Înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive. Schimbarea temeiurilor
Arest preventiv
Încheierea nr. 8 R/28 ianuarie 2012
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani din data de 20 ianuarie 2012 formulată în dosarul nr. xxxx/P/2011 s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului A. M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c şi alin. 21 lit. a Cod penal, cu motivarea că din probele administrate în cauză, rezultă că în data de 28.12.2011, în jurul orelor 1300, inculpatul i-ar fi ajutat pe inculpaţii H. D. M., M. A., precum şi pe o altă persoană neidentificată până în prezent, să-1 deposedeze prin acte de violenţă pe numitul J. C. – parte vătămată, de suma de 37.000 de euro, prejudiciu nerecuperat până în prezent, asigurându-le acestora transportul după comiterea faptei, în baza unei înţelegeri prealabile.
În motivarea propunerii, după expunerea situaţiei de fapt, procurorul arată căl luând în considerare gravitatea infracţiunii, împrejurările concrete ale comiterii, precum şi persoana inculpatului, sunt întrunite condiţiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, sunt menţionate indiciile temeinice privind participarea inculpatului la comiterea faptei de tâlhărie, iar cu referire la pericolul social concret se invocă gravitatea extremă a faptei (aceasta fiind comisă în public, cu premeditare, după un plan bine stabilit şi cu implicarea unui număr mare de făptuitori, având ca urmare producerea unui prejudiciu de 37.000 euro şi vătămarea integrităţii corporale a părţii vătămate) şi conduita inculpatului, care a adoptat o atitudine nesinceră de inducere în eroare a organelor de urmărire penală.
La termenul din 27 ianuarie 2012 procurorul a solicitat reţinerea în cauză şi a cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, având în vedere că inculpatul s-a sustras de la judecarea propunerii de arestare preventivă, internându-se în spital, şi că există suspiciuni că încearcă să se sustragă de la cercetări.
La acelaşi termen, procurorul a precizat că înţelege să recalifice propunerea într-o cerere de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
Soluţionând această din urmă cerere, Judecătoria Botoşani a admis-o şi a dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, aplicată prin ordonanţa nr. 5820/P/2011 din 20.01.2012, cu măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile începând cu data de azi, 27 ianuarie 2012 şi până la data de 24 februarie 2012, inclusiv.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă, a reţinut că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată în cauză întrucât din probatoriul administrat după luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, se constată existenţa indiciilor temeinice că inculpatul a comis infracţiunea pentru care este cercetat, respectiv de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c şi alin. 21 lit. a Cod penal, infracţiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani. De asemenea, există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat tocmai din modalitatea de comitere a faptei şi împrejurările săvârşirii sale, existând indicii că acesta a participat activ la pregătirea şi executarea infracţiunii, precum şi la asigurarea scăpării celorlalţi inculpaţi, după comiterea faptei.
Prima instanţa a mai reţinut că inculpatul, după ce iniţial a prezentat o anumită stare de fapt, care ar fi fost de natură a-l dezincrimina, în ultimele declaraţii a revenit şi a prezentat o cu totul altă stare de fapt de natură a ridica cel puţin suspiciuni asupra vinovăţiei şi participaţiei sale la săvârşirea faptei.
A mai apreciat prima instanţă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, atât prin prisma existenţei unei presupuneri rezonabile că acesta ar mai putea comite şi alte infracţiuni, aceasta şi în condiţiile în care, conform declaraţiilor inculpatului, a fost într-o legătură continuă în ziua de 28 decembrie 2011 cu inculpatul H. D. M. şi cu inculpata M. A., precum şi cu celelalte persoane prezumate a fi participat la săvârşirea faptei, cât şi prin prisma ecoului negativ care s-ar putea produce în conştiinţa opiniei publice ce ar putea interpreta un act de clemenţă al instanţei de judecată, ca o încurajare pentru cei ce comit fapte antisociale, fiind îndeplinite dispoz. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiile prev. de art. 148 lit. a Cod procedură penală, prima instanţă a constatat ca fiind îndeplinite doar în parte. Astfel, nu se poate interpreta drept fugă sau ascundere în scopul sustragerii de la urmărirea penală internarea în spital a inculpatului, fiind dispusă de medicii specialişti în urma examinării medicale. Mai mult decât atât, în toată această perioadă organele de urmărire penală au ştiut exact locul unde se află inculpatul.
