Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 1614 din 13 octombrie 2011
Judecătoria Cluj-Napoca prin sentinţa penală nr.655 din 24 mai 2011 în baza art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 l-a condamnat pe inculpatul G.F.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului soldat cu victime fără încuviinţarea organelor de poliţie.
În baza art. 90 al. 1 din OUG 195/2002 a condamnat pe inculpatul G.F.A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de consum de alcool ulterior producerii unui accident de circulaţie soldat cu victime.
S-a constatat că cele două infracţiuni au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni şi s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare şi 1 an închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care instanţa a sporit-o cu 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 86/1 şi 86/2 din C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatul G.F.A. şi s-a stabilit termenul de încercare de 4 ani şi 3 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 86/3 al. 1 şi 3 din C.pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
– să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
– să anunţe în prealabil orice schimbare a domiciliului, reşedinţei sau locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
– să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
– să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 88 din C.pen. s-a dedus perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 11 aprilie 2010 până la data de 12 mai 2010.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluţia procurorului din data de 11 aprilie 2010.
În seara zilei de 10 aprilie 2010, în jurul orei 22.00 organele de poliţie au fost sesizate cu privire la un accident rutier soldat cu victime şi petrecut pe Calea Floreşti din Cluj-Napoca. În urma cercetării la faţa locului s-a stabilit că lăţimea zonei de asfalt este de 14 metri, drumul fiind prevăzut cu două benzi pe sens. Victima decedată, un bărbat de circa 50-60 de ani, 1,75 m înălţime a fost găsită pe sensul de mers Calea Floreşti spre Cluj-Napoca şi având în vedere că cercetarea s-a făcut pe direcţia de deplasare Cluj-Napoca – Floreşti, s-a stabilit că aceasta era poziţionată la o distanţă de 9,20 m faţă de bordura trotuarului din partea dreaptă, adică pe sensul invers de deplasare, respectiv Floreşti – Cluj-Napoca.
La faţa locului a fost identificat martorul F.F.G. care a declarat că a condus autovehiculul marca VW Bora din direcţia Cluj-Napoca – Floreşti pe banda a doua de sens, circulând într-o coloană de maşini. La un moment dat a observat victima, lângă marcajul care delimita benzile de sens Cluj-Napoca – Floreşti şi care s-a angajat în traversare de la dreapta spre stânga, raportat la sensul său de deplasare. Încercând să evite impactul cu victima a virat brusc stânga, intrând pe sensul opus de deplasare, însă a acroşat victima cu aripa dreapta faţă, de unde a fost proiectată pe parbriz şi a căzut în partea dreaptă a autovehiculului condus de martor. Pentru a nu bloca circulaţia, martorul a oprit pe partea dreaptă a drumului şi s-a întors spre locul impactului constatând că victima a fost la câţiva metri de locul impactului întinsă pe banda a doua a sensului opus. Martorul U.T. identificat la faţa locului a declarat că circula din direcţia Floreşti spre Cluj-Napoca pe banda a doua de sens, când a observat autovehiculul condus de martorul F. care circula din sensul opus şi care a intrat brusc pe contrasens pe banda pe care circula martorul U., acesta fiind nevoit să intre pe banda I şi să oprească. În acel moment a observat un autovehicul marca Audi de culoare roşie care circula în spatele autovehiculului condus de martorul F. cu o viteză mult mai mare şi fiind orbit de faza lungă a acestuia şi de faptul că cele două autovehicule circulau pe contrasens în condiţii de ploaie, carosabil umed şi întuneric a observat cu întârziere o persoană întinsă pe carosabil peste care a trecut autovehiculul marca Audi. În jurul orei 00.35, în urma investigaţiilor a fost identificat în apropierea locului evenimentului autoturismul marca BMW 318I, de culoare roşie, cu nr. de înmatriculare …., condus de către inculpat, şi care prezenta următoarele avarii: bara faţă+ornamente, suport număr faţă+scut motor.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 895/13 aprilie 2010 s-a reţinut că, la data de 11 aprilie 2010, la ora 1.20 inculpatul avea o alcoolemie de 0,40 g%o, iar la ora 2.20 o alcoolemie de 0,30 g%o.
