Asupra prezentului recurs penal:
Prin adresa nr…./P/2012 înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele la data de 10.01.2012 sub nr…./282, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele a înaintat spre competentă soluţionare propunerea de arestare preventivă a inculpatului …. în baza art.148 lit. f) C.proc.pen., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10.01.2012, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1– 209 alin.1 lit.g), i) C.pen., cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. d) C.pen. .
În motivarea propunerii s-a arătat că în noaptea de 31.12.2011/01.01.2012, prin escaladarea gardului şi forţarea uşii de acces, inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate ,,,,, situată în oraşul Pogoanele, ,,, judeţul Buzău, de unde a sustras aparatură electronică şi bijuterii din aur şi argint în valoare de aproximativ 50.000 lei, în cauză fiind întrunite cerinţele art.148 lit. f) C.proc.pen., respectiv pentru infracţiunea săvârşită legea prevăzând pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere fapta săvârşită de inculpat, mobilul comiterii (răzbunare), modalitatea de comitere a acesteia, pe timpul nopţii şi prin efracţie şi urmările produse.
S-a mai arătat că inculpatul … a mai fost condamnat anterior pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat şi violare de domiciliu, dovedind perseverenţă infracţională în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni.
Prima instanţă, prin încheierea de şedinţă nr…../10.01.2012, a admis în parte propunerea de arestare formulată de Parchetul de pe lângă Judecatoria Pogoanele şi în baza art.1491 alin.10 si 11 din Codul de procedura penala a dispus arestarea preventivă a inculpatului …, pentru o perioada de 15 zile, începând cu data de 10.01.2012 si până la data de 24.01.2012.
Pentru a pronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin plângere orală consemnată în procesul – verbal din data de 03.01.2012, partea vatamată … a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că în noaptea de 01/02.01.2012, i s-au sustras din locuinţă bijuterii şi aparatură electronică în valoare de 50.000 lei.
La data de 09.01.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de … . pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g), i) C.pen., iar la data de 10.01.2012, în condiţii de regularitate procedurală, a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului … pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art 208 alin.1 – 209 alin.1 lit g), i) C.pen., cu aplicarea art.75 alin.1 lit.d) C.pen. .
S-a mai reţinut că din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul … a săvârşit fapta pentru care este urmărit penal, acesta recunoscând săvârşirea faptei atât în cursul urmăririi penale, în declaraţia dată în faţa procurorului cât şi în cea dată în faţa instanţei de judecată, elementele de fapt rezultate din declaraţiile acestuia coroborându-se cu datele si informaţiile evidenţiate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, deosebiri fiind doar între declaraţia părţii vătămate şi ale inculpatului cu privire la bunurile sustrase.
În cauză prima instanţă a mai reţinut că există riscul ca inculpatul să săvârşească alte infracţiuni, având în vedere că acesta are familie (soţie şi doi copii minori), însă nu are nicio ocupaţie, şi că a mai fost condamnat anterior pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat şi a unei infracţiuni violare de domiciliu, prima instanţă concluzionând că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pentru infracţiunea prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin. 1 literele g), i) Cod penal, legea prevăzând pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul ….
În motivarea recursului, recurentul a învederat instanţei, prin apărătorul său desemnat din oficiu, că în prezent nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică în condiţiile în care a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost acuzat, prejudiciul fiind acoperit.
Tribunalul, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.3859 alin.3 C.pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Din examinarea materialului probator administrat în faza de urmărire penală până în prezent, în mod corect prima instanţă a reţinut că sunt date şi indicii temeinice de natură a contura presupunerea rezonabilă că recurentul .. . este autorul infracţiunii de furt calificat săvârşită în noaptea de 31.12.2011/01.01.2012, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art.143 C.pr.pen. .
De asemenea, în mod corect, prima instanţă a constatat faptul că pentru infracţiunea reţinută în sarcina recurentului, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea acestuia în stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, deşi pericolul social concret al infracţiunii ca faptă socialmente periculoasă, avut în vedere de legiuitor la momentul instituirii tratamentului sancţionator, nu se confundă cu pericolul social pe care îl presupune lăsarea în libertate a recurentului, cu toate acestea cele două noţiuni se află în legătură directă de interdependenţă.
Starea de pericol concret pentru ordinea publică, prin cercetarea recurentului în stare de libertate rezultă din modul şi împrejurările în care acesta se susţine că a săvârşit infracţiunea, consecinţele acesteia, temerea, starea de nesiguranţă şi reacţia comunităţii din care face parte recurentul, în lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor statului faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de infracţiuni, raportat la trecutul infracţional al recurentului.
În jurisprudenţa sa, C.E.D.O. a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infractiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justitiei (Wemhoff împotriva Germaniei, hotărârea din 27 iunie 1968), să comită noi infracţiuni (Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franţei, hotărârea din 26 iunie 1991 şi Hendriks împotriva Olandei din 5 iulie 2007), în prezenta cauză, raportat la trecutul infracţional al recurentului, existând riscul ca acesta, lăsat în libertate, să săvârşească alte infracţiuni.
Pentru buna desfăşurare a urmăririi penale, în sensul dispoziţiilor art.136 al.1 C.pr.pen., la acest moment nu este oportună cercetarea recurentului în stare de libertate, nefiind incidente nici dispoziţiile art.1491al.12 cu referire la art.146 al.111 C.pr.pen. .
Având în vedere cele reţinute mai sus, Tribunalul, în baza dispoziţiilor art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de recurentul . .. împotriva încheierii de şedinţă nr…./10.01.2012 a Judecătoriei Pogoanele iar în baza art.192 al.2 C.pr.pen., să-l oblige pe acesta la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă şi suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu avansată Baroului de avocaţi Buzău din fondul special al Ministerului Justiţiei.
1
