Apel civil. Autoritate de lucru judecat.
(Tribunalul Călăraşi, decizia civilă nr. 2/19 ianuarie 2011)
La data de 23.07.2008 a fost înregistrată cererea formulată de reclamanţii CP şi CM împotriva pârâtului PS, prin care au solicitat ca pârâtul să fie obligat să ia măsurile cuvenite pentru ca apele pluviale, apele rezultate din topirea zăpezilor şi dejecţiile animaliere să nu se mai scurgă pe gardul despărţitor, construit de reclamanţi, respectiv pe terenul proprietatea lor. Au solicitat şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. -/1993 au devenit proprietari asupra terenului curte şi grădină şi asupra casei de locuit şi anexelor gospodăreşti.
La data de 13.01.2003 pârâtul a dobândit proprietatea imobilului teren în suprafaţă de 1000 m.p. şi locuinţa situată pe acest teren, prin cumpărare de la tatăl său PV. Numitul PV a construit o magazie din lemn, folosită ca grajd, în suprafaţă de 14,08 m.p. şi o anexă din paiantă în suprafaţă de 24,67 m.p., ambele construcţii fiind amplasate în proporţie de 90% pe terenul reclamanţilor, fiind ridicate chiar în perioada judecării procesului de revendicare dintre reclamanţi si numitul PV, adică în perioada 1997-1999.
Prin dosarul de executare silită nr. 64/2002, s-a executat hotărârea judecătorească şi s-a stabilit traiectoria gardului despărţitor, conform procesului-verbal de executare silită din 07.06.2002, în perimetrul DCOP.
Reclamanţii arată că au solicitat obligarea pârâtului PV şi, ulterior, PS, să desfiinţeze partea de construcţii amplasate pe terenul proprietatea lor, dar instanţa de judecată nu le-a dat dreptate.
La dosarul cauzei, reclamanţii au depus copia sentinţei civile nr. -/2006 a Judecătoriei Olteniţa, prin care s-a respins acţiunea reclamanţilor, cu privire la desfiinţarea construcţiilor reţinându-se că, pârâtul PV din acţiunea respectivă a edificat acele construcţii înainte de formularea acţiunii în revendicare de către reclamanţi, astfel că s-a reţinut că acesta este constructor de bună credinţă cu privire la magazia construită din lemn şi grajdul edificat din paiantă.
La acest dosar, au fost ataşate şi dosarul civil nr. -/1997 în care se află expertiza tehnică-imobiliară prin care s-a delimitat perimetrul DCOP şi copia dosarului de executare nr.64/2002.
În cauză s-a efectuat şi expertiză tehnică la propunerea reclamanţilor care au formulat drept obiective ale acestor lucrări următoarele: să se stabilească dacă cele două construcţii au fost edificate în proporţie de 90% pe terenul proprietatea lor, a reclamanţilor, şi în perioada 1997 -1999, şi dacă apele pluviale şi dejecţiile animaliere se scurg pe terenul, respectiv, pe gardul reclamanţilor.
Răspunzând obiectivelor propuse de reclamanţi, expertul a arătat că magazia din lemn nu mai există, iar cealaltă construcţie în suprafaţă de 24,67 m.p., folosită anterior pentru creşterea porcilor este puternic degradată şi inutilizabilă. Mai arată că această construcţie este situată în proporţie de peste 70% pe terenul reclamantului şi că apele pluviale se scurg în curtea acestuia. Expertul nu s-a putut pronunţat la anii realizării celor două construcţii, dar arată că în schiţa terenului reclamantului întocmită în anul 1997 de Primăria comunei Fundeni nu sunt menţionate aceste construcţii.
La solicitarea instanţei de judecată expertul a realizat un supliment în sensul că s-a întocmit schiţa de amplasare a construcţiilor în litigiu, amplasare între construcţiile respective cât şi raportat la locuinţele părţilor în litigiu precum şi poziţionarea faţă de gardul ce delimitează la această dată proprietăţile părţilor în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. -/2009, Judecătoria Olteniţa a admis acţiunea reclamanţilor aşa acum a fost ea precizată, precizarea făcându-se în ziua de 21.10.2009, înainte de a se acorda cuvântul în fond părţilor. S-a dispus prin hotărâre ca pârâtul să fie obligat să desfiinţeze pe cheltuiala sa partea de construcţie amplasată pe terenul proprietatea reclamanţilor.
