Potrivit art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 360/2002, poliţistul are dreptul la suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a acestuia pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite, prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.
Astfel, prin Ordinul M.A.I. nr. 9/2009, emis în aplicarea dispoziţiilor art. 28 lit. o) din Legea nr. 360/2002, se stabilesc condiţiile în care se suportă de către unitate sumele necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu.
Potrivit art. 1 şi 2 din acest ordin, sumele necesare asigurării asistenţei juridice se acordă pentru poliţiştii împotriva cărora sunt efectuate acte premergătoare sau care au calitatea de învinuit, inculpat ori pârât, pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în vederea acoperirii cheltuielilor privind plata onorariului unui avocat.
Potrivit art. 2 lit. a) din acelaşi ordin, faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu reprezintă faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor prevăzute de fişa postului sau de actele normative în vigoare.
În speţă, intimatul-reclamant a fost cercetat şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în dosarul nr. 93/35/2012 al Curţii de Apel Oradea.
Fapta de luare de mită nu este prevăzută în fişa postului poliţistului sau în acte normative şi ca atare nu este săvârşită în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu.
Prin urmare, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 28 lit. o) din Legea nr. 360/2002 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 9/2009, cum greşit a apreciat prima instanţă.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 4449 din 25 noiembrie 2013
Prin sentinţa nr. 3171/22.07.2013 Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu cu pârâtul I.P.J.S.M.
A obligat pârâtul să-i asigure reclamantului plata sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului în dosarul nr. 93/35/2012 al Curţii de Apel Oradea.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin procesul-verbal din data de 19.10.2012 întocmit de Comisia constituită potrivit Ordinului M.A.I. nr. 9/2009 a fost respinsă solicitarea reclamantului B.A. privind obligarea pârâtei la plata sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu. Respingerea cererii a fost întemeiată pe aspectul că fapta pentru care este cercetat nu este asimilată unei fapte săvârşite de un poliţist în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu. Ordinul menţionat a fost emis în aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care, la art. 28 alin. (1) lit. o), conferă poliţistului dreptul la suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenţei juridice pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Mai concret, ordinul precizează că sumele necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului sunt acordate pentru poliţiştii împotriva cărora sunt efectuate acte premergătoare sau care au calitatea de învinuit, inculpat ori de pârât, pentru fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi acoperă cheltuielile privind plata onorariului unui avocat.
În concret, reclamantul, în calitate de comisar de poliţie, este cercetat în dosarul nr. 93/35/2012 al Curţii de Apel Oradea pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, fapta prevăzută şi pedepsită de art. 254 C.pen. După cum rezultă din conţinutul rechizitoriului D.N.A., Serviciul Teritorial O., Biroul S.M., reclamantului i s-a imputat ca, în calitate de ofiţer de cercetare penală care avea îndatorirea şi obligaţia de a soluţiona necondiţionat două cauze penale a pretins de la învinuitul S.S. – preşedinte al C.J.S.M. la acea dată, dreptul de cumpărare de la C.J.S.M. de către numitul B.Z., a doua cabinete medicale, având reprezentarea ca ulterior un cabinet medical va ajunge la soţia lui, L.B., în scopul de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu în cele doua dosare penale în care îl cerceta pe învinuitul S.S. În stabilirea aspectului dacă fapta pentru care este cercetat reclamantul este sau nu asimilată unei fapte săvârşite de un poliţist în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu, instanţa a reţinut că dezlegarea problemei deriva chiar din dispoziţiile Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, care la art. 2 prevăd: „Persoanele sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite”. De asemenea, luarea de mită este „fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri”. Săvârşirea oricăreia dintre aceste fapte, respectiv pretinderea, acceptarea sau nerespingerea trebuie să fie anterioare sau concomitente cu îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii actului privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului, ori cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, condiţia fiind aceea ca aceasta să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri. Coroborând starea de fapt existentă cu dispoziţiile legale incidente, instanţa a reţinut că fapta pentru care este cercetat reclamantul este săvârşită de acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Prin urmare, instanţa a constatat că refuzul pârâtului de a soluţiona cererea reclamantului este unul nejustificat astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. i) şi n) din Legea nr. 554/200 privind contenciosul administrativ, respectiv refuzul a fost exprimat explicit, cu exces de putere, respectiv cu exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În consecinţă, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus obligarea pârâtului la plata sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului în dosar nr. 93/35/2012 al Curţii de Apel Oradea. Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul pârât I.P.J.S.M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii. A arătat că la data de 20.03.2012 reclamantul B.A. a formulat o nota prin care a solicitat acordarea sumei necesare acordării asistenţei juridice în dosarul nr. 93/35/2012 a Curţii de Apel Oradea în care acesta avea calitatea de inculpat, fiind cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită, depunând un raport cu privire la motivele care au dus la cercetarea sa în dosarul penal susmenţionat. În urma verificărilor documentelor depuse de către reclamant comisia nominalizată prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului nr. 420/21.03.2012 a apreciat că se impune acordarea sumelor necesare asigurării asistenţei juridice către acesta urmând ca în continuare să se procedeze conform prevederilor legale. Din motive neimputabile instituţiei reclamantul a complinit parţial obligaţiile ce-i reveneau şi a găsit de cuviinţă să reitereze cererea de acordare a sumelor necesare asistenţei juridice în dosarul nr. 93/35/2012 a Curţii de Apel Oradea la data de 6.09.2012. în condiţiile acestei noi cereri şeful inspectoratului a apreciat necesară reinvestirea comisiei de analiză nominalizată prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului nr. 420/21.03.2012, care de această dată şi prin prisma rechizitoriului D.N.A., Serviciul Teritorial O., Biroul S.M. în dosarul menţionat mai sus – document în posesia căruia instituţia nu a fost la momentul solicitării iniţiale a respins solicitarea reclamantului motivat de faptul că fapta pentru care era cercetat nu este asimilată unei fapte săvârşite de un poliţist în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu şi a propus anularea procesului-verbal nr. 13544/22.03.2012 prin care iniţial i s-a aprobat acordarea sumelor necesare asigurării asistenţei juridice şi respingerea solicitării acestuia.
Hotărârea instanţei de judecată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordinul M.A.I. nr. 9/2009 privind condiţiile în care se suportă de către unitate sumele necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu în cazul în care un poliţist săvârşeşte fapte în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu în unitatea unde este angajat suportă sumele necesare asigurării asistenţei juridice, în limita fondurilor bugetare aprobate cu această destinaţie, conform prevederilor legale. Art. 2 din actul normativ defineşte termenul de fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu ca fiind faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor prevăzute de fişa postului sau de actele normative în vigoare. Deşi Ordinul M.A.I nr. 9/09.03.2009 prevede dreptul poliţiştilor de a beneficia de aceste sume instanţa a admis acţiunea fără a ţine seama de faptul că acordarea sumelor de bani trebuie să fie obligatoriu condiţionată de săvârşirea de către poliţist a unei fapte în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu, atribuţii prevăzute în fişa postului sau actele normative în vigoare. Motivarea instanţei este greşită, întrucât aceasta s-a limitat doar la analizarea elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită apreciind că reclamantul a comis fapta reţinută în sarcina sa fiind în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu, întrucât fapta reclamantului întră în sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului şi priveşte un act privitor la îndatoririle sale de serviciu. Într-adevăr infracţiunea de luare de mită are anumite particularităţi: subiectul activ este un funcţionar, iar latura obiectivă priveşte