Probe, dovezi
Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 29.02.2012. Scoaterea din fondul forestier naţional a terenurilor din zona de construcţie a liniei electrice. Schimbarea soluţiei de amplasare a obiectivului după solicitarea iniţială, astfel încât nu se mai impune scoaterea din fondul forestier naţional a terenurilor. Efecte asupra obligaţiei de plată anticipată a taxelor aferente.
Prin acţiunea adresată acestei instanţe reclamanta XY în contradictoriu cu pârâta ZT a solicitat instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de …….. lei, reprezentând contravaloarea terenurilor, pierderii de creştere şi întocmirea documentaţiei pentru scoaterea din fondul forestier naţional, conform facturii nr. ……
În motivare a arătat că prin adresa nr. …… pârâta a solicitat Direcţiei Silvice Mehedinţi, scoaterea din fondul forestier naţional a terenurilor din zona de construcţie a liniei electrice de 220 KW – Ostrovu Mare – Cetate – Vânju Mare.
Potrivit art. 41 alin. 1 din Codul Silvic „pentru terenurile care se ocupă temporar din fondul forestier, …” obligaţiile băneşti sunt următoarele: taxa de scoatere definitivă a terenurilor, contravaloarea terenului scos definitiv şi contravaloarea pierderii de creştere.
În această situaţie, Direcţia Silvică Mehedinţi a emis factura nr. ….. prin care obliga pârâta la plata sumei de ……. lei, constând în contravaloarea serviciilor impuse de art. 42 din Codul Silvic.
La data de 08.12.2010, respectiv 13.12.2010, pârâta a fost convocată la sediul Direcţiei Silvice Mehedinţi, prin adresele nr. …….şi ……., în vederea achitării debitului solicitat de către reclamantă sau concilierii pe cale amiabilă.
A precizat că pârâta a înţeles să plătească o parte din taxele instituite de către Codul Silvic, astfel plătind prin OP-ul nr. …….., suma de ……. lei – ce reprezintă taxa pentru scoaterea definitivă a terenului în suprafaţă de 0,9549 ha – înscrisă la pct. 1 din fişa tehnică.
A mai susţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 210/2010 deoarece factura nr. ………, precum şi fişa tehnică întocmită, sunt emise anterior aplicării acestei legi.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 969 Cod civil, art. 19 din Legea nr. 210/2010, Codului Comercial şi Codului Silvic.
În dovedire a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: adresele nr. ……, nr. ……., nr. …….., nr. …….., nr. ………, confirmări de primire, adresele nr. …….., nr. ………, ordin de plată nr. …….., adresele nr. ………, nr. …….., nr. ………, nr………., decizia nr. ………., unităţi amenajistice, adresa nr. …….., memoriu tehnic, ridicare topografică, fişa tehnică, centralizator, schiţe, amenajamentul UP IX Burila Mare, Ocolul Silvic Vânju Mare, notă de constatare din 19.11.2010 şi din 23.11.2010, documentaţie pentru scoaterea definitivă a suprafeţei de 0.9549 Ha din fondul forestier, plan de situaţie, adresele nr. …….., nr. ……., nr. …….. şi nr. ……….
Pârâta ZT a depus întâmpinare(filele52-58) prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca netemeinică şi nelegală.
A precizat că sunt total neîntemeiate susţinerile reclamantei cum că „(…) parata nu a înţeles niciodată să conteste factura şi că „(…) suma datorata este certa, lichida şi exigibilă, câtă vreme argumentele pe care le-a adus au fost primite de Secţia comercială şi de Contencios Administrativ a tribunalului Mehedinţi, care s-a pronunţat prin sentinţa nr………
Este evident că tocmai existenţa unui dezacord cu privire la factura în discuţie a generat apariţia litigiului în cauză şi nicidecum lipsa unei contestări din partea pârâtei a acestei facturi.
În ceea ce priveşte caracterul cert, lichid si exigibil, potrivit art. 379 alin.3 C.pr.civ. : “Creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Astfel, în speţă, tocmai lipsa caracterului cert al creanţei şi, corelativ, refuzul de plata a facturii, constituie motivul pentru care reclamanta a formulat cererea pentru emiterea somaţiei de plată cu privire la care Tribunalul Mehedinţi s-a pronunţat.
