Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T B, reclamanţii C I şi D L, în contradictoriu cu pârâtul O A, domiciliat in com. R, sat C, jud. G, au solicitat obligarea pârâtului O A la plata sumei de 7000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat de animalele aflate în paza pârâtului, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanţii au arătat în fapt, că în seara zilei de 21.11.2013, în timp ce reclamanta D L conducea autoturismul marca Hyundai accent, într-o zonă neiluminată public, a intrat în coliziune cu două animale în mişcare, care se deplasau pe mijlocul drumului din sens opus.
Reclamanţii au arătat că evenimentul a fost raportat organelor de poliţie în vederea luării măsurilor legale ce se impuneau, ocazie cu care s-a constatat că proprietarul animalelor este pârâtul O A, care a recunoscut fapta comisă, respectiv lăsarea animalelor nesupravegheate care au produs pagube, autoturismul reclamanţilor fiind avariat.
Reclamanţii au arătat că la data de 12.12.2013 au înmânat pârâtului o copie după devizul de reparaţie de la service xxx care cuprindea costul reparaţiilor în cuantum de 7153 lei, însă ulterior au convenit verbal cu pârâtul să-i plătească doar 1500 lei, fixând ca termen de plată 21.12.2013. La acel termen, reclamanţii au arătat că pârâtul a solicitat o amânare de plată până la sfârşitul lunii ianuarie 2014, când nu s-a conformat.
Reclamanţii au arătat că o parte din reparaţii au fost efectuate pe cheltuiala proprie, sens în care au anexat înscrisuri.
În drept, şi-au întemeiat cererea pe disp. art. 1375 C.civ (răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale).
În dovedire, au solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv: proces—verbal de sancţionare contravenţională a pârâtului emis de IPJ G – Postul de Poliţie R, planşe foto, rezultat testare alcoolemie, declaraţia pârâtului-proprietar al animalelor, dovada de reparaţie.
A fost depusă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 455 lei.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 30.04.2014, procedura fiind legal îndeplinită, reclamanţii au arătat că nu au parcurs procedura medierii, toate discuţiile fiind purtate verbal.
Pentru ca reclamanţii să depună înscrisuri doveditoare privind pretenţiile solicitate şi să îndeplinească procedura medierii, având în vedere cele arătate la primul termen, s-a amânat judecarea cauzei la data de 12.06.2014.
La data de 28.05.2014, reclamanţii au depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv: facturi fiscale, certificat de informare nr. 71/27.05.2014.
La termenul de judecată din data de 12.06.2014, procedura fiind legal îndeplinită, pârâtul a arătat instanţei că nu realizează venituri, astfel că nu poate achita despăgubiri către reclamanţi, lăsând la aprecierea instanţei admiterea sau respingerea acţiunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul—verbal emis de IPJ G-Postul de Poliţie R, pârâtul O A a fost sancţionat contravenţional cu avertisment în baza Legii nr. 61/1991 rep. pentru săvârşirea faptei de a lăsa în libertate şi nesupravegheate o cabalină şi un viţel care au fost lovite de un autoturism marca Hyundai Accent, la data de 21.11.2013, producând pagube acestuia, faptă prevăzută de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991 rep. şi sancţionată conform disp. art. 4alin. 1 lit.b din Legea nr. 61/1991 rep.
La rubrica Obiecţiuni, din procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională pârâtul menţionează că recunoaşte şi regretă fapta, luând la cunoştinţă de respectivul proces-verbal prin semnătură.
La baza întocmirii procesului-verbal contravenţional, au stat: sesizarea reclamanţilor, planşele foto, declaraţia contravenientului pârât prin care recunoaşte şi regretă fapta de a lăsa nesupravegheate animalele şi prin care arată că este de acord să suporte despăgubirile reclamanţilor din prezenta cauză.
Instanţa constată că pârâtul contravenient nu a contestat procesul-verbal în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.
In drept, conform disp. art. 1375 C.civ., proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Atât din susţinerile pârâtului în faţa instanţei, cât şi din înscrisurile depuse la dosar, rezultă cu certitudine că animalele domestice (o cabalină şi un viţel) lăsate nesupravegheate şi care au cauzat reclamanţilor un prejudiciu prin avarierea autoturismului personal, sunt proprietatea pârâtului, respectiv acestea se află în paza sa juridică şi materială.
Instanţa constată că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, în baza art. 1375 C.civ., din următoarele considerente:
Reclamanţii au făcut dovada prejudiciului cert în cuantum de 7000 lei, prin susţinerile în faţa instanţei şi înscrisurile depuse la dosar, respectiv: planşe foto, procesul—verbal de sancţionare contravenţională a pârâtului, autorizaţie de reparaţii, facturi fiscale privind reparaţiile efectuate şi costul pieselor achiziţionate, deviz lucrări.
Prejudiciul cauzat reclamanţilor prin avarierea autoturismului personal a fost cauzat de cabalina şi viţelul, care se aflau la momentul producerii prejudiciului, sub paza juridică şi materială a pârâtului, conform susţinerilor verbale şi scrise ale acestuia şi a procesului – verbal de sancţionare contravenţională a pârâtului.
Instanţa constată că, în prezenta cauză, nu sunt incidente cauzele exoneratoare de răspundere, prevăzute de art. 1380 C.civ, respectiv: fapta imputabilă exclusiv victimei înseşi, fapta imputabilă exclusiv unei terţe persoane pentru care cel care deţine paza juridică a animalului nu este ţinut să răspundă, forţa majoră.
Având în vedere că reclamanţii s-au îndreptat cu acţiune în despăgubire împotriva pârâtului, proprietar al animalelor care au cauzat prejudiciul dovedit de reclamanţi, în baza dispoziţiilor art. 1375 C.civ., instanţa urmează a admite acţiunea reclamanţilor şi a obliga pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 7000 lei, reprezentând prejudiciu.
Ȋn baza dispoziţiilor art. 451 şi 453 C.pr.civ., având în vedere că s-a admis acţiunea civilă promovată de reclamanţi, instanţa va dispune obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 455 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