Audiat în cursul judecăţii inculpatul a arătat că în seara zilei de 10 aprilie 2010, în jurul orei 22.00 a condus autovehiculul BMW 318I, de culoare roşie, cu nr. de înmatriculare … de la locuinţa sa din cartierul Grigorescu din Cluj-Napoca, a coborât podul care face legătura dintre cartierul Grigorescu şi cartierul Mănăştur, intrând pe Calea Floreşti, pe care a circulat pe banda a doua de sens către Floreşti cu scopul de a ajunge la Polus Center unde urma să se întâlnească cu martora D.A., prietena sa.
La un moment dat autovehiculul care circula în faţa sa a frânat brusc, iar inculpatul a efectuat manevra de depăşire prin partea stângă pentru a evita coliziunea, imediat observând ceva pe carosabil. A încercat să ocolească prin partea stângă acel obiect pe care nu l-a putut identifica dar a crezut că este o pungă, iar în timp ce efectua manevra a simţit un şoc foarte uşor. Efectuând manevra de ocolire a obiectului, a depăşit şi autovehiculul care circula în faţa sa şi care apoi s-a oprit pe banda I. Ajuns la Polus Center a urcat în maşină martora D.A., după care inculpatul a condus spre casă. Trecând pe lângă locul unde a efectuat manevra de depăşire descrisă mai sus a observat pe sensul opus oprită o maşină a poliţiei care avea semnalele luminoase pornite. Şi-a continuat deplasarea până la locuinţa sa, unde a observat că spoilerul din faţă era rupt pe un fragment de 20 de cm şi s-a gândit că ar putea fi vorba despre incidentul de pe Calea Floreşti unde a văzut oprită maşina Poliţiei. L-a sunat pe martorul S.E. lucrător la Secţia 4 Poliţie pe care l-a întrebat dacă ştie ceva în legătură cu un eveniment rutier petrecut la ieşirea din Cluj-Napoca spre localitatea Floreşti. Martorul i-a spus că nu ştie nimic dar l-a sunat după aproximativ 30-40 minute spunându-i că nu a reuşit să ajungă la faţa locului dar a văzut mai multe maşini ale poliţiei şi că bănuieşte că este vorba despre vreun accident de circulaţie. Inculpatul a declarat că înainte de a fi sunat de martor a băut un pahar de vin cu coca-cola, iar dup ce a vorbit cu martorul aflând că a avut loc un accident rutier s-a urcat la volanul maşinii şi a revenit la locul evenimentului.
Martorul F.F. a declarat că în seara de 10 aprilie 2010 în jurul orei 22.00 a condus autovehiculul marca VW Bora dinspre Cluj-Napoca spre Floreşti pe banda a doua, pe un drum prevăzut cu două benzi de circulaţie şi pe timp de ploaie. La un moment dat a văzut o persoană care i-a apărut în faţă venind din partea dreaptă, raportat la sensul de mers al martorului. Încercând să evite coliziunea a virat brusc spre stânga intrând pe contrasens iar victima s-a izbit de aripa dreaptă faţă a autovehiculului, după care s-a lovit cu capul de parbriz, apoi căzând în partea dreaptă a maşinii fără ca martorul să fi trecut cu roţile din spate peste victimă. A oprit pe partea dreaptă a drumului şi în timp ce efectua această manevră a constatat că în urma lui au mai trecut şi alte autovehicule pe ambele benzi de sens spre Floreşti. S-a îndreptat spre victimă şi a sunat la serviciul de urgenţă, iar între timp a adunat fragmente împrăştiate pe carosabil şi care proveneau de la un alt autovehicul. A constatat că victima era poziţionată perpendicular pe axul drumului având corpul pe sensul Floreşti – Cluj-Napoca, iar în apropierea victimei, pe banda a doua de sens Cluj-Napoca – Floreşti a găsit o pungă în care era o pâine. Martorul U. care a oprit în trafic, i-a spus martorului F. că a văzut un autovehicul de culoare roşie ce a trecut peste victimă alături de alte maşini.