Concret, refuzul de plată a facturii, materializat în nesemnarea acesteia şi restituirea ei către reclamantă, a fost motivat de faptul apariţiei şi intrării în vigoare, între timp, a Legii nr. 210/2010, care la art. 12, prevede că pârâta este exceptată de la plata unor taxe de tipul celei consemnate în factura în litigiu.
Creanţa este lichidă atunci când cuantumul său este determinat prin actul care o constată ori când este determinabilă prin actul respectiv sau prin alte acte semnate sau recunoscute de debitor.
Creanţa este exigibilă la împlinirea termenului stabilit pentru plată iar executarea sa, daca nu s-a realizat de bunăvoie, poate fi cerută de către creditor.
Nefondate şi eronate sunt şi afirmaţiile pe care reclamanta le face cu privire la : plata, făcută de pârât, a unor taxe instituite de Codul silvic, aplicarea legii noi (Legea nr. 210/2010) şi interpretarea unor texte ale acesteia (art. 19 din Legea nr.210/2010). Astfel, fără îndoială că sumele plătite cu titlu de taxe instituite de Codul silvic erau datorate pana la momentul apariţiei Legii nr.210/2010, ulterior, însă, potrivit art. 12 din Legea nr. 210/2010 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de reţele de transport şi distribuţie a energiei electrice, in vigoare de la data de 21.11.2010 „ scoaterea definitivă ori temporară, a terenurilor necesare pentru lucrările definitive la art. 2 din circuitul agricol, din fondul forestier naţional se exceptează de la plata taxelor prevăzute la art. 92 alin. 4 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, respectiv a taxelor şi a celorlalte sume datorate potivit art. 33 alin. 2, art. 36 alin. 2, art. 37 alin. 1 lit. f, art. 41 şi 42 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic. Exceptarea prevăzută la alin 1 se aplică indiferent de modul de trecere a terenurilor respective în domeniul public al statului, potrivit legii“.
Astfel, chiar dacă începerea procedurii de scoatere din fondul forestier a respectivei suprafeţe de teren a avut loc sub imperiul vechii legi (Codul silvic), în situaţia în care – până la finalizarea procedurii intervine o noua lege (Legea nr. 210/2010), se aplică dispoziţiile acesteia din urma, în virtutea principiului aplicării imediate a legii noi. Prin principiul aplicării imediate a legii civile noi se înţelege regula de drept conform căreia, de îndată ce a fost adoptata, legea civila nouă se aplica tuturor situaţiilor ivite după intrarea ei in vigoare, excluzând aplicarea legii civile vechi. Aşadar supravieţuirea legii vechi trebuie consacrată în mod expres de lege, ceea ce în speţă nu este cazul.
În concluzie, debitul înscris în factura a cărei plată se solicită de către reclamantă nu este datorat, motiv pentru care se impune respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
În dovedire a depus la dosar, în copie, sentinţa nr. 840/22.03.2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 359/101/2011.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare(filele 75-76) prin care a precizat că susţinerile pârâtei sunt nefondate.
A precizat că baza legală a plăţii scoaterii acestui teren din circuitul forestier este art. 41 din Codul silvic şi nu Legea nr. 2010/2010 care a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv 21.11.2010. Pe cale de consecinţă, factura nr….. a fost acceptată la plată prin plata parţială a sumei de ……. lei în data de ……., adică cu 2 zile înainte de data intrării în vigoare a noii legi nr. 210/2010.
Pe de altă parte a invocat principiul indivizibilităţii plăţii prin aceasta înţelegând că debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie aşa cum prevede expres art. 1101 alin. 1 din Codul Civil. Prin urmare, legea aplicabilă este Legea nr. 46/2008, legea în vigoare şi la momentul emiterii facturii şi cel al acceptării acesteia prin plata parţială.
Pârâta ZT a depus concluzii în completarea susţinerilor din întâmpinare.
A susţinut că este total nefondată afirmaţia reclamantei cum că factura în discuţie a fot acceptată la plată şi plătită parţial prin ordinul de plată nr…… întrucât pe de-o parte suma consemnată în factura în litigiu nu a fost recunoscută ca fiind datorată şi cu atât mai puţin „acceptată la plată”. Tocmai refuzul de plată a facturii materializat în nesemnarea acesteia şi restituirea ei către reclamant a determinat-o pe aceasta să promoveze, pe rând, cererea privind emiterea somaţiei de plată şi apoi prezenta cerere. Pe de altă parte, factura în litigiu nu a fost nicidecum „plătită parţial prin ordinul nr. …….”, suma de …… lei, plătită prin acest ordin de plată este total distinctă şi are o cu totul altă destinaţie decât suma de ……. lei, consemnată în factura în litigiu şi nu reprezintă, nicidecum, plata parţială a facturii nr. ……..