S-a mai reţinut că există suspiciuni că inculpatul ar intenţiona să se sustragă de la cercetări rezultate din procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală şi aflat la dosarul cauzei, din care reiese că în jurul orelor 1930, în curtea Spitalului de Boli Contagioase, membrii familiei ar fi adus un autoturism cu nr. de înmatriculare xx-xx-xxx , pe care l-au parcat în faţa corpului de clădire în care inculpatul se afla internat precum şi faţă de faptul că personalul medical de la Spitalul de Boli Contagioase, în discuţiile cu poliţiştii, au arătat că inculpatul prezintă o stare de sănătate bună, internarea sa făcându-se la sugestia personalului medical de la U.P.U. Botoşani, prima instanţă apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. a teza a II- a Cod procedură penală, existând date că inculpatul va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală.
Prima instanţă a respins excepţia ridicată de apărătorul inculpatului, respectiv inadmisibilitatea propunerii de arestare preventivă, faţă de solicitarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, prin care a recalificat cererea drept înlocuire a măsurii preventive, conform art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, ca rămasă fără obiect.
Împotriva aceste încheieri, în termen legal a formulat recurs inculpatul A. M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, motivele fiind cele expuse pe larg în practicaua prezentei decizii.
Verificând încheierea atacată, atât din perspectiva celor invocate de inculpat, cât şi din oficiu în limitele art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul reţine următoarele:
În ce priveşte natura juridică a sesizării adresate primei instanţe, se constată că în mod corect a fost calificată ca o cerere de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive. Astfel, la data soluţionării sesizării, inculpatul se afla sub imperiul măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă prin ordonanţa din 20 ianuarie 2012, caz în care sunt incidente prevederile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală. Această concluzie este impusă nu doar de dispoziţiile menţionate, ci şi de faptul evident că aceeaşi persoană nu poate fi supusă în acelaşi timp mai multor măsuri preventive.
Conform alin. 31 şi alin. 32 ale art. 139 Cod procedură penală, printre titularii cererii de înlocuire se numără şi procurorul. Împrejurarea că iniţial cererea nu a fost corect calificată nu afectează regularitatea sesizării, atât timp cât cererea a fost motivată conform temeiului de drept invocat şi s-au respectat dispoziţiile ce reglementează procedura de soluţionare. Prin urmare, criticile formulate de inculpat sub acest aspect sunt nefondate.
În ce priveşte fondul cererii, tribunalul constată că, în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, înlocuirea unei măsuri preventive este justificată doar de schimbarea temeiurilor care au determinat luarea ei.
În speţă, inculpatul s-a aflat sub incidenţa măsurii obligării de a nu părăsi localitatea începând cu data de 20 ianuarie 2012, măsura fiind dispusă de procuror cu referire la infracţiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c şi alin. 21 lit. a Cod penal, aceeaşi cu cea indicată în prezenta cerere de înlocuire. Reiese că la data respectivă măsura obligării de a nu părăsi localitatea a corespuns scopului indicat de prevederile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală. Realizarea acestui scop nu a fost periclitată nici până la data de 27 ianuarie, de vreme ce nu s-a constatat că inculpatul ar fi încercat împiedicarea desfăşurării procesului penal. În acest sens sunt relevante cele constatate de prima instanţă, cum că internarea inculpatului nu poate fi interpretată drept fugă sau ascundere în scopul sustragerii de la urmărire penală, atât timp cât internarea a fost dispusă de medici specialişti, iar organele de urmărire penală au ştiut exact locul unde se află inculpatul. Pe de altă parte, suspiciunile invocate de primă instanţă privind intenţia inculpatului de a se sustrage de la cercetări nu au un caracter rezonabil, temeinic. Se observă că prima instanţă achiesează la susţinerile procurorului doar pe baza unei împrejurări de fapt care nu este de natură să ducă la o singură concluzie certă (prezenţa autoturismului pe care inculpatul îl conduce în mod obişnuit în curtea unităţii spitaliceşti în care se afla acesta internat) şi pe baza unor consemnări ale lucrătorilor de poliţie, nesusţinute de vreun indiciu temeinic şi neînsoţite de relatările persoanelor de la care s-ar fi obţinut acele relaţii (ale căror nume, de altfel, nici nu sunt indicate).
În atare condiţii, atât timp cât măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi-a atins scopul, reaprecierea gradului concret de pericol social al faptei comise şi a contribuţiei inculpatului la comiterea acesteia nu pot fi asimilate unor motive temeinice în sensul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, tribunalul va admite recursul declarat de inculpat, va casa încheierea atacată şi, rejudecând, va respinge cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive. Pe cale de consecinţă, va dispune anularea mandatului de arestare preventivă şi punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
3
