ROMANIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECTIA a VI a COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 238
Şedinţa din publică de la 1.02. 2012
Tribunalul compus din:
PREŞEDINTE GABRIELA ROLEA
JUDECĂTOR HARFAŞ ANDREEA LAVINIA
JUDECĂTOR ZARAFIU SIMONA MARIA
GREFIER VASILIU CORINA
*****
Pe rol soluţionarea recursului declarat de recurenta SC G I H SA împotriva sentinţei civile nr. 7488/31.05.2011, pronunţată de Judecătoria sector 2 în dosarul nr. 14743/300/2010, în contradictoriu cu intimatii SC J P SRL, P S 2 B şi A D P, având ca obiect obligaţie de a face.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns recurenta, prin avocat C D, care depune împuternicire avocaţială seria B nr. 223751 şi intimata A D P, prin avocat N M, care depune împuternicire avocaţială seria B nr. 490420, lipsind intimatele intimatii SC J P SRL si P S 2 B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanţei că, prin serviciul registratură, intimata P S 2 B a depus relaţii privind desfiinţarea construcţiei, solicitând respingerea recursului ca lipsit de interes şi intimata A D P a depus întâmpinare, în patru exemplare, după care:
Recurenta, prin apărător, având cuvântul, depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
Tribunalul constată legal timbrat recursul, comunicând recurentei un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata AD P.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepţia de ordine publică privind necompetenţa materiala a instanţei de fond.
Recurenta, prin apărător, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei invocate.
Intimata A D P, prin apărător, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei invocate.
Recurenta, prin apărător, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat, apreciind cauza în stare de judecată.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul si pe fondul cauzei.
Recurenta, prin apărător, având cuvântul, faţă de relaţiile depuse la dosar de către intimata Primăria Sectorului 2 Bucureşti privind desfiinţarea construcţiei, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata A D P, prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond. Cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reţine spre soluţionare cauza.
TRIBUNALUL,
Prin sentinţa civilă nr. 7488/31.05.2011, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei SC G I H S.R.L., formulată în contradictoriu cu pârâţii SC J P SRL, P S 2 B şi A D P S 2 B şi a obligat reclamantul la plata către pârâta A D P S 2 B a sumei de 372 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, în esenţă, reclamanta urmăreşte desfiinţarea construcţiei edificate fără autorizaţie pe domeniul public, întrucât aduce atingere dreptului său de proprietate asupra spaţiului comercial situat la parterul blocului în faţa căruia se află amplasată construcţia.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 28 şi art. 33 ale Legii nr. 50/1991 şi art. 480 C.civ. Deşi modalitatea de concepere a acţiunii urmează dispoziţiile legii speciale în materia autorizării executării lucrărilor de construcţie, în realitate, reclamanta invocă fapta abuzivă a pârâţilor care îi prejudiciază dreptul de proprietate şi solicită încetarea abuzului, prin desfiinţarea construcţiei.
Reţinând, pe de-o parte, că prevederile art. 28, coroborate cu art. 33 din Legea nr. 50/1991 reglementează o procedură administrativă de desfiinţare a construcţiilor neautorizate, fără intervenţia instanţei, (procedură urmată de organul competent, P S 2 B emiţând dispoziţia nr. 3106/15.11.2010 de desfiinţare a construcţiei în cauză (fila 26)), şi, pe de altă parte, că instanţa nu este ţinută de textele de lege invocate, ci de cauza cererii de chemare în judecată – situaţia de fapt calificată juridic – urmează a analiza acţiunea reclamantei, din perspectiva art. 998-999 C.civ., care reglementează instituţia răspunderii civile delictuale.
O primă condiţie pentru angajarea răspunderii civile delictuale se referă la existenţa faptei ilicite. Fapta ilicită desemnează orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.
Dacă prima parte a definiţiei este îndeplinită în cauză, reclamanta nu justifică lezarea dreptului său subiectiv.
Într-adevăr, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, fila 27, pârâta SC J P SRL a fost sancţionată pentru executarea fără autorizaţie de construire a construcţiei având funcţiune de comercializare presă, pe trotuarul din faţa blocului nr. 18B, din Şos. Ştefan cel Mare nr. 8. Pârâta P S 2 B a şi dispus desfiinţarea construcţiei neautorizate (fila 26). Aşadar o faptă a pârâtei SC J P SRL prin care au fost încălcate normele dreptului obiectiv a fost probată în cauză.
Cu privire la dreptul subiectiv lezat prin acţiunea pârâtei, reclamanta indică dreptul de proprietate şi, legat de acesta, vadul său comercial.
