Sentinta civila nr. 1328/LM/2009, Desfacere contract de munca
Prin contestaţia înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.07.2009, contestatoarea G.R. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. T.G.C. S.R.L., anularea deciziei nr. 2789/02.07.2009, in principal ca lovită de nulitate absolută sau, în subsidiar, ca netemeinica si nelegală, repunerea in situaţia anterioară emiterii deciziei contestate, obligarea intimatei la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi ce ii reveneau in baza contractului individual de munca.
Tribunalul Bihor, prin sentinta civila nr. 1328/LM/2009, a admis contestatia formulata, reţinand următoarele:
Prin decizia de încetare a contractului individual de munca nr. 2789/02.07.2009 emisa de intimata, au încetat raporturile de munca ale contestatoarei. Din conţinutul acestei decizii, instanţa a constatat că la baza emiterii deciziei de încetare a raporturilor de munca au stat următoarele abateri: contestatoarea nu a pus la dispoziţia angajatorului contractul individual de munca pentru a se înregistra la ITM Constanţa si nu a desfăşurat nici o activitate corespunzătoare funcţiei.
Potrivit art. 62 alin 2 din Codul Muncii decizia de concediere se emite in scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie sa fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă.
In speţă, decizia contestată nu realizează în concret o descriere a faptei considerată abatere disciplinară, care sa justifice măsura disciplinara dispusă, formulările utilizate fiind generice. Totodată, în decizia de încetare a contractului de muncă nu au fost prevăzute explicit reglementările de natură normativă ori convenţională încălcate în domeniul muncii, în concret, dispoziţiile din lege, din regulamentul intern sau din statutul disciplinar încălcate.
Art. 268 alin 2 din Codul Muncii sancţionează cu nulitatea absolută a deciziei absenţa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, legiuitorul a înţeles să instituie această sancţiune ca o garanţie a salariatului că apărările şi explicaţiile date în justificarea atitudinii imputate au fost analizate si avute în vedere de angajator.
Verificând respectarea acestei norme imperative, instanţa constată că în cuprinsul deciziei nu se face referire al apărările salariatului. De asemenea, instanţa a reţinut că în cuprinsul deciziei contestate nu este indicat termenul in care sanctiunea poate fi contestată si nici instanţa competentă să soluţioneze contestatia.
Potrivit disp. art. 267 Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o măsură, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana împuternicita de către angajator să realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea facuta, fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului sa dispună sanctionarea, fără efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si să sustină toate apărările in favoarea sa si sa ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
In speta, deşi conform art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depună dovezile in apărarea sa pana la prima zi de înfatisare, pârâta nu a făcut dovada efectuarii cercetării disciplinare prealabile.
Iar lipsa cercetarii disciplinare prealabile duce, in conditiile art. 267 Codul muncii, la nulitatea absoluta a măsurii disciplinare luate.
