Luarea măsurii arestării preventive a unor inculpaţi minori. Condiţii.
Instanţa de recurs a constatat că inculpaţii minori M.A. de 17 ani şi S.R. de 16 ani sunt cercetaţi penal deoarece se presupune că, la data de 16 ianuarie 2006, după lăsarea întunericului (orele 1930) în loc public, au ameninţat cu un cuţit pe partea vătămată, minoră, deposedând-o pe aceasta de un telefon mobil, fiind surprinşi în flagrant.
Curtea de Apel a constatat că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 143 şi 148 lit. b şi h Cod procedură penală.
Există astfel probe că inculpaţii ar fi comis fapta în modalitatea descrisă (declaraţia părţii vătămate, procesul-verbal de constatare a infracţiunii, dovada restituirii bunului, declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor), articolul 143 Cod procedură penală fiind respectat.
În acelaşi timp, infracţiunea este flagrantă şi pedeapsa prevăzută de lege pentru tâlhăria în formă calificată este închisoarea mai mare de 4 ani (sub acest aspect fiind întrunită condiţia de la litera b a art. 148 Cod procedură penală, dar şi de la litera h a aceluiaşi articol). Curtea constată că este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie stabilită de litera h a articolului 148 Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta rezultă din modalitatea în care se presupune că s-a săvârşit fapta (în baza unei înţelegeri prealabile, prin ameninţarea unui minor cu cuţitul, în loc public după lăsarea serii), dar şi de ecoul pe care asemenea fapte de sustragere prin violenţă îl au în cadrul comunităţii, inducând un sentiment de nesiguranţă şi impresia incapacităţii autorităţilor de a combate fenomenul.
În raport de cele expuse, curtea a apreciat că tribunalul a aplicat judicios art. 143 şi 148 literele b şi h Cod procedură penală, precum şi prevederile speciale vizând arestarea preventivă a minorilor (art. 160 ind. e şi art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală).
Argumentele invocate de cei doi recurenţi, vizând situaţia personală a fiecăruia dintre ei, nu înlătură aplicarea art. 143 şi 148 Cod procedură penală, tribunalul respectând, la alegerea măsurii preventive, alineatul ultim al art. 136 Cod procedură penală, încheierea pronunţată fiind legală şi temeinică.
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea a respins recursurile ca nefondate, menţinând încheierea Tribunalului Iaşi.
(Încheierea nr. 7/ 20.01. 2006)