Martorul U. a declarat că în seara de 10 aprilie 2010 în jurul orei 22.00 a condus un autovehicul dinspre Floreşti spre Cluj-Napoca pe banda a doua, pe un drum prevăzut cu două benzi de circulaţie şi pe timp de ploaie şi ceaţă. La un moment dat a observat un autovehicul care circula din sensul opus şi care a intrat pe sensul său de mers. A evitat acel autovehicul intrând brusc pe banda I, iar când a revenit pe banda a doua a observat un al doilea autovehicul care a intrat pe contrasens şi care circula cu faza lungă şi pe care l-a evitat printr-o manevră spre dreapta., după care a oprit. A precizat că cel de al doilea autovehicul şi-a continuat deplasarea, martorul putând constata doar că avea culoarea roşie. A precizat că imediat după ce a evitat cea de a doua maşină, care avea culoarea roşie, pe sensul de mers Cluj-Napoca – Floreşti au trecut şi alte maşini, dar numai pe banda întâi. La o distanţă 15-20 de m de locul unde a oprit, martorul U. a observat corpul victimei care se afla întins pe axul drumului cu corpul pe sensul său de deplasare, iar în apropierea victimei a văzut o pungă din care a ieşit o sticlă de plastic de 1,5 litri ce conţinea un lichid şi o pâine.
Declaraţia martorului N.N. care ocupa locul din dreapta şoferului în autovehiculul condus de martorul F. se coroborează cu declaraţia martorului F.F. cu privire la dinamica iniţială a accidentului, dar a mai adăugat că în spatele lor circula un autovehicul de culoare roşie care a intrat pe Calea Floreşti de pe podul de la ieşirea din Cluj-Napoca, iar martorul F. a remarcat uite şi pe ăsta cum ne stresează, tot stă foarte aproape.
Declaraţia martorei M.C.C. care ocupa locul din dreapta şoferului în autovehiculul condus de martorul U. se coroborează cu declaraţia acestuia.
Din declaraţia martorei D.A., prietena inculpatului care a fost luată în maşină de către acesta de la Polus Center a rezultat că, în timp ce se deplasau spre locuinţa din cartierul Grigorescu, au observat în apropierea podului de la intrarea în localitatea Cluj-Napoca în sensul lor de deplasare un echipaj al Poliţiei cu semnalele luminoase aprinse, iar traficul era îngreunat. Inculpatul a intrat pe pod pentru a se deplasa în cartierul Grigorescu şi imediat i-a spus martorei că în timp ce rula spre Polus Center, a fost nevoit să efectueze o manevră de evitare a unui autovehicul care circula în faţa lui şi care la rândul său a virat spre stânga încercând să evite un obstacol. Martora audiată la data de 7 septembrie 2010 a precizat că inculpatul i-a spus că nu ştia despre ce obstacol este vorba, dar afirma ceva despre o plasă. Când au ajuns acasă inculpatul a constatat că spoilerul dreapta faţă al autovehiculului era rupt însă nu s-a arătat îngrijorat spunând că a fost rupt şi înainte. Când a intrat în locuinţă şi-a pus un pahar de vin cu coca-cola, iar după aceea gândindu-se mai bine l-a sunat pe un prieten pentru a-l întreba ce s-a întâmplat la ieşirea din Cluj-Napoca spre localitatea Floreşti. A fost sunat de acel prieten după aproximativ o oră, iar în urma discuţiei, s-au deplasat iarăşi la faţa locului, unde organele de cercetare au constatat avariile de la autovehiculul inculpatului.
Coroborând declaraţiile martorilor cu celelalte probe din dosarul de urmărire penală şi analizând în detaliu fiecare declaraţie a rezultat că victima care traversa Calea Floreşti prin loc nemarcat dinspre dreapta spre stânga în direcţia de deplasare Cluj-Napoca – Floreşti a fost acroşată, pe banda a doua de autovehiculul condus de martorul F. cu partea laterală dreapta, fiind proiectată pe parbriz, apoi în aer şi căzând pe carosabil în partea dreaptă, adică pe banda a doua în sensul de deplasare al martorului. Martorul F. a oprit cât mai aproape pe partea dreaptă, iar când s-a apropiat de victimă a constatat că aceasta nu se afla în locul în care a avut loc impactul fiind deplasată pe axul drumului cu corpul pe sensul opus de deplasare al martorului. Din declaraţia martorului U. a reieşit că punga, care, cel mai probabil aparţinea victimei a fost găsită la câţiva metri de corpul acesteia pe banda a doua de sens către localitatea Floreşti, iar din plasă erau ieşite o pâine şi o sticlă cu lichid, ceea ce înseamnă că sticla nu era spartă, altfel martorul nu ar fi precizat acest detaliu, neputând identifica vreo urmă de lichid scurs pe un carosabil deja ud din cauza ploii.
