nr.7021/COM/21.10.2002 a Tribunalului Constanta si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante, pentru solutionarea cererii cu procedura legal îndeplinita.
Curtea a retinut, în esenta, ca societatea debitoare nu a fost legal citata atât la administrarea probelor cât si la dezbarea fondului, fiind citata în Constanta, Str.Brizei nr.24, bl.FC.10, ap.3, desi la Registrul Comertului figura cu sediul în Constanta, B-dul Mamaia nr.296.
Creditoarea S.C. C. S.A. a declarat, fata de debitoare, o creanta în valoare de 1.823.445 lei si a cerut, la rândul sau, deschiderea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, izvorul creantei fiind Sentinta civila nr.415/MF/2001 a Tribunalului Constanta, pentru suma de 1.642.738.016 lei, la care se adauga suma de 180.707.298 lei taxe transport, accesorii si penalitati achitate catre S.N.C.F.R. R.A.-prin S.M.F. S.A.Constanta, pentru transportul marfurilor ce erau destinate debitoarei.
Cu ocazia rejudecarii cauzei dupa casare, în conditiile art.31 al.3 din Legea nr.64/1995, republicata, debitoarea a formulat contestatie si a invocat, pe aceasta cale, lipsa capacitatii sale procesuale de folosinta, întrucât prin încheierile pronuntate de judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului Constanta, s-a constatat dizolvarea sa de drept si, ulterior, s-a dispus radierea din Registrul Comertului, apreciind ca procedura reorganizarii judiciare sau a falimentului nu se poate desfasura fata de o persoana juridica ce a încetat sa fiinteze.
Prin intâmpinarile formulate, creditoarele au solicitat respingerea contestatiei debitoarei, cu consecinta deschiderii procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, sustinând ca, la data pronuntarii încheierii de radiere a S.C. G. S.R.L., debitoarea se afla în procedura reorganizarii judiciare si falimentului, ca urmare a cererii promovate de catre creditoarea S.C. I.I. S.R.L., astfel ca încheierile judecatorului delegat au fost pronuntate cu nesocotirea prev.art.9 din Legea nr.314/2001.
Totodata, au mai aratat ca radierea este nula de drept, în virtutea dispozitiilor Legii nr.428/2002, întrucât, la data pronuntarii radierii, împotriva debitoarei aveau înregistrate actiuni pe rolul instantelor judecatoresti.
Prin sentinta civila nr.6699/COM/26.09.2003, Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a debitoarei S.C. G. S.R.L., precum si contestatia formulata de catre debitoare si a respins cererile creditoarelor S.C. S. S.A. si S.C. C. S.A. Constanta, privind deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoarea S.C. G. S.R.L.Constanta, ca fiind introdusa împotriva unei persoane lipsita de capacitate procesuala de folosinta, dispunând afisarea sentintei la usa instantei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, prin Încheierea nr.14610/7.12.2001, pronuntata de judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului, s-a constatat dizolvarea de drept a debitoarei S.C. G. S.R.L., iar prin Încheierea nr.14610/7.12.2002, s-a dispus radierea acesteia.
Nesocotirea prev. art.9 din Legea nr. 314/2001 nu a fost invocata de catre creditoare pe calea recursului împotriva încheierii de dizolvare, prevazuta de art.3.
De asemenea, creditoarele nu au înteles sa formuleze o cerere în constatarea nulitatii radierii debitoarei S.C. G. S.R.L.
De altfel, asupra unei astfel de cereri, ca si asupra nulitatii invocate pe calea exceptiei, numai instanta de drept comun avea caderea sa se pronunte, iar nu judecatorul sindic.
In speta, odata cu încetarea fiintei debitoarei prin radiere, s-a sfârsit si capacitatea sa procesuala de folosinta.
Impotriva sentintei civile nr.6699/COM/26.09.2003, a Tribunalului Constanta, în termen legal, au formulat recurs creditoarele S.C. S. S.A. si S.C. C. S.A. Constanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, S.C.S . S.A. Constanta, invocând disp.art.304 pct.9 si 10 cod pr.civila, sustine ca gresit instanta de fond a retinut ca debitoarea nu are capacitate procesuala de folosinta, pentru ca încheierile judecatorului delegat, prin care s-a constatat dizolvarea de drept a societatii debitoare si, respectiv, s-a dispus radierea acesteia, sunt nule de drept, fiind pronuntate cu încalcarea prevederilor imperative ale art.9 din Legea nr.314/18.06.2001, care stipuleaza ca „dispozitiile prezentei legi nu se aplica societatilor comerciale aflate, la data intrarii în vigoare a prezentei legi, într-o procedura de lichidare ori de reorganizare judiciare sau de faliment, urmând sa fie lichidate si radiate potrivit reglementarilor legale aplicabile acelei proceduri”.