Prin aceeaşi hotărâre pârâtul a fost obligat să monteze jgheaburi şi burlane la casa sa de locuit astfel încât apele pluviale şi cele rezultate din topirea zăpezilor să nu se mai scurgă pe gardul şi terenul proprietatea reclamanţilor.
Prin decizia civilă nr. -A/2010, Tribunalul Călăraşi a admis apelul declarat de pârâtul PS împotriva sentinţei civile nr. -/2009 a Judecătoriei Olteniţa, a desfiinţat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea deciziei se arată că hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate întrucât nu sunt arătate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătorului fondului.
Cu ocazia rejudecării, reclamanţii au formulat în scris cererea pe care au adresat-o instanţei la data de 21.08.2009, cu privire la faptul că acţiunea acestora are drept scop obligarea pârâtului PS să ridice pe cheltuiala sa construcţia deja degradată pe de terenul proprietatea lor în suprafaţă de 24,67 m.p.
Pârâtul PS a invocat excepţia tardivitătii depunerii cererii completatoare precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr. -/04.10.2010, Judecătoria Olteniţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocat de pârâtul PS cu privire la cererea de ridicare a construcţiilor.
În fond, a respins acţiunea reclamanţilor CP şi CM împotriva pârâtului PS.
A respins cererea de obligare la cheltuieli de judecată a reclamanţilor, întrucât pârâtul nu a făcut dovada acestora.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Având în vedere că prin sentinţa civilă nr. -/2006 a Judecătoriei Olteniţa definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. -/A/2006 a Tribunalului Călăraşi şi decizia civilă nr. -/R/2006 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a IX Civilă şi pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală s-a stabilit faptul că numitul PV, autorul pârâtului PS, este constructor de bună credinţă al grajdului în suprafaţă de 24,67 m.p. şi că el nu poate fi obligat să-si ridice construcţia, în această situaţie în cauză sunt aplicabile prevederile art.494 al.4 teza a II a C. civ., prevederi care interzic proprietarului pământului să solicite ridicarea de pe terenul său a construcţiilor edificate cu bună credinţă, acesta având numai dreptul de a înapoia valoarea materialului şi a preţului muncii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamanţii CP şi CM, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie motivat de faptul că greşit nu le-a fost admisă acţiunea formulată împotriva pârâtului ce privea ridicarea construcţiei de 24,67 mp ridicată de acesta pe terenul proprietatea lor, întrucât expertizele repetate efectuate în cauză au confirmat faptul că din cele două construcţii existente pe această suprafaţă doar una a mai rămas, aspect ce poate fi dovedit cu două planşe foto ale acestei construcţii anexă.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa atacată în raport de motivele de apel invocate, tribunalul reţine că acesta nu este fondat.
Astfel, asupra cererii completatoare depusă la dosar la rejudecarea cauzei (şi care nu este inadmisibilă sau tardivă deoarece prima zi de înfăţişare se calculează pentru fiecare fază procesuală inclusiv în fond după casarea/desfiinţarea primei sentinţe) instanţa s-a pronunţat corect prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat în raport de hotărârile judecătoreşti anterioare pronunţate între părţi (sentinţa civilă nr. -/2006 a Judecătoriei Olteniţa rămasă definitivă prin decizia nr. -/A/2006 a Tribunalului Călăraşi şi decizia civilă nr. -/R/2007 a Curţii de Apel Bucureşti) prin care s-a stabilit calitatea de constructor de bună credinţă a pârâtului PS, această calitate excluzând posibilitatea reclamanţilor de a solicita ulterior obligarea acestuia la ridicarea construcţiilor edificate pe terenul proprietatea sa, dispoziţiile art.494 C.civ prevăzând o altă posibilitate juridică de rezolvare a situaţiei ce a fost dezvăluită şi de instanţa de fond în considerentele sentinţei atacate.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează a respinge apelul declarat de apelanţii CP şi CM împotriva sentinţei civile nr. -/2010 a Judecătoriei Olteniţa.
1