Declaraţia martorei D.A. este relevantă prin precizia detaliilor, dar numai a celor favorabile inculpatului. Martora şi-a amintit că inculpatul, la vederea unui echipaj al poliţiei aflat în zona podului la ieşirea din localitatea Cluj-Napoca spre localitatea Floreşti, i-a spus că venind în sens invers a fost nevoit să facă o manevră de evitare spre stânga a unui autovehicul care circula în faţa sa şi care, la rândul său, încerca să evite un obstacol pe care inculpatul, în acel moment l-a aproximat ca fiind o pungă. Pe lângă caracterul banal al informaţiei reţinute precis de către martoră magistratul fondului a apreciat că această împrejurare a fost relatată milimetric de către martora la 5 luni de la eveniment. Totodată, declaraţia martorei care a învederat instanţei calmul afişat de către inculpat după ce au ajuns la domiciliul comun şi a observat avariile de la autovehicul, este contrazisă de insistenţa inculpatului de a afla de la martorul S. ce s-a întâmplat în acea zonă, sunându-l în acest sens de trei ori. Deşi martorul S. i-a dat doar o informaţie generală şi mai mult bazată pe intuiţie, respectiv că cel mai probabil a avut loc un accident rutier deoarece la faţa locului era multă lume şi echipaje ale poliţiei, inculpatul şi martora D.A. au încercat să acrediteze ideea că această informaţie ar fi fost determinantă pentru inculpat care a decis să se întoarcă la faţa locului. Totuşi, având în vedere şi calitatea de jandarm a inculpatului, s-a apreciat că aceeaşi intuiţie trebuia să o aibă personal atunci când a condus autovehiculul la întoarcere spre locuinţă şi a văzut un echipaj al poliţiei cu semnalele luminoase pornite, traficul îngreunat şi mai multe persoane pe carosabil. Aşa încât, cel mai probabil nu informaţiile imprecise şi generale date de martorul S. au fost determinate pentru întoarcerea inculpatului la faţa locului.
Din raportul criminalistic nr. 378164/20 aprilie 2010 s-a reţinut că bucăţile de metal de culoare roşie găsite la faţa locului provin de la autovehiculul condus de către inculpat în acea seară. Din înscrisurile de la filele 110-115 a rezultat că în seara zilei de 10 aprilie 2010, la ora 22.04 a circulat, pe banda a doua, la intrarea în localitatea Floreşti, după locul accidentului un autovehicul de culoarea roşie, care a fost ulterior identificat în parcarea Polus Center şi care nu avea în spate nici un autovehicul. Din raportul de expertiză medico-legală s-a reţinut că moartea victimei M.D. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutive unui politraumatism datorat unor leziuni tanatogeneratoare toraco-abdominale prin comprimare între planuri dure componente ale caroseriei-sol) în cadrul unui accident rutier (acestea conducând la deces), leziuni la nivelul membrului inferior stâng, capului şi a membrelor superioare care s-au putut produce prin lovire-basculare-proiectare, în cadrul unui accident rutier.