Reclamanta are un drept de proprietate asupra unui spaţiului comercial identificat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNPA M M şi C M sub nr. 1759/10.09.2007 (fila 49 şi urm.). Desfăşurând în acest spaţiu o activitate comercială, reclamanta se bucură şi de un drept de proprietate incorporală asupra fondului de comerţ din care face parte şi vadul comercial (definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul). Aşadar, dreptul invocat de reclamantă, intră sub protecţia legii.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că dreptul asupra vadului comercial nu are un conţinut precis determinat şi este susceptibil de limitări: vadul comercial este rezultatul unor factori multipli care se particularizează în activitatea fiecărui comerciant şi se supune aplicării principiilor de concurenţă loială.
Faptul ridicării unei construcţii de către o societate comercială în apropierea altor comercianţi şi desfăşurării acolo a unei activităţi comerciale, nu aduce atingere, prin sine, fondului de comerţ al acestora din urmă. Particularitatea cazului în discuţie, în care construcţia a fost ridicată de pârâta SC J P SRL pe domeniul public, fără autorizaţie, nu are, sub acest aspect, alte consecinţe juridice, dând naştere exclusiv unui raport de drept administrativ între autoritatea publică şi constructorul beneficiar.
În afara faptului ridicării construcţiei „în faţa” blocului unde reclamanta deţine spaţiul comercial, aceasta din urmă nu a dovedit alte elemente care să conducă la concluzia afectării fondului său de comerţ în componenta vadului comercial. Pentru aceasta, instanţa are în vedere că spaţiul deţinut de reclamantă are o suprafaţă utilă de 239,58 mp (conform contractului de vânzare-cumpărare), iar construcţia ridicată reprezintă un chioşc; că situaţia durează din septembrie 2009, când a fost ridicat chioşcul (conform procesului verbal de contravenţie); că cele două societăţi desfăşoare activităţi diferite. De asemenea, o scădere a activităţii reclamantei care să poată fi pusă în legătură cu afectarea fondului său de comerţ nu a fost dovedită.
Neexistând, astfel, o lezare a dreptului subiectiv al reclamantei, nu există nici o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
În acelaşi fel, cu referire la faptele pârâţilor P S 2 B şi A D P S 2 B, care nu au procedat până acum la desfiinţarea construcţiei ilegale, în absenţa vătămării drepturilor reclamantei, nu pot fi reţinute ca fapte ilicite.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor (art. 998-999 C.civ.), acţiunea reclamantei urmează a fi respinsă.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanţa a obligat reclamanta să plătească pârâtei A D P S 2 B suma de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru aceasta instanţa a avut în vedere că reclamanta se află în culpă procesuală, iar pârâta a făcut dovada cheltuielilor efectuate în urma acţionării sale în judecată, în cuantum de 372 lei achitaţi pentru asistenţă juridică conform facturii şi dovezii de plată de la filele 63-64 dosar.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC G I H S.A.L., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, iar pe fond, admiterea cererii.
În motivare, recurenta a arătat că instanţa de fond a respins cererea, pe motiv că nu a dovedit o lezare a dreptului subiectiv, respectiv vadul comercial.
Raţionamentul instanţei este eronat.
Instanţa de fond, deşi reţine faptul că acest chioşc este amplasat ilegal pe trotuarul din faţa spaţiului comercial al reclamantei, totuşi apreciază că amplasarea în sine nu este de natură să îi creeze un prejudiciu.
Recurenta-reclamantă arată că a dovedit că acest chioşc ilegal este amplasat în faţa spaţiului său comercial, ceea ce obstrucţionează atât vizibilitatea, cât şi accesul potenţialilor clienţi la magazin, ceea ce este de natură să ducă la o diminuare a vânzărilor.
Este adevărat că vadul comercial este susceptibil de limitări, aşa cum reţine în motivare instanţa de fond, însă aceste limitări, prin ipoteză, trebuie să aibă o natură legală. Nu se poate susţine că amplasarea ilegală a chioşcului poate fi considerată o limitare.
Desigur, în măsura în care chioşcul respectiv ar fi amplasat legal pe acea locaţie, atunci sigur că acest fapt ar constitui o veritabilă servitute asupra fondului de comerţ.
Recurenta a mai aratat ca susţinerile instanţei de fond privind faptul că, în speţa dată, nu ar fi vorba de o concurenţă neloială, dat fiind obiectul de activitate diferit al celor două societăţi, nu au legătură cu cauza, intrucat nu a invocat o astfel de critică în acţiunea sa.
