Simulatie prin interpunere de persoane – sentinta civila nr. 8970/10.10.2008
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanţe, reclamanta K A G, în contradictoriu cu pârâţii B V, C I şi V G, a solicitat instanţei să constate că actul – contract de împrumut autentificat de BNP încheiat între reclamantă şi B V este simulat, urmând să-şi producă efectele juridice actul secret încheiat între copârâţi, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 17.06.1999 a fost semnat de către reclamantă şi B V un contract de garanţie imobiliară autentificat de BNP, din care reiese că reclamanta a fost împrumutată de pârât cu suma de 9600 USD, lucru nereal întrucât este vorba de un contract simulat, fictiv, întocmit la solicitarea pârâtei V G.
Reclamanta a menţionat că scopul împrumutului este de a crea o aparenţă de împrumut, în realitate, cea care a primit banii fiind V G. Contractul a fost încheiat în condiţiile în care pârâta VG îi solicitase anterior ajutorul deoarece trecea printr-o perioadă de criză financiară, împrumutându-se regulat la B V prin intermediul lui C I, iar aceştia începând să-i pretindă şi alte garanţii. Reclamanta a mai arătat că imobilul în care locuieşte şi cu care a garantat împrumutul a fost adjudecat de către creditorul B V.
Reclamanta arată că a semnat contractul întrucât a crezut că acesta este o simplă formalitate, iar pârâtul B V ştia că suma de bani nu-i este destinată reclamantei. Reclamanta menţionează că a crezut că la notariat va semna un act de garantare imobiliară şi nu un act de împrumut cu garanţie imobiliară, precum şi faptul că nu se precizează în cuprinsul actului încheiat că ar fi primit vreo sumă.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 1175 Cod civil.
La data de 30.05.2007 pârâtul B V a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate ca fiind neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat acţiunea este neîntemeiată întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenţei actului secret, acesta neexistând. Pârâtul a menţionat că actul încheiat între părţi, contractul de împrumut din 17.06.1999 este un act autentic, valabil încheiat, reclamanta dându-şi consimţământul în faţa notarului public, fără a fi constrânsă şi cunoscând conţinutul acestuia. Nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a interveni simulaţia, întrucât nu există două contracte încheiate între părţi, ci doar contractul de împrumut; la simulaţia prin interpunere de persoană, ambele părţi din contractul aparent urmăresc în mod conştient ca efectele să se producă faţă de o terţă persoană, iar în cauză nu se pune problema asigurării anonimatului celui de-al treilea; nu se poate interpreta că pârâtul şi-a dat consimţământul pentru încheierea actului secret, iar reclamanta nu poate susţine faptul că ar fi terţ faţă de simulaţie, ea însăşi fiind parte în actul care susţine că ar fi aparent.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 115-118 CPC.
La termenul din data de 26.09.2007 instanţa a încuviinţat reclamantei proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, pentru pârâta VG proba cu înscrisuri, iar pentru pârâtul BV proba cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantei, prorogând discutarea admisibilităţii probei cu martori.
Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă şi pentru pârâta VG proba testimonială în cadrul căreia să fie audiaţi martorii comuni, iar pentru pârâtul BV proba cu doi martori.
La acelasi termen paratul BV, prin aparator a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a lipsei de interes.
La termenul din data de 19.12.2007 instanţa a luat act că pârâtul BV a declarat că înţelege să nu administreze proba testimonială, apreciind-o nerelevantă pentru obiectul cauzei.
La termenul din data de 07.03.2008 instanţa a procedat la audierea martorului, iar la termenul din 10.10.2008 reclamanta a aratat ca renuta la audierea celui de-al doilea martor al sau.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca intre paratul B V in calitate de imprumutator si reclamata K A G in calitate de imprumutata a intervenit contractul de imprumut cu garantie imobiliara autentificat in data de 17.06.1999, prin care paratul imprumuta pe reclamanta cu suma de 9.600 USD, cu termen de restituire la data de 20.08.1999.
Reclamanta sustine ca in speta s-a produs o simulatie prin interpunere de persoane, in conditiile in care beneficiara imprumutului acordat de paratul B V ar fi fost parata V G, iar nu reclamanta.
In acest caz contractul aparent se incheie intre anumite persoane, fiind insotit totodata de un contract secret-contrainscris- prin care se apreciaza ca adevaratul beneficiar al contractului este o alta persoana decat cea care apare in contractul public.
