RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DESCHIDERE PROCEDURĂ INSOLVENŢĂ. ACTE ADMINISTRATIV FISCALE CONTESTATE ÎN CONDIŢIILE O.U.G. NR.92/2003. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIEI CARACTERULUI CERT, LICHID ŞI EXIGIBIL AL CREANŢEI CREDITORULUI INTRODUCTIV.
-art.31 (1), art.3 alin.1 pct.6 din Legea nr.85/2006;
-art.141 alin.2 şi art.215 alin.1 din O.U.G. nr.92/2003.
Decizia nr.424/12.09.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.498/F din 18 martie 2013, Tribunalul Satu Mare a admis contestaţia debitoarei S.C. B. N. I. S.R.L., cu sediul în T. nr. 353, com B. , judeţul S. M. şi în consecinţă a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea-intimată D. G. F. P. J. S. M., cu sediul în S. M. , str. P. R. nr. 3-5, jud. S. M. împotriva debitoarei-contestatoare S.C. B. N. I. S.R.L., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că, prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de intimata creditoarea DGFP S. M. , se arată că aceasta are faţă de debitoare o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 46471 lei, reprezentând, conform adresei nr. 8656/10.04.2012 emisă de A. F. P. M. N. O., debite principale şi accesoriile aferente.
Având în vedere aspectele invocate de debitoare prin contestaţie cu privire la necomunicarea titlurilor de creanţă în conformitate cu prevederile art.44 din Codul de procedură fiscală, cu consecinţa inopozabilităţii acestora potrivit art.45 din acelaşi act normativ, instanţa a apreciat că este discutabil caracterul cert şi exigibil al creanţelor, în condiţiile în care creditoarea (deşi i s-a comunicat un exemplar din contestaţie) nu a făcut dovada comunicării titlurilor cu debitoarea în condiţiile prevăzute de lege.
Mai mult, sumele invocate de creditoare au fost stabilite prin decizia de impunere nr. 731/28.06.2011 (fila 3), împotriva căreia debitoarea a formulat contestaţie, iar soluţionarea contestaţiei a fost suspendată prin decizia nr. 93634/12.10.2011, până la soluţionarea unei sesizări penale (filele 24-28). Ulterior, sesizarea penală a fost soluţionată prin rezoluţia din 10.11.2011 data în dosar nr. 243/P/2011 (fila 46), prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât faptele reclamate nu există.
Deşi s-a dat această soluţie pe latura penală, DGFP S. M. nu a soluţionat contestaţia formulata de debitoare, astfel ca sumele respective nu îndeplinesc condiţiile privind caracterul cert, lichid şi exigibil .
Prin prisma acestor argumente, raportat la probele administrate în cauză, apărările de fond invocate de debitoare prin contestaţia formulată împotriva cererii creditoarei, judecătorul sindic a apreciat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se putea dispune deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare.
În consecinţă, pentru motivele expuse, în temeiul art. 11 lit. b, art. 33 alin. 5, art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, judecătorul sindic a admis contestaţia debitoarei, cu consecinţa respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei înaintată de creditoare, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic a formulat recurs D. G. F. P. S. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, rejudecarea cauzei, respingerea contestaţiei debitoarei ca nefondată şi admiterea cererii privind deschiderea procedurii insolventei faţă de debitoarea S.C.B. N. I. S.R.L.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că, soluţia dată de instanţa de fond este drept neîntemeiată, în condiţiile în care debitoarea figura la data pronunţării sentinţei cu o creanţă de peste 45.000 lei (luându-se în calcul plata efectuată şi majorările care au curs de la data promovării cererii de deschidere a procedurii insolventei până la data pronunţării sentinţei), prin urmare, cererea instituţiei îmbracă forma exercitării legitime a unui drept conferit de către legiuitor, dat fiind faptul că sunt întrunite condiţiile de a cere deschiderea procedurii insolventei ( creanţa certă, lichidă şi exigibilă, valoare prag la data introducerii cererii de deschidere a procedurii depăşea cuantumul de 45.000 lei).
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de contribuabila pârâtă este însoţită de fişa sintetică a debitoarei emisă de către Administraţia finanţelor publice a municipiului Satu Mare, în cuprinsul căreia sunt evidenţiate detaliat obligaţiile de plată, natura acestora şi defalcarea lor pe tipuri de impozite. Mai mult decât atât, debitoarea a fost somată în repetate rânduri la achitarea debitelor restante, comunicându-i-se totodată titlurile executorii potrivit dispoziţiilor legale.
•Dispoziţiile Legii 85/2006 actualizată privind procedura insolventei, statuează în cuprinsul art. 31 (1) că „Orice creditor ‘îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductiva, în care va preciza:
a)cuantumul si temeiul creanţei;
b)existenta unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c)existenta unor masuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;…”
Admisibilitatea cererii instituţiei noastre este justificată prin existenţa creanţei certe, lichide si exigibile de mai mult de 90 de zile, reprezentând obligaţii fiscale neachitate la bugetului consolidat.