o acţiune sau inacţiune referitoare la îndeplinirea sau nu a unei atribuţii de serviciu însă aceste aspecte trebuie avute în vedere doar pentru a diferenţia infracţiunea de luare de mită de alte infracţiuni în legătură cu serviciul. Nu se poate aprecia ca fapta unui ofiţer de cercetare penală care avea îndatorirea şi obligaţia de a soluţiona necondiţionat două cauze penale, de a pretinde pentru soluţionarea favorabilă a acestora, de la o persoană repartiţia unui cabinet medical unei terţe persoane a fost comisă de acesta în exercitarea potrivit legii a atribuţiilor de serviciu, atribuţii prevăzute în fişa postului sau actele normative în vigoare. Totodată instanţa nu a ţinut cont că reclamantul nu putea comite decât cu intenţie directă fapta el având reprezentarea diferenţei dintre exercitarea în limitele legii şi în afara acestora a atribuţiilor de serviciu. Deşi norma legală prevede în mod clar care sunt limitele plăţii onorariului unui avocat, instanţa nu a ţinut seama de ele şi nici de faptul ca I.P.J.S.M. avea încheiata o convenţie cu un avocat din cadrul Baroului S.M. lucru ce rezultă din actele aflate la dosarul cauzei şi a obligat instituţia la plata sumelor necesare asigurării asistenţei juridice fără a ţine cont strict de prevederile legale, instanţa depăşindu-si atribuţiile. Instanţa trebuia să se pronunţe strict cu privire la norma legală incidentă în cauza respectiv Ordinul M.A.I. nr. 9/2009 şi să dispună eventual ca plata sumelor de bani să se facă în limita menţionată în convenţia încheiată de I.P.J.S.M., în acest sens şi trebuia să ţină seama de faptul că pe fondul cauzei în dosarul nr. 93/35/2012 în care reclamantul este cercetat, Curtea de Apel Oradea a pronunţat decizia penala nr. 94/26.06.2013 prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de trei ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru comiterea infracţiunii de luare de mită.
Prin concluziile scrise formulate de intimatul B.A. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece a considerat sentinţa atacată ca fiind legală, faţă de prevederile Ordinului M.A.I. nr. 9/2009, potrivit cărora poliţiştii împotriva cărora se efectuează acte premergătoare sau au calitatea de învinuiţi, inculpaţi sau pârâţi pentru fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au dreptul la asistenţă juridică plătită de unitatea la care sunt angajaţi, iar fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, aceea de luare de mită, este în deplină legătură cu atribuţiile de serviciu.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 3041C.proc.civ., instanţa a apreciat recursul declarat de recurentul I.P.J.S.M. ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 360/2002, poliţistul are dreptul la suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a acestuia pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite, prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative. Astfel, prin Ordinul M.A.I. nr. 9/2009, emis în aplicarea dispoziţiilor art. 28 lit. o) din Legea nr. 360/2002, se stabilesc condiţiile în care se suportă de către unitate sumele necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu. Potrivit art. 1 şi 2 din acest ordin, sumele necesare asigurării asistenţei juridice se acordă pentru poliţiştii împotriva cărora sunt efectuate acte premergătoare sau care au calitatea de învinuit, inculpat ori pârât, pentru fapte săvârşite în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în vederea acoperirii cheltuielilor privind plata onorariului unui avocat. Potrivit art. 2 lit. a) din acelaşi ordin, faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu reprezintă faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor prevăzute de fişa postului sau de actele normative în vigoare. În speţă, intimatul-reclamant a fost cercetat şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în dosarul nr. 93/35/2012 al Curţii de Apel Oradea. Fapta de luare de mită nu este prevăzută în fişa postului poliţistului sau în acte normative şi ca atare nu este săvârşită în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu. Prin urmare, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 28 lit. o) din Legea nr. 360/2002 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 9/2009, cum greşit a apreciat prima instanţă.
Pentru aceste aspecte, instanţa de recurs a constatat că hotărârea atacată este nelegală şi în baza art. 312 alin. (1) şi art. 304 pct. 9 C.proc.civ. a fost admis recursul, a fost modificată în totalitate hotărârea atacată şi respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul B.A. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de recurent.
