Recunoaşterea unei hotărâri străine conform Legii nr. 302/2004. Netemeinicia cererii
Prin cererea adresată instanţei competente, Ministerul Justiţiei din Republica Ungară a solicitat recunoaşterea şi executarea sentinţei penale nr.3.B.836/2002/31 din 15 octombrie 2002 a Judecătoriei Orăşeneşti Bacs – Kiscum, rămasă definitivă prin decizia penală nr.I.81/2003 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Szeged, privind pe cetăţeanul român B I, condamnat in lipsă la pedeapsa închisorii pe viaţă şi la pedeapsa accesorie a expulzării definitive din Republica Ungară, pentru infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 166 alin. 1 şi alin. 2 lit. b, d şi f din Codul penal al Republicii Ungare.
Cererea a fost transmisă de Ministerul Justiţiei din România procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, in circumscripţia căreia domiciliază condamnatul.
Prin sesizarea înregistrată la această instanţă la data de 20 februarie 2006, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a propus respingerea ca inadmisibilă a cererii, pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute in art. 116 din Legea nr. 302/2004, condamnatul neavând posibilitatea legală de a recurge la o nouă procedură de judecată sau de a exercita o cale de atac împotriva hotărârii.
Examinând cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii penale străine, curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 116 alin. 1 lit. b din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională in materie penală, una din condiţiile speciale de admisibilitate a unei cereri de recunoaştere şi executare a hotărârii penale străine pronunţate in absenţa condamnatului este ca acesta să fi avut posibilitatea legală de a recurge la o nouă procedură de judecată sau de a exercita o cale de atac împotriva hotărârii.
Or, organele ungare, deşi cunoşteau datele de identificare ale condamnatului, dovadă fiind faptul că fac referire la acestea, au procedat la citarea acestuia prin afişare, primele demersuri pentru identificarea locului unde acesta se află fiind făcute după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prin Biroul Interpol Budapesta, la data de 18 mai 2004. Deşi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna a efectuat verificări, constatând că persoana condamnată locuieşte in oraşul Covasna, str. Petofi Sandor nr. 85, judeţul Covasna, autorităţile ungare nu au mai întreprins nici o acţiune până la efectuarea cererii de recunoaştere şi executare a hotărârii.
Din adresa nr.55371/ 12 februarie 2006 a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Covasna, rezultă că in perioada 2002 – 2006 B I nu figurează cu ieşiri sau intrări din România.
In aceste condiţii, B I a fost condamnat in lipsă fără a avea posibilitatea de a se apăra, deşi autorităţile ungare aveau posibilitatea solicitării extrădării din România in vedere efectuării urmăririi penale şi a judecăţii acestuia potrivit art. 24 lit. a din Legea nr. 302/2004.
Nefiind îndeplinită o condiţie specială prevăzută de lege, cererea urmează a fi respinsă.
