Desfiinţarea postului ocupat de reclamant în cadrul procedurii de concediere colectivă.
Decizia de concediere cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art.65 alin.1 şi 2, art.74 Codul muncii, respectiv motivarea în fapt a concedierii, respectiv situaţia economică a societăţii care impune măsuri concretizate în Programul de Restructurare şi Reorganizare şi Proiectul de concediere colectivă, temeiul de drept al concedierii, respectiv art.65 alin.1 Codul muncii, cât şi faptul că la nivelul unităţii nu sunt posturi vacante, corespunzătoare pregătirii salariatului.
Tribunalul Hunedoara Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Sentinţa nr. 1598/LM/09 noiembrie 2010, irevocabilă prin nerecurare.
Prin cererea de faţă, contestatorul a solicitat anularea deciziei de concediere emisă de conducerea intimatei SNTFM şi reintegrarea pe postul deţinut înaintea emiterii deciziei de concediere, cu plata retroactivă (actualizată) a tuturor drepturilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data reintegrării efective pe post, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea contestaţiei s-a arătat că a fost angajat cu contract de muncă la intimată, până la data de 8.03.2010, când i-a fost desfăcut contractul de muncă cu nerespectarea dispoziţiilor legale.
Astfel, s-a arătat că intimata a trecut greşit numele în cuprinsul deciziei de concediere, nu au fost respectate criteriile stabilite prin contractul colectiv de muncă în cazul concedierii colective cum ar fi cele de studii, situaţie familială, sancţiuni, nu i-a fost oferit un alt loc de muncă, cu toate că, cu aproximativ o lună înainte de concediere, au fost scoase la concurs un număr de 38 de posturi noi, iar pentru concedierea colectivă, sindicatul nu a fost de acord şi nici nu a semnat nici un act.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că prin decizia contestată, contractul de muncă al contestatorului a încetat în baza art.55 lit. c, coroborat cu art.65 alin.1 Codul muncii, ca urmare a aplicării Programului de reorganizare şi restructurare la nivelul societăţii având în vedere dificultăţile economie reale şi efective cu care unitatea se confruntă, fiind întocmit şi proiectul de concediere colectivă.
Cu privire la legalitatea deciziei, s-a arătat că aceasta cuprinde toate prevederile imperative ale art.74 Codul Muncii. Astfel, decizia cuprinde motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate cât şi lipsa locurilor de muncă vacante.
Cât priveşte netemeinicia deciziei de concediere, s-a arătat că desfiinţarea postului pe care era încadrat contestatorul are o cauză reală şi serioasă întrucât a fost generată de dificultăţile economice ale societăţii.
Astfel, în cadrul Reviziei Vagoane P. au fost desfiinţate efectiv 22 de posturi de lăcătuş montator, funcţie în care era încadrat şi contestatorul, numărul reducându-se de la 28, cât erau înainte de disponibilizare, la 6, după disponibilizare.
Referitor la organizarea concursului menţionat de contestator în motivarea contestaţiei sale, s-a arătat că acesta s-a organizat pentru a da posibilitatea salariaţilor care ştiau că posturile lor vor fi desfiinţate, să ocupe alte posturi. Această măsură a fost luată întrucât numărul celor care urmau a fi disponibilizaţi era mult mai mare decât numărul de posturi ce puteau fi oferite, astfel s-a dat posibilitatea tuturor celor care erau cuprinşi în schema de disponibilizări, să ocupe în mod echitabil şi corect un post. Contestatorul nu s-a înscris la concurs, ceea ce echivalează cu refuzul acestuia de a ocupa un alt loc de muncă.
S-a arătat că s-au respectat obligaţiile referitoare la informarea, consultarea şi notificarea măsurilor de restructurare, reorganizare şi concediere colectivă, atât a organizaţiilor sindicale cât şi a inspectoratelor teritoriale de muncă şi a agenţiilor teritoriale de ocupare a forţei de muncă, fiind respectate prevederile art.69 – 73 Codul muncii. Nu există, în această situaţie, nici o obligaţie pentru angajatorii care intenţionează să efectueze concedieri colective de a obţine acordul sindicatului, care de altfel nu a contestat măsurile luate.