Adăugând aceste date obiective la împrejurările de fapt desprinse din declaraţiile martorilor a reieşit că peste victimă a trecut cel puţin un autovehicul; în acelaşi perimetru temporal petrecerii accidentului, inculpatul a încercat să evite impactul cu un autovehicul care circula în faţa sa la ieşirea din localitatea Cluj-Napoca efectuând un viraj la stânga şi trecând peste un obstacol, împrejurare ce a condus la desprinderea unei bucăţi din partea din faţă a autovehiculului; că martorul U. a identificat un autovehicul de culoarea roşie care circula în spatele unui alt autovehicul şi că ambele au pătruns aparent inexplicabil pe contrasens; că inculpatul s-a întors la faţa locului numai după ce a constatat că s-a desprins o parte a spoilerului din faţă al maşinii; în mod necesar inculpatul trebuia să fi trecut peste un obstacol pentru a fi justificate avariile de la maşină; că inculpatul a văzut şi identificat precis o pungă, peste care ar fi trecut şi care ulterior a fost găsită la faţa locului, dar a declarat că nu a văzut nici un moment o persoană de 1,78 m care să fi fost accidentată şi care, la un moment anterior, avea acea pungă în mână; sticla care se afla în ambalaj nu era spartă, iar o pâine nu are structura şi dimensiunile necesare pentru a produce avariile constatate în seara evenimentului, respectiv bara faţă+ornamente, suport număr faţă+scut motor.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză tehnică judiciară de către d-nul expert S.S., desemnat de către instanţa de judecată în şedinţa publică din data de 7 septembrie 2010, la solicitarea apărătorului inculpatului şi fără opoziţia reprezentantei Ministerului Public. Expert parte pentru inculpat a fost desemnat d-nul L.S.. De la început s-a reţinut că demersul ştiinţific şi elaborat este măsura unor concluzii cu valoare probabilă de adevăr. Autovehiculul a fost verificat iniţial la domiciliul inculpatului, iar apoi la un atelier service experţii constatând că partea inferioară din zona motorului şi a cutiei de viteze este stropită cu praf şi ulei,iar pe îmbrăcămintea victimei nu au fost găsite pete de ulei, care ar fi trebuit să existe dacă victima ajungea sub motor. Concluzia experţilor este deplasată de vreme ce incidentul a avut loc la data de 10 aprilie 2010, iar inspecţia maşinii, care a fost folosită de inculpat între timp s-a făcut la data de 28 februarie 2011. Ulterior, d-nul expert S., care este expert tehnic judiciar în specialitatea auto şi circulaţie rutieră, reţine din descrierea diagnosticului anatomo-patologic macroscopic, din raportul de constatare medico-legală, punctele 3 şi 4 în care se arată fracturile suferite de victimă, că acele zone ale corpului victimei nu puteau intra sub autoturismul în cauză, fără să aibă loc o frecare a zonelor inferioare aflate la cca 12 cm de sol. Cu alte cuvinte, d-nul expert transcede domeniului său de expertiză, ignoră concluziile raportului medico-legal cu privire la modalitatea de producere a leziunilor care au condus spre decesul victimei şi dă o interpretare absolut neavenită a modului de producere a fracturilor suferite de aceasta. În continuarea aceloraşi concluzii, d-nul expert, pornind de la presupunerea că roata din faţa a autovehiculului condus de către inculpat ar fi trecut peste victimă concluzionează abrupt, în afara domeniului său de expertiză, şi fără explicaţii suplimentare în acest caz tegumentele victimei ar prezenta urmele profilului anvelopei, roţii, cu care s-a produs călcarea şi alte leziuni mult mai grave. Desprinderea bucăţii din profilul faţă al autovehiculului condus de către inculpat şi găsit la faţa locului este interpretat de către expert prin aceea că anterior datei accidentului cercetat, autovehiculul a suferit avarii care au fost remediate pe cale artizanală … ca urmare a slăbirii rezistenţei materialului datorat tehnologiei de remediere aplicată, chiar la o solicitare mică apărută în urma lovirii unui pachet aflat pe carosabil, căzut din mâna victimei, se putea rupe. Pe lângă faptul că la data constatărilor expertului autovehiculul era deja reparat, nu se explică cum s-a concluzionat că autovehiculul ar fi suferit anterior avarii similare şi nu s-au stabilit ce materiale şi ce tehnologie au fost folosite pentru remediere, deşi d-nul expert se pronunţă asupra calităţii acestora.
Demersul incoerent al celor doi experţi a pornit de la premise, unele false, iar altele neverificate şi neverificabile pentru a concluziona ferm, dar dincolo de obiectivele încuviinţate de instanţa de judecată, că victima nu a fost lovită de autovehiculul condus de către inculpat. Demersul ştiinţific al celor doi experţi recomandă în mod necesar înlăturarea în totalitate a concluziilor raportului de expertiză.
Aşadar, instanţa a concluzionat dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a trecut cu autovehiculul BMW 318I, de culoare roşie, cu nr. de înmatriculare … peste corpul victimei şi apoi şi-a continuat deplasarea.
Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 89 al. 1 şi 90 al. 1 din OUG 195/2002, R.
La individualizarea pedepsei instanţa a ţinut seama de prev. art. 72 din C.pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile săvârşite de către inculpat, de gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijenţă, de conduita anterioară şi ulterioară a inculpatului, precum şi de vârsta acestuia. În acelaşi context instanţa a reţinut că inculpatul avea la acea dată calitatea de jandarm şi cunoştea foarte bine care sunt obligaţiile unui conducător auto implicat într-un astfel de incident.