Simulatia prin interpunere de persoane presupune ca ambele parti din contractul aparent urmaresc, in mod constient ca efectele sa se produca fata de o terta persoana careia i se asigura anonimatul cu ocazia simularii.
Interpunerea de persoane presupune cu necesitate ca la acordul simulatoriu sa participe toti cei trei participanti, astfel incat tertul contractant din actul public trebuie sa cunoasca faptul ca a incheiat actul cu o persoana interpusa si ca adevaratul cocontractant este persoana ramasa ascunsa actului public.
Asupra exceptiei lipsei de interes in formularea actiunii in simulatie, instanta o va respinge ca neintemeiata, retinand ca reclamanta justifica interes in formularea unei astfel de actiuni in conditiile in care aceasta apreciaza ca actul aparent o prejudiciaza si urmareste ca pe viitor actul secret sa-si produca efectele.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive pentru paratul B V, instanta constata ca acesta este parte a contractului public, iar reclamanta sustine ca este parte si in actul secret, astfel incat are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza, instanta urmand sa respinga exceptia ca neintemeiata.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului C I, instanta constata ca acesta nu este parte in contractul aparent, iar cu privire la actul secret, chiar reclamanta sustine ca acesta actiona ca intermediar al paratului B V, iar imprumutul era luat de la acest din urma parat. Faptul ca reclamanta il denumeste pe paratul C I ca fiind ” interpusul ” paratului BV nu-i ofera acestuia calitate procesuala pasiva. Reclamanta insasi, prin intrebarea nr.2 pusa paratului CI la interogatoriu sustine ca diversele relatii de afaceri pe care le avea cu paratul BV presupuneau si obligatia de a aduce paratei VG bani imprumutati din partea lui BV. Rezulta asadar ca in aceasta situatie, paratul CI are rolul unui mandatar al paratului BV, astfel in cat, in patrimoniul acestuia nu se creeaza drepturi sau obligatii. Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paraului Cl si va respinge astfel cererea formulata impotriva lui.
Pe fondul, instanta constata cererea neintemeiata.
Pentru a realiza simulatia prin interpunere de persoane este necesar ca acordul simulatoriu sa se realizeze intre cel putin trei persoane, adica cele doua parti din contractul real si persoana interpusa.
In speta nu gasim un astfel de acord. Presupunand ca exista o intelegere secreta cu privire la imprumutul banilor, aceasta a existat numai intre reclamanta si parata VG, astfel cum sustin cele doua parti, reclamanta prin cererea de chemare in judecata si ambele prin raspunsurile la interogatorii. Nu exista o dovada a implicarii paratului B V in intelegerea secreta. Instanta nu poate da putere probatorie raspunsurilor paratei VG la interogatoriu, data fiind implicarea acesteia in evenimente si faptul ca recunoasterea facuta de aceasta este o proba care poate fi folosita cu privire la faptele sale personale, iar nu cu privire la faptele paratului BV. In plus, sustinerile paratei nu se coroboreaza cu restul probelor, cu declaratia martorului.
In lipsa unui contrainscris, avand in vedere inscrisurile de la filele 21-24, apreciate de instanta ca inceput de dovada scrisa, instanta a analizat declaratia singurului martor audiat in cauza-V C M. Acesta nu face mentiune despre existenta unei intelegeri ascunse intre cele trei parti, stiind numai despre unele relatii de afaceri ale firmei care uneori il determinau pe paratul Cl sa aduca bani la firma pentru a se plati salariile angajatilor. Acelasi martor declara ca a auzit ca reclamanta urma sa garanteze cu casa un imprumut la banca pentru a ajuta firma. Ulterior a vazut-o pe reclamanta preocupata de imposibilitatea achitarii imprumutului. Martorul sustine ca nu il cunoaste pe paratul BV si stie de la reclamanta si de la parata VG ca vorbeau cu acesta despre gajul casei.
Martorul nu stie nimic despre vreo intelegere secreta intre cele trei parti, element esential pentru dovedirea raporturilor contractuale pretinse de catre reclamanta.
Pentru aceste considerente, vazand dispozitiile art.1175 Cciv, instanta a respins cererea ca neintemeiata si a luat act ca paratii nu solicita cheltuieli de judecata.
