Prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savârsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o arestare preventiva cel putin o perioada de timp (cauza Letellier c. Frantei). Totusi, un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca suficient decât daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca cercetarea în stare de libertate ar tulbura, în mod real, ordinea publica, arestarea fiind legitima daca ordinea publica este efectiv amenintata. Arestarea unui minor este o masura extrema care poate fi luata numai daca celelalte masuri nu si-ar atinge scopul.
încheierea nr. 9 r/ 25 februarie 2010 dosar nr. 2728/55/2010
Prin încheierea nr. 4 din 19 .02.2010 a Judecatoriei Arad în baza art. 149 ind. 1, alin. 2, 4, 9, 10, 11 Cod procedura penala coroborat cu art. 136 lit. d, 143 alin. 1, 148 lit. f coroborate cu art. 160 ind. f, 160 ind.h, alin.3 Cod procedura penala, s-a admis propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Arad, privind pe inculpatii minori: MPD si CD si s-a dispus arestarea preventiva, pe o perioada de 19 de zile, începând din data de 19 februarie 2010 pâna la data de 09 martie 2010 inclusiv.
Pentru a dispune astfel judecatorul a retinut în fapt ca în noaptea de 17/18.02.2010, inculpatii au patruns prin efractie în incinta blocului nr. 1 situat în municipiul Arad, str. Tarafului apartinând Primariei Arad, respectiv in incinta blocului aflat în constructie apartinând SC Pasconmat Construct SRL Brasov, situat în aceasi locatie, de unde au sustras trei chiuvete cu baterii aferente, 21 baterii de baie, mai multe apometre si robineti de trecere, în valoare totala de aprox.14000 lei
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului prima instanta a constatat ca sunt probe si indicii temeinice ca inculpatii au savârsit faptele astfel cum au fost descrise si retinute mai sus în sarcina lor. În ceea ce priveste încadrarea juridica a faptei prima instanta a apreciat ca desi în cauza s-a pus în miscare actiunea penala retinându-se în sarcina inculpatilor savârsirea faptei în forma continuata, probatorul administrat nu confirma existenta acestei forme de unitate legala de infractiuni acest aspect nu împieteaza asupra solutionarii propunerii de arestare preventiva. S-a aratat ca temeiul de arestare incident în cauza este cel prev. de art. 148 lit. f Cod procedura penala respectiv infractiunea pentru care s-a pus în miscare actiunea penala pentru inculpatii este pedepsita cu închisoarea mi mare de 4 ani iar din actele dosarului rezulta probe certe ca lasarea in libertate a inculpatilor prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Acest pericol rezulta din modalitatea de savârsire a faptei respectiv în timpul noptii, de trei persoane împreuna, activitatea infractionala având o desfasurare mai îndelungata în timp. De asemenea pericolul pentru ordinea publica a rezultat si din circumstantele personale ale inculpatilor care desi nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, nu au ocupatie sau loc de existând posibilitatea de a savârsi din nou fapte de acelasi gen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatii care oral au indicat ca solicita cercetarea lor în stare de libertate, aratând ca sunt minori.
Analizând recursul inculpatilor tribunalul constata ca este fondat.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, respectiv: procesul verbal de cercetare la fata locului,planse fotografice, raport de constatare tehnico stiintifica, declaratii martor rezulta ca în mod temeinic a constatat judecatorul ca sunt întrunite conditiile prevazute de art. 143 Cod procedura penala.
Cu privire la motivul prevazut de art.148 lit.f) Cod procedura penala tribunalul retine ca potrivit textului de lege masura poate fi luata doar în situatia în care sunt întrunite cumulativ cele doua conditii respectiv: – infractiune pentru care este cercetat inculpatului sa fie sanctionata cu pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ; – sa exista probe ca lasarea sa în libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Analizând situatia inculpatilor se constata ca pentru infractiunea prevazuta de art. 209 Cod penal respectiv infractiunea de furt calificat pedeapsa este închisoare de la 3 la 15 ani, fiind întrunita conditia prevazuta de art. 148 lit. f) teza a I-a Cod procedura penala. Sub aspectul conditiei prevazute de art. 148 lit. f) teza a II-a – pericolul pentru ordinea publica, tribunalul constata ca judecatorul a motivat pericolul pe care îl prezinta inculpatul pentru ordinea publica prin referirea la modalitatea de savârsire a faptei respectiv în timpul noptii, de trei persoane împreuna, activitatea infractionala având o desfasurare mai îndelungata în timp si din circumstantele personale ale inculpatilor care desi nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, nu au ocupatie sau loc de munca existând posibilitatea de a savârsi din nou fapte de acelasi gen.
Tribunalul retine ca în raport de dispozitiile Codului procedura penala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului s-a admis ca prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savârsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o arestare preventiva cel putin o perioada de timp (cauza Letellier c. Frantei). Totusi, un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca suficient decât daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca cercetarea în stare de libertate ar tulbura, în mod real, ordinea publica, arestarea fiind legitima daca ordinea publica este efectiv amenintata.
Totodata tribunalul reaminteste ca arestarea unui minor este o masura extrema care poate fi luata numai daca celelalte masuri nu si-ar atinge scopul.
Aplicând principiile mentionate la prezenta cauza, tribunalul retine ca anterior savârsirii acestei fapte inculpatii minori traiau împreuna cu familiile lor si nu au mai fost cercetati pentru alte fapte penale.
În ce priveste natura infractiunii, se constata ca face parte din infractiunile contra patrimoniului, iar minorii au fost atrasi în câmpul infractional de persoana majora cu care au actionat. Analizând pericolul pentru ordinea publica raportat la modalitatea de savârsire a infractiuni se poate admite ca o astfel de infractiune ar putea sa suscite o tulburare în rândul opiniei publice prin raportare la numarul de acte materiale, persoana inculpatilor care sa fi fost condamnati pentru fapte de acelasi gen. Însa, în cauza, aceasta probabilitate a fost presupusa generic de catre judecator de o maniera pur abstracta, nefiind întemeiata pe probele de la dosar. Or, pentru a nu se da nastere la arbitrariu, conform art.148 Cod procedura penala singura modalitate de analiza a pericolului pentru ordinea publica trebuie sa se întemeieze pe probe. Referirea la împrejurarea ca acestia nu muncesc nu poate fi retinuta în conditiile în care unul dintre inculpati este la scoala iar celalalt traieste cu membrii familiei sale pe care îi ajuta la diverse activitati.
Pornind de la aceste considerente, tribunalul constata ca recursul declarat de inculpati este fondat si în consecinta îl va admite va casa încheierea si în rejudecare va revoca masura arestului preventiv dispusa de judecator fata de acestia. Pentru a oferi o garantie suplimentara asupra bunei desfasurari a procesului penal, având în vedere art. 136 alin.1 si alin. ultim Cod procedura penala privind scopul masurilor preventive, respectiv buna desfasurare a procesului penal si retinând gradul de pericol social al infractiunii pentru care este cercetat inculpatii, în baza art. 136 cu referire la art.1451Cod procedura penala dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi tara fata de inculpatii minori pe durata de 30 de zile începând cu data de 25.02.2010 – 26.03.2010 inclusiv, urmând sa respecte obligatiile instituite de art. art.1451 alin.2 coroborat cu art.145 alin (1^1)Cod procedura penala. s-au anulat mandatele de arestare preventiva cu consecinta punerii de îndata în liberate a inculpatilor.