Aşa fiind, inculpatul a fost condamnat conform dispozitivului sentinţei.
Împotriva soluţiei instanţei de fond a declarat recurs inculpatul G.F.A., care a solicitat casarea acesteia şi rejudecând dosarul, a se dispune în principal, achitarea sa de sub învinuirile aduse prin rechizitoriul Parchetului în temeiul art.10 lit.d şi art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., lipsind latura obiectivă a acestora, iar în subsidiar, a se aprecia că reinserţia sa socială este posibilă şi prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea situată sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al recunoaşterii circumstanţelor atenuante prev.de art.74 lit.a şi 76 C.pen., cu suspendarea condiţionată a sancţiunii.
Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
În esenţă, critica inculpatului vizează interpretarea eronată de către judecătorie a probelor administrate, testimoniale şi ştiinţifice prin prisma dispoziţiilor art.63 şi 64 C.pen.
Premisa coerenţei şi predictibilităţii sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării şi aplicării normelor de drept.
În operaţiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să desluşească voinţa legiuitorului în edictarea acestora.
Una din cele mai utilizate metode de interpretare şi, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiţia previzibilităţii legii.
În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti se arată că „examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conţinutului regulii de drept, cât şi a aplicării sale şi contribuie la calitatea sistemului judiciar”.
Existenţa unor contradicţii între probe şi mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse şi nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns şi administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesenţiale, nerelevante pentru aflarea adevărului şi corecta stabilire a situaţiei de fapt, dar altele pot afecta judicioasa desluşire a stării de fapt şi în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.
În unele cazuri, contradicţiile invocate de părţi sunt consecinţa evaluării subiective a probatoriului administrat şi constituie o motivare a apelului sau recursului.
Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor şi formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziţii de includere a capacităţii apreciative a instanţei în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens şi cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Ministri ai Statelor Membre asupra Independenţei eficacităţii şi rolului judecătorilor, potrivit căreia “judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente şi să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcţiile lor”.
Deşi formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecţie şi de conştiinţă constituie suportul raţional al demersului judiciar pentru cunoaşterea faptelor, drept garanţie a unui proces echitabil şi în concordanţă cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenţia Europeană şi Protocolul nr.7, instanţa are obligaţia de a-şi motiva soluţia dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziţie a instanţei de recurs, este reliefată şi de practica CEDO – cauza Boldea contra României în care se arată că “judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de părţi”.
Vinovăţia exclusivă a inculpatului G.F.A. în săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii rezultă, atât din probele ştiinţifice, cât şi din cele testimoniale administrate nemijlocit în faţa judecătoriei.
Potrivit art.89 alin.1 din OUG 195/2002, un conducător de vehicul, angajat într-un accident, are obligaţia de a nu părăsi locul acestuia, fără încuviinţarea organului de poliţie, printre altele, şi în cazul în care de pe urma accidentului a rezultat o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii vreunei persoane. Textul sus-menţionat nu vizează numai anumite vătămări, calificarea lor fiind de atributul organelor judiciare, pe baza actelor medico-legale, neputând fi lăsate la aprecierea necompetentă a conducătorului auto sau altor persoane.
Conform textului suscitat, accidentul de circulaţie se poate înfăţişa şi ca un eveniment rutier dăunător, produs ca urmare a unei infracţiuni – indiferent de urmările periculoase ale acestuia – şi cum conducerea cu o anumită îmbibaţie alcoolică şi chiar fără aceasta, impune concluzia că inculpatul nu putea părăsi locul coliziunii, chiar dacă aceasta n-a avut niciuna dintre urmările vătămătoare indicate în norma de incriminare.
Subiectul activ al acestei infracţiuni reglementată de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 poate fi nu numai un conducător de autovehicul, ci şi şoferul oricărui alt fel de vehicul, inclusiv cu tracţiune animală.
Conform practicii judiciare constante a instanţei supreme „obligaţia de a nu părăsi locul accidentului incumbă tuturor conducătorilor de vehicul – inclusiv al celor acţionate prin forţa musculară, deci chiar şi bicicliştilor – implicaţi, adică efectiv angajaţi în accident. În această categorie intră pe lângă conducătorul vehicolului care a provocat nemijlocit accidentul şi conducătorul maşinii accidentate, precum şi şoferii oricăror altor vehicole aflate în perimetrul locului unde a avut loc, dacă au contribuit, într-o formă sau alta, mai mult sau mai puţin, creând o condiţie oricât de îndepărtată la producerea accidentului.”