Privitor la starea de insolvenţă a debitoarei: “insolvenţa este prezumată ca fiind vădita atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenta, nu a plătit datoria sa fata de unul sau mai mulţi creditori” (art. 3 din Legea 85/2006 actualizată). Ori, în condiţiile în care obligaţiile restante la bugetul de stat au fost acumulate în ani de zile prin neplată, apreciază că a solicitat în mod întemeiat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de pârâta debitoare.
Potrivit art. 27(1) din Legea 85/2006 actualizată ” Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 90 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
(2) Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi si debitorul in cazul căruia apariţia stării de insolvenţa este iminentă”.
•Privitor la decizia de impunere care face referire recurenta debitoare, arătăm faptul că, potrivit art. 141 (2) “Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
•Dispoziţiile art. 215 din OUG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală statuează că:”(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal”.
Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile legale invocate mai sus, creanţa invocată are în mod neechivoc caracter cert, lichid si exigibil.
Amânarea deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societăţi aflate în incapacitate de plăţi conduce concomitent la acumularea de accesorii, aspect pe care acestea omit să îl aibă în vedere atunci când perseverează în contestarea stării de insolvenţă fără a proceda la efectuarea de plăţi.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 Cod procedură civilă, art. 8 Legea 85/2006 actualizată privind procedura insolvenţei.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele potrivit art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul ca fiind nefondat, motiv pentru care l-a respins având în vedere următoarele considerente:
În fapt, creditoarea DGFP S. M. a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei SC B. N. I. SRL, întrucât deţine împotriva acesteia o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 46.471 lei de mai mult de 90 de zile, reprezentând creanţe fiscale.
Debitoarea a formulat contestaţie împotriva cererii de deschidere a procedurii formulate de DGFP S. M. pe considerent că, creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă.
Prin sentinţa nr.498 din 18 martie 2013, judecătorul sindic a admis contestaţia SC B. N. I. SRL şi a respins cererea DGFP S. M. privind deschiderea procedurii de insolvenţă.
Hotărârea Tribunalului Satu Mare este legală şi temeinică.
Art. 3 alin.1 din Legea 85/2006 prevede că insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, iar punctul 6 al aceluiaşi articol defineşte creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, ca fiind creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Aşadar, pentru a se deschide procedura insolvenţei, este necesar să se dovedească pe lângă faptul că, creditorul deţină o creanţe care corespunde valorii prag cerute de punctul 12 al art. 3 din Legea insolvenţei şi că aceasta este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile de la data scadenţei, iar debitoarea nu a achitat-o, dar şi că debitoarea nu deţine fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile ale creditorului.
Analizând aspectele reţinute în raport cu probele de la dosar, instanţa de recurs consideră că judecătorul sindic a apreciat corect că este întemeiată contestaţia formulată de debitoare, astfel că pe bună dreptate a respins cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă.
În această ordine idei, se impune a se arăta că în speţa dedusă judecăţii creanţa deţinută de creditoarea care a iniţiat procedura nu este certă, lichidă şi exigibilă, contrar susţinerilor recurentei.
Astfel, aşa cum se poate observa, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a avut ca temei o sumă de bani stabilită în sarcina debitoarei potrivit deciziei de impunere nr.F-SM 731/28.06.2011 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr.F-SM 446/28.06.2011 întocmit de către recurentă.
Împotriva actelor administrative de mai sus, intimata contestatoare a formulat contestaţie la D. G. F. P S. M. înregistrată sub nr.93634/28.07.2011, care prin decizia nr. 93634/12.10.2011 a dispus suspendarea contestaţiei, întrucât constatările din actul de control contestat fac obiectul cercetării penale, aşa încât, până la pronunţarea definitivă a unei soluţii pe latură penală contestaţia nu poate fi soluţionată pe fond.
Curtea a constatat de asemenea că sesizarea penală a fost soluţionată prin rezoluţia din 10.11.2011 pronunţată în dosarul nr.243/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în sensul neînceperii urmăririi penale faţă de B. V. , administratorul debitoarei şi că deşi prin cererea nr. 172305/22.11.2011 s-a solicitat soluţionarea pe fond a contestaţiei de către organele fiscale, creditoarea nu a dat curs acestei cereri.
În acest context, în mod just a apreciat judecătorul sindic că sumele de bani care au stat la baza cererii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei sunt contestate, aşa încât, nu îndeplinesc condiţiile privind caracterul unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
Faţă de cele reţinute nu au putut fi primite apărările recurentei conform cărora, pornind de la dispoziţiile art. 215 alin. 1 din OUG 92/2003 care prevăd că introducerea contestaţiei pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, creanţa sa are în mod neechivoc caracter cert, lichid ş exigibil.
Nu este fondată nici susţinerea recurentei creditoare conform căreia debitoarea intimată avea obligaţia să recurgă la dispoziţiile art. 27 alin. 1 din Legea insolvenţei, din moment ce, societatea a contestat starea de insolvenţă, iar contestaţia sa a fost apreciată ca fiind întemeiată.
Răspunzând criticilor recurentei care s-au dovedit a fi nefondate, întrucât nu este incident motivul de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, recursul a fost respins în baza art. 312 cod procedură civilă.
A constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