Suma de ……. lei plătită prin ………. reprezintă „taxa de scoatere definitivă a terenului din fondul forestier naţional”, iar suma de …….. lei, consemnată în factura nr. …….. conţine cu totul alte obligaţii băneşti (contravaloarea terenurilor, a pierderii de creştere etc.), iar factura s-a emis ca urmare a aprobării prin decizie, de către reclamantă, a scoaterii din fondul forestier.
Aşadar, este evident că se vorbeşte de două sume de bani cu temeiuri legale, justificări şi destinaţii total distincte şi, prin urmare, nici nu poate fi vorba în speţă de vreo „plată parţială” a facturii în litigiu.
În ceea ce priveşte valoarea facturii în litigiu, aceasta nu este datorată deoarece pentru ca pârâta să datoreze, trebuia ca ea să-şi finalizeze intenţia de a achiziţiona terenul forestier şi anume să solicite reclamantei predarea acestuia, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin urmare, ea nu datorează „contravaloarea terenului, a pierderii de creştere” etc. , înscrise în factura în litigiu, câtă vreme demersul nu s-a finalizat. De asemenea, reclamanta nu poate pretinde „contravaloarea unor terenuri” pe care nu le-a înstrăinat şi nici a unor „pierderi de creştere” pe care nu le-a suferit, aspect sub care acţiunea acesteia apare ca fiind lipsită de obiect.
În concluzie, din cele precizate, rezultă că suma pretinsă de reclamantă nu este datorată de pârâtă, motiv pentru care se impune respingerea ca neîntemeiată şi nelegală a acţiunii formulată de reclamantă.
În dovedire a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: fişa tehnică nr. …….., decizia nr. ………, certificat de urbanism nr. ……., contract de servicii nr. …….şi tema de proiectare.
Reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Mehedinţi a depus concluzii prin care a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, întrucât decizia nr. …….. este în continuare valabilă, neexistând vreo altă decizie sau hotărâre judecătorească în temeiul căreia aceasta să îşi piardă valabilitatea. De asemenea, obligaţia de plată a fost acceptată şi prin plata anterioară a taxei de scoatere definitivă a terenului din Fondul Forestier Naţional, iar obligaţia a luat naştere sub imperiul Codului Silvic care se aplică pentru întreaga durată a existenţei din momentul în care obligaţia a luat naştere.
Analizând acţiunea formulată de reclamantă, instanţa constată următoarele:
Prin cererea nr. …….., pârâta ZT a solicitat reclamantei scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeţei de 0,9545 ha pădure amplasată pe raza Ocolului Silvic Vînju Mare U.P. IX Burila Mare u.a. 66D-66E pentru realizarea obiectivului energetic „Optimizare RET în zona Drobeta Tr. Severin prin realizarea unei staţii de conexiuni 220kv Ostrovu Mare – LEA 220 kv RET-Ostrovu Mare”.
Potrivit fişei tehnice nr……… întocmită de Ocolul Silvic Vînju Mare, pentru ocuparea definitivă a terenurilor forestiere s-au calculat următoarele obligaţii băneşti în sarcina pârâtei: – taxa pe care titularul aprobării trebuie să o depună în Fondul de ameliorare a fondului funciar în valoare de ……. lei; – contravaloarea pierderii de creştere în sumă totală de …… lei şi cheltuieli pentru întocmirea documentaţiei în cuantum de …… lei.
Cu ordinul de plată nr……… pârâta a plătit suma de ……. lei reprezentând taxă cedare definitivă conform fişei tehnice nr……..
La data de …….., Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vîlcea a emis decizia nr.125 prin care a aprobat scoaterea definitivă din fondul forestier naţional a terenului în suprafaţă de 0,9545 ha aflat în proprietatea publică a statului , administrate de D.S. Mehedinţi prin Ocolul Silvic Vînju Mare şi localizat în U.P. IX Burila Mare u.a. 66D-66E.
A mai aprobat defrişarea vegetaţiei forestiere pe suprafaţa de 0,9549 ha, fişa tehnică de transmitere-defrişare nr.4812/04.11.2010, astfel: U.P. IX Burila Mare u.a. 66D=0,1797 ha şi 66E=0,7752 ha.