Prin lege, nu se face vreo distincţie în raport cu numărul de zile necesare pentru vindecarea vătămării corporale a victimei. Ca atare, conducătorul vehicolului este obligat să rămână la locul accidentului, indiferent de gravitatea vătămării produse. Aceasta, întrucât nu el, ci numai organele judiciare sunt îndreptăţite şi în măsură să califice ca fiind infracţiune sau nu, cauzarea acelei urmări.
În consecinţă, pentru existenţa infracţiunii de părăsirea locului accidentului prev.de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 nu prezintă relevanţă că vătămarea corporală produsă, chiar din culpă, sau uciderea unei persoane are sau nu, caracter penal.
Instanţa supremă, în numeroase decizii de speţă, a precizat că „în legătură cu urmările accidentului de circulaţie, moartea sau vătămarea integrităţii corporale – condiţii stabilite pentru existenţa obligaţiei conducătorului auto, implicat în eveniment, de a nu părăsi locul accidentului – textul de mai sus se referă la criterii obiective, producerea unuia din rezultatele enumerate şi nu la culpa inculpatului în producerea acestui rezultat”.
Conţinutul infracţiunii este realizat când sunt întrunite elementele prevăzute de lege, chiar dacă vătămarea integrităţii corporale a victimei este urmarea culpei sale exclusive şi, chiar dacă nu există vinovăţie în producerea evenimentului din partea conducătorului autovehiculului care a părăsit, fără încuviinţare, locul accidentului.
Coroborând şi sintetizând declaraţiile martorilor din faza de urmărire penală cu cele date nemijlocit de aceştia în faţa judecătoriei rezultă indubitabil vinovăţia recurentului în săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii (martorii N.N., U.T., M.C.C., D.A.A., D.I.D.).
Astfel, în esenţă, se reţine că în seara de 10 aprilie 2010 în jurul orelor 22.00, martorul F.F.G. conducea autoturismul VW Bora pe Calea Floreşti din Cluj, în zona nodului N, în direcţia comunei Floreşti, pe un sector de drum prevăzut cu 2 benzi de circulaţie pe sens, în condiţii de noapte, carosabil umed şi ploaie abundentă. În acelaşi timp, inculpatul G.F. conducea autovehiculul marca BMW 318U, cu număr de înmatriculare … pe drumul ce făcea legătura între cartierul Grigorescu şi Calea Floreşti din Mănăştur, iar când a ajuns în zona nodului N, s-a angajat pe banda a II-a pe Calea Floreşti a sensului de mers spre comuna cu acelaşi nume, în spatele martorului F.F.
În declaraţia de la fila 49 u.p. şi 73 în faţa instanţei, martorul N.N. precizează că „în timp ce rulam cu maşina condusă de F.F. spre comuna Floreşti, fiind pe Calea Floreşti, plouând abundent am observat în apropierea reprezentanţei VW din partea dreaptă, printre maşinile ce rulau pe prima bandă, că a ţâşnit un bărbat cu păr grizonat, cu o plasă în mână, cu intenţia de a traversa. Am apucat să strig la conducătorul auto, dar în acelaşi moment am auzit o lovitură puternică, dându-mi seama că autoturismul lui F. a lovit acel bărbat, iar după circa 20 m, şoferul a oprit pe dreapta şi a fugit spre locul impactului, eu însoţindu-l….Trei persoane au văzut că F. a vrut să evite victima, dar au observat când un autoturism de culoare roşie, parcă marca Audi, a trecut peste victimă, depăşind linia continuă pe partea stângă. Cei trei au precizat că autoturismul de culoare roşie avea faza lungă aprinsă. Imediat după accident, F.F. a strâns de jos fragmente de plastic, mai multe bucăţi, una de culoare roşie, toate căzute de la acel Audi roşu, care a trecut peste victimă şi le-a predat organelor de poliţie….Când ne-am apropiat de podul de la ieşirea din Cluj, din dreapta, s-a apropiat un autoturism de culoare roşie, care a vrut să intre pe Calea Floreşti direct pe banda a doua, moment în care F.F. a frânat şi a afirmat „uite-l şi pe acesta, nu are răbdare”, după care acel autoturism a venit în spatele nostru”.