Cât priveşte eroarea semnalată referitoare la unul din prenumele contestatorului, s-a arătat că nu este de natură să creeze confuzii cu privire la identitatea persoanei.
Din analiza actelor şi lucrărilor aflate la dosar, instanţa reţine următoarele:
Contestatorul a fost salariat al intimatei cu contract de muncă până la data de 8.03.2010 când prin decizia contestată a încetat contractul de muncă în baza art.55 lit.c Codul muncii, coroborat cu art.65 alin.1 Codul muncii.Această decizie cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art.65 alin.1 şi 2, art.74 Codul muncii, respectiv motivarea în fapt a concedierii, respectiv situaţia economică a societăţii care impune măsuri concretizate în Programul de Restructurare şi Reorganizare şi Proiectul de concediere colectivă, temeiul de drept al concedierii, respectiv art.65 alin.1 Codul muncii, cât şi faptul că la nivelul unităţii nu sunt posturi vacante, corespunzătoare pregătirii salariatului.
In ceea ce priveşte temeinicia deciziei de concediere, se reţine că desfiinţarea unui număr de 22 de posturi de lăcătuş montator, funcţie în care era încadrat şi contestatorul, cât şi a altor posturi la nivelul unităţii, arată o cauză reală şi serioasă, câtă vreme acest fapt rezultă din statul de funcţii anterior şi ulterior concedierii . De altfel, numărul total al persoanelor disponibilizate la nivelul Reviziei Vagoane P. a fost de 38 de persoane.
Cât priveşte respectarea prev.art.69 din Codul Muncii, fiind vorba de o concediere colectivă, din actele depuse la dosar, rezultă că aceste prevederi au fost respectate. Astfel, au fost adrese comunicate către Federaţiile Sindicale, respectiv măsurile de concediere, Proiectul de restructurare şi de asemenea au fost notificate în scris atât Agenţiei de Şomaj cât şi Inspectoratului Teritorial de Muncă. Aşadar, motivele reale care au condus la măsurile de concediere colectivă, cuprinse în Proiectul de concediere şi în Programul de Restructurare şi Reorganizare, au fost determinate de dificultăţile economice ale societăţii.
Faptul că au fost reduse efectiv posturile de natură celui ocupat de contestator rezultă atât din statele de funcţii şi din declaraţiile de martor, cât şi din faptul că anunţul pentru organizarea concursului din februarie 2010 s-a făcut pentru revizorii de vagoane şi nu pentru lăcătuşi, ca urmare a desfiinţării posturilor de şefi de tură de revizii vagoane şi aceştia au fost examinaţi şi autorizaţi pentru funcţia de revizor vagoane.
Astfel, susţinerea contestatorului că s-a organizat concurs pentru persoane din afara societăţii şi nu s-au oferit aceste posturi pentru cei care au fost disponibilizaţi, nu se confirmă. Mai mult, se reţine şi faptul că la acest concurs, conform anunţului făcut, se menţionează expres că se pot înscrie numai salariaţii din cadrul CFR Marfă SA – Sucursala Timişoara, însă la acest concurs contestatorul nu s-a înscris.
Cât priveşte criteriile avute în vederea la concedierea personalului, acestea au fost evidenţiate în decizia de concediere, fiind în concordanţă cu prevederile Codului Muncii şi al Contractului Colectiv de Muncă, aceste criterii fiind respectate, in speţă contestatorul neîncadrându-se în acestea, împrejurare susţinută şi de declaraţia de martor.
Faptul că în decizia contestată a fost trecut eronat un prenume al contestatorului, decizia fiind comunicată corect şi semnată de cel în cauză, nu este de natură să conducă la nulitatea deciziei.
Faţă de considerentele mai sus arătate, contestaţia a fost respinsă.