Potrivit aceleiaşi decizii, predarea terenului se va face în baza procesului –verbal de predare – primire de Ocolul Silvic Vînju Mare către ZT şi numai după ce beneficiarul a achitat toate obligaţiile băneşti prevăzute de lege.
Conform art.3 din decizie, aceasta este valabilă cu condiţia menţinerii soluţiei de amplasare a obiectivului şi a respectării prevederilor Deciziei etapei de încadrare nr.31/30.07.2010 emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Mehedinţi pentru scoaterea definitivă a terenului în suprafaţă de 0,9549 ha din fondul forestier naţional.
În baza deciziei menţionate anterior, a fost emisă factura nr…….. pentru suma de …… lei compusă din: ……. lei reprezentând contravaloarea terenurilor(la care se adaugă TVA de …… lei); ……. lei reprezentând contravaloarea pierderii de creştere( la care se adaugă TVA de …… lei) şi suma de ….. lei reprezentând cheltuieli pentru întocmirea documentaţiei(la care se adaugă TVA de ……. lei).
Instanţa constată că pârâta refuză plata contravalorii facturii menţionate motivat de faptul că nu datorează această sumă întrucât, pe de o parte, ca urmare a apariţiei litigiului, a optat pentru schimbarea soluţiei şi alegerea unui alt traseu care să ocolească terenurile reclamantei, astfel încât nu a mai solicitat predarea terenului, iar pe de altă parte, potrivit art.12 din Legea nr.210/2010 scoaterea terenurilor necesare pentru lucrările definite la art.2 din fondul forestier se exceptează de la plata taxelor.
Din probele administrate în cauză, se reţine că potrivit contractului de prestări servicii încheiat la data de …….. între ZT şi MN SA, s-au demarat procedura pentru întocmirea proiectului tehnic pentru LEA 220 kv RET-Ostrovu Mare, obţinându-se ulterior şi certificatul de urbanism pentru executarea acestei lucrări ce va traversa teritoriile administrative Gogoşu, Gruia, Jiana, Vînjuleţ şi Vînju Mare .
Astfel, se constată că pârâta, aşa cum a susţinut prin întâmpinare, a schimbat soluţia de amplasare a obiectivului, şi prin urmare, decizia nr.125/19.11.2010 prin care se aprobă scoaterea definitivă din fondul forestier a terenului în suprafaţă de 0,9549 ha localizat în UP IX Burila Mare îşi pierde valabilitatea, conform dispoziţiei art.3 .
Faţă de această situaţie, având în vedere că terenul nu va mai fi scos din fondul forestier, se apreciază că pârâta nu mai datorează reclamantei contravaloarea terenului şi contravaloarea pierderii de creştere, obligaţii băneşti calculate în temeiul art.41 alin.1 lit.b şi c din Legea nr.46/2008 privind Codul silvic.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei în sensul că pârâta a acceptat obligaţia de plată a sumei menţionate în factură prin plata anterioară a taxei de scoatere definitivă a terenului din fondul forestier instanţa reţine că potrivit art.41 alin. (1) lit. a din Codul silvic, taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier, se achită anticipat emiterii aprobării de scoatere definitivă şi se depune în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, aflat la dispoziţia autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
Se reţine astfel că plata taxei de scoatere definitivă a terenului din fondul forestier s-a făcut anterior emiterii deciziei de aprobare a scoaterii definitive a terenului din fondul forestier şi prin urmare, nu se poate reţine că s-a acceptat plata sumei menţionate în factură ca urmare a achitării acestei taxe.
Referitor la suma de ….. lei reprezentând contravaloarea întocmirii documentaţiei pentru scoaterea terenului din fondul forestier, sumă menţionată în factura nr.218/2010, se apreciază că aceasta este datorată de către pârâtă, documentaţia fiind întocmită ca urmare a solicitării acesteia de scoatere a terenului din fondul forestier. Ori, faptul că pârâta a optat pentru schimbarea soluţiei de amplasare a obiectivului ulterior efectuării cheltuielilor de către reclamantă pentru întocmirea documentaţiei nu poate fi imputat acesteia din urmă şi în consecinţă, se apreciază că pârâta are obligaţia de plată a sumei menţionate anterior.
Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea atât a apelului cât şi a recursului.
