Prin sentinţa penală nr. 274/30.01.2014, pronunţată de JUDECĂTORIA BACĂU, în dosarul nr. 14247/180/2013 , s-a admis cererea.
În temeiul art. 240 al. 1 şi art. 243 din Legea 302/2004 s-a recunoscut sancţiunea pecuniară în cuantum de 45 euro aplicată de autorităţile olandeze cetăţeanului român M.M.R., domiciliat in mun. Bacau.
S-a dispus ca acesta să plătească suma de 45 euro transformată în lei la cursul zilei în care va face plata.
Conform art. 246 al. 2 din Legea 302/2004 cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că sub nr. 14247/180/2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sesizarea autorităţilor olandeze prin care se solicită instanţei ca în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, să dispună cu privire la recunoaşterea sancţiunii pecuniare în sumă de 45 euro, aplicată cetăţeanului român M.M.R., sancţiune aplicată acestuia în data de 08.03.2013
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut :
Prin hotărârea din data de 08.03.2013 autorităţile de poliţie rutieră olandeze au dispus sancţionarea cetăţeanului român M.M.R. pentru depăşirea vitezei legale.
Potrivit art. 239 din Legea nr. 302/2004:
(1) Următoarele infracţiuni, dacă se pedepsesc în statul emitent, astfel cum sunt definite de legislaţia statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru şi fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoaşterea şi executarea hotărârilor:
33. comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus şi perioadele de odihnă şi reglementările privind bunurile periculoase;
(2) Pentru alte infracţiuni decât cele prevăzute la alin. (1), executarea este subordonată condiţiei ca faptele la care se referă hotărârea să constituie infracţiune potrivit legii române, indiferent de elementele constitutive ale acesteia şi indiferent de modul în care este descrisă.
Potrivit art. 240
Recunoaşterea şi executarea hotărârilor
(1) Autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităţi şi iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 241.
(2) Dacă autoritatea judiciară română care a primit o hotărâre nu are competenţa de a o recunoaşte şi de a lua măsurile necesare în vederea executării acesteia, ea va trimite hotărârea, din oficiu, autorităţii competente şi va aduce acest lucru la cunoştinţa autorităţii competente din statul emitent, în mod corespunzător.
ART. 241
Motivele de nerecunoaştere şi neexecutare
(1) Autorităţile judiciare române de executare pot refuza să recunoască şi să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.
(1) Autorităţile judiciare române de executare pot refuza să recunoască şi să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.
(2) În afara cazului prevăzut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască şi să execute hotărârea şi dacă se stabileşte că:
(2) În afara cazului prevăzut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască şi să execute hotărârea şi dacă se stabileşte că:
a) împotriva persoanei condamnate şi pentru aceleaşi fapte s-a pronunţat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent şi, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;
a) împotriva persoanei condamnate şi pentru aceleaşi fapte s-a pronunţat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent şi, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;
b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competenţa instanţelor române;
b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competenţa instanţelor române;
c) hotărârea se referă la fapte care:
c) hotărârea se referă la fapte care:
(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parţial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau
(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parţial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea aceloraşi infracţiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;
(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea aceloraşi infracţiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;
d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;
d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;
e) hotărârea a fost pronunţată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunţat hotărârea;
e) hotărârea a fost pronunţată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunţat hotărârea;
f) conform certificatului prevăzut la anexa nr. 3, persoana respectivă:
f) conform certificatului prevăzut la anexa nr. 3, persoana respectivă:
(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la dreptul său de a contesta cauza şi la termenele de exercitare a căii de atac; sau
(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la dreptul său de a contesta cauza şi la termenele de exercitare a căii de atac; sau
(ii) nu s-a prezentat personal, cu excepţia cazului în care certificatul precizează că:
(ii) nu s-a prezentat personal, cu excepţia cazului în care certificatul precizează că:
– persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la procedura desfăşurată în conformitate cu legea statului emitent; sau
– persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la procedura desfăşurată în conformitate cu legea statului emitent; sau
– persoana a specificat că nu contestă cauza;
– persoana a specificat că nu contestă cauza;
g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.
g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.
Instanţa a încuviinţat solicitarea autorităţilor slovene, motivat de faptul că pct. 33 al art. 239 alin. 1 din lege, comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus şi perioadele de odihnă şi reglementările privind bunurile periculoase; este exceptat de la motivele de nerecunoaştere prevăzut de art. 241, potrivit prevederilor art. 239 alin 2 , toate celelalte infracţiuni decât cele prevăzute în art. 239 alin 1 din lege, instanţa având posibilitatea nerecunoaşterii pentru unul din motivele prevăzute la art. 241.
În cauză motivele de refuz enumerate de art. 241 nu au aplicabilitate, întrucât făptuitorul a fost sancţionat pentru o abatere expres prevăzută şi care nu face astfel obiectul motivelor de nerecunoaştere şi neexecutare, doar celelalte infracţiuni decât cele expres enumerate de art. 239 alin 1, putând face obiectul motivelor de refuz şi în consecinţă va fi recunoscută sancţiunea pecuniară aplicată de autorităţile olandeze, s-a dispus emiterea formelor de executare a amenzii la cursul în lei la data efectuării plăţii.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat contestaţie condamnatul, fără să o motiveze în scris.
Legal citat, s-a prezentat în faţa instanţei nu s-a prezentat, însă a fost asistat de apărător ales.
Acesta a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale contestate, reţinerea cauzei spre rejudecare iar pe fond a se dispune respingerea cererii de recunoaştere a sancţiunii pecuniare în sumă de 45 EURO, aplicată de autorităţile olandeze.
Totodată, a solicitat a se dispune anularea formelor de executare emise către organul financiar.
Tribunalul, analizând actele şi licurările dosarului constată că prezenta contestaţia este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 241 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară în materie penală: motivele de nerecunoaştere şi neexecutare
Deşi instanţa de fond a avut în vedere temeiul juridic aplicabil speţei, din eroare s-a admis cererea punerea în executare a amenzii pecuniare în cuantum de 45 de EURO, deşi, lit. g a articolului arătat, interzice punerea în executare a unei pedepse pecuniare mai mici de 70 de EURO.
Nefiind alte motive care să determine desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare, TRIBUNALUL, în temeiul art.425 ind.1 alin. 7 pct.2 lit. a Cod pr. penală va ADMITE contestaţia formulată de petentul M.M.R., împotriva sentinţei penale nr. 274 din 30 IANUARIE 2014, pronunţată de JUDECĂTORIA BACĂU, în dosarul nr. 14247/180/2013.
Va desfiinţa sentinţa penală contestată.
Va reţine cauza spre rejudecare şi pe fond;
Va RESPINGE ca nefondată cererea de recunoaşterea sancţiunii pecuniare în cuantum de 45 EURO, aplicată de autorităţile olandeze.
Va dispune anularea formelor de executare emise de organul financiar.
Va constată că petentul a avut apărător ales.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