Pe de alta parte, Legea nr.314/2001, modificata si completata, prevede ca radierea este nula de drept în toate cazurile privitoare la societatile comerciale cu datorii fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor de stat, la datoria publica interna, precum si fata de alti creditori cu care are litigii, aflate pe rolul instantelor judecatoresti”.
Desi a facut cunoscut instantei ca la data radierii debitoarea avea litigii pe rol, eronat aceasta nu a luat în discutie cererea creditoarei de constatare a nulitatii radierii, cu atât mai mult cu cât în Legea nr.314/2001 nu exista nici o prevedere care sa indice calea unei actiuni separate pentru constatarea nulitatii radierii pronuntata prin încheierea judecatorului delegat.
Solicita admiterea recursului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei la Tribunalul Constanta, pentru judecarea fondului cererii de aplicare a procedurii falimentului, conform Legii nr.64/1995, republicata, fata de debitoarea S.C. G. S.R.L.
In motivarea recursului, creditoarea S.C. C. S.A. Constanta, sustine ca eronat instanta de fond a retinut ca nu ar avea caderea sa se pronunte asupra nulitatii radierii, dispuse de judecatorul delegat la Registrul Comertului si ca încheierea prin care s-a dispus radierea ar fi legala pentru ca nu a fost recurata.
Chiar daca radierea societatii debitoare a fost motivata de faptul ca aceasta nu si-a majorat capitalul social prevazut de lege, aceasta nu a dat curs dispozitiilor cuprinse în încheiere de a trece la lichidarea judiciara, încalcând dispozitiile referitoare la dizolvare prevazute de art.222-232 si 246-257 din Legea nr.31/1990, republicata.
Fiind vorba de nulitate absoluta, apreciaza ca, constatarea acesteia se poate face si pe calea actiunii în constatare, dar poate fi invocata si din oficiu de catre instanta sau organul arbitral în cursul judecatii.
Apreciind ca nelegal a fost admisa exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a debitoarei, deoarece încheierea de radiere este lovita de nulitate absoluta, pentru ca a fost data cu încalcarea disp.art.5 al.1 si 2 si art.9 din Legea nr.314/2001, solicita admiterea recursului si casarea sentintei atacate, cu consecinta respingerii exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta si, implicit, respingerea contestatiei si admiterea cererii de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, conform Legii nr. 64/1995.
Examinând probatoriul, Curtea apreciaza ca recursurile nu sunt fondate, respingându-le.
Este real ca, prin Încheierile nr. 1460/7.12.2001 si nr. 12378/27.03.2002 ale judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului, s-a constatat dizolvarea de drept si, respectiv, s-a dispus radierea debitoarei S.C. G. S.R.L. Constanta, dar aceste operatiuni au fost efectuate mai înainte de adoptarea Legii nr. 428/27 iunie 2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001.
Pe de alta parte, creditoarele nu au atacat cu recurs încheierea de dizolvare pentru nesocotirea disp.art. 9 din Legea nr. 314/2001, cale de atac prevazuta în art. 3 din aceeasi lege si nici nu au înteles sa formuleze o actiune în constatarea nulitatii radierii debitoarei S.C. G. S.R.L., arata instanta.
Instanta de fond a retinut corect ca nu judecatorul sindic, ci numai instanta de drept comun este competenta sa se pronunte asupra unor astfel de cereri, ca si asupra nulitatii încheierilor invocate pe calea exceptiei.
In acelasi timp, corect a retinut tribunalul ca, odata cu încetarea fiintei debitoarei S.C. G. S.R.L. Constanta prin radiere, aceasta si-a pierdut si capacitatea procesuala de folosinta începând cu data Încheierii nr.12378/27.03.2002, ce este anterioara datei investirii Tribunalului Constanta cu cererea de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, conform Legii nr. 64/1995, ce formeaza obiectul Dosarului nr.3639/21 iunie 2002.
Cum nu au fost invocate si alte motive de natura a conduce la modificarea sentintei atacate, Curtea a apreciat-o ca legala si temeinica, iar în baza art.312 alin.1 cod pr.civila,a respins ambele recursuri ca nefondate.
Decizia civila nr. 105/COM/2004