Prin soluţia dată, arata recurenta, se încalcă ideea de legalitate în general. Situaţia este paradoxală, căci, în fond, reclamanta nu doreşte decât să oblige autoritatea emitentă a actului de desfiinţare a chioşcului amplasat ilegal pe domeniul public să procedeze la executare. Instanţa de fond nu face decât să o sancţioneze în continuare pe reclamantă şi să o prezerve şi să încurajeze pârâta să aibă în continuare o conduită ilegală.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă.
Intimata A D P S 2 a depus întâmpinare (fila 14), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că ridicarea unei construcţii de către o societate comercială, în aproprierea altor comercianţi, în scopul desfăşurării unei activităţi comerciale, nu aduce atingere, prin sine, fondului de comerţ al acestora din urmă.
Ridicarea unei construcţii pe domeniul public, fără autorizaţie, poate duce la atragerea răspunderii administrative a constructorului de către autoritatea publică.
De asemenea, deşi, recurenta-reclamantă, a arătat că această construcţie îi afectează activitatea, aceasta nu a înţeles să facă dovada celor susţinute.
La data de 25.01.2012, prin Serviciul Registratura, P s 2 B a depus la dosar adresa nr. 9817/20.01.2012, prin care a invederat instantei ca, prin adresa nr. 1435/11.01.2012 emisa de catre S U A T, se atesta ca s-au adus la indeplinire prevederile Dispozitiei P S 2 nr. 3106/15.11.2010, privind desfiintarea constructiei provizorii, avand functiunea de comercializare presa, executata in regim neautorizat, pe domeniul public al municipalitatii, pe trotuarul existent in fata blocului 18B, din Sos. Stefan cel Mare nr. 8, sector 2, Bucuresti.
In dovedire, s-a depus adresa nr. 1435/11.01.2012 emisa de catre S U si A T.
La termenul de judecata din data de 01.02.2012, instanta a invocat, din oficiu, in conformitate cu disp. art. 306 alin. 2 C.p.c., exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei in solutionarea in prima instanta a cauzei, cu privire la care a retinut urmatoarele:
Potrivit art.159 pct.2 C.p.c., necompetenţa materială este de ordine publică, iar potrivit art.306 alin. 2 C.p.c., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs.
Tribunalul reţine că recurenta-reclamantă SC G I H S.R.L. a solicitat in principal, obligarea in solidar a paratilor S.C. J P S.RL. si P S 2 B la desfiintarea constructiei (chiosc pentru comercializare presa) apartinand paratei S.C. J P S.RL., situata pe trotuarul din fata blocului 18B, din Sos. Stefan cel Mare nr. 8, sector 2, Bucuresti, iar in subsidiar, incuviintarea desfiintarii de catre ea, dar pe cheltuiala paratilor, a acestei constructii.
Având în vedere calitatea reclamantei, precum si a paratei S.C. J P S.RL., de comercianţi, conform art.7 din C.com., în cauză funcţionează prezumţia de comercialitate prevăzută de art.4 C.com., în sensul că obligaţiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, au caracter comercial.
Prin urmare, Tribunalul reţine pe de o parte, caracterul comercial al litigiului, iar pe de altă parte, faptul că obiectul cauzei este neevaluabil în bani.
Potrivit art.2 pct.1 lit.a C.p.c., Tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani.
În consecinţă, constatând că prima instanţă a soluţionat litigiul cu încălcarea competenţei materiale, iar sentinţa pronunţată este lovită de nulitate absolută, în condiţiile art.105 alin.1 C.p.c., Tribunalul va considera întemeiată excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, iar în temeiul art.312 alin. 7 C.p.c. rap. la art. 304 pct. 3 C.p.c., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va reţine cauza spre competentă soluţionare în fond.
Dosarul va fi înaintat spre repartizare aleatorie, conform art.95 şi urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul formulat de recurenta SC G I H S.A.L., cu sediul ales în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr.7488/31.05.2011, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.14743/300/2010, în contradictoriu cu intimatele SC J P SRL, cu sediul în oraş Pantelimon, judeţul Ilfov, P S 2, cu sediul în Bucureşti, şi A DP S 2, cu sediul în Bucureşti.
Casează hotărârea recurată şi reţine cauza spre soluţionare în primă instanţă de către Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01.02.2012.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Judecător – Gabriela Rolea Andreea Lavinia Ersilia Harfaş Simona Maria Zarafiu Corina Vasiliu
Red.jud. A.L.E.H.
Dactilo. E.A./2 ex./02.02.2012
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – dosar nr.14743/300/2010
Judecător fond – Orosan Adriana Veronica