Probele dosarului au demonstrat că urmare a impactului cu autoturismul condus de F.F. şi a trecerii autoturismului BMW, condus de recurent peste el, victima M.D. a ajuns pe banda a doua a sensului de circulaţie Floreşti – Cluj-Napoca. Materialul probator evidenţiază împrejurarea că după producerea evenimentului rutier soldat cu moartea victimei, inculpatul recurent a părăsit locul accidentului şi s-a deplasat până la complexul comercial Polus, de unde a luat-o în vehicul pe martora D.A., îndreptându-se apoi spre Mun.Cluj, cu intenţia de a ajunge la locuinţa sa din cartierul Grigorescu. Când a ajuns în zona nodului N, recurentul şi martora au observat că circulaţia era blocată şi la faţa locului era prezent un echipaj de poliţie. Cu toate acestea, inculpatul G. şi-a continuat deplasarea, ieşind de pe Calea Floreşti pe drumul ce duce spre cartierul Mănăştur, după care a virat la stânga şi a trecut peste podul nodului N, deplasându-se până la locuinţa sa.
Observând avariile autoturismului, în momentul în care a parcat în faţa blocului unde domiciliază, inculpatul a urcat în locuinţă şi a consumat alcool, respectiv 250 ml vin amestecat cu Cola. În jurul orelor 0,30, recurentul a hotărât să se deplaseze cu autoturismul la locul producerii accidentului, iar în zona respectivă a fost depistat de poliţişti la ora 0,45, iar la 0,56 a fost verificat cu alcooltestul, stabilindu-se o valoare de 0,14 mg/l alcool în aerul expirat. Fiindu-i recoltate probe biologice, s-a stabilit o alcoolemie de 0,40 g%o pentru prima probă şi 0,30 g%o pentru a doua probă, conform buletinului toxicologic nr.895 din 13 aprilie 2010 al IML Cluj Napoca.
Martorul U.T. în declaraţia din faza de urmărire penală şi din faţa instanţei a relevat „că a circulat din direcţia Floreşti spre Cluj-Napoca pe banda a doua de sens, când a observat autovehiculul condus de martorul F. care rula din sensul opus şi care a intrat brusc pe contrasens pe banda pe care circula martorul, acesta fiind nevoit să intre pe banda I şi să oprească. În acel moment a observat un autovehicul marca Audi de culoare roşie care circula în spatele autoturismului condus de martorul F. cu o viteză mult mai mare şi fiind orbit de faza lungă a acestuia şi de faptul că cele două autovehicule circulau pe contrasens în condiţii de ploaie, carosabil umed şi întuneric, a observat cu întârziere o persoană întinsă pe jos peste care a trecut autovehiculul marca Audi. În jurul orei 00.35, în urma investigaţiilor, a fost identificat în apropierea locului evenimentului, autoturismul marca BMW 318I, de culoare roşie, cu nr. de înmatriculare …, condus de către inculpat, şi care prezenta următoarele avarii: bara faţă+ornamente, suport număr faţă+scut motor.
Martorul U. a mai declarat că, în seara de 10 aprilie 2010 în jurul orei 22.00 a condus un autovehicul dinspre Floreşti spre Cluj-Napoca pe banda a doua, pe un drum prevăzut cu două benzi de circulaţie pe timp de ploaie şi ceaţă. La un moment dat, a observat un autovehicul care circula din sensul opus şi care a intrat pe sensul său de mers. A evitat acel autovehicul intrând brusc pe banda I, iar când a revenit pe banda a doua a observat un al doilea autoturism care a intrat pe contrasens şi care circula cu faza lungă şi pe care l-a evitat printr-o manevră spre dreapta., după care a oprit. A precizat că al doilea autovehicul şi-a continuat deplasarea, martorul putând constata doar că avea culoarea roşie. A afirmat că imediat după ce a evitat cea de a doua maşină, care aparţinea recurentului, pe sensul de mers Cluj-Napoca – Floreşti au trecut şi alte maşini, dar numai pe banda întâi. La o distanţă 15-20 de m de locul unde a oprit, martorul U. a observat victima care se afla întinsă pe axul drumului, pe sensul său de deplasare, iar în apropierea acesteia a văzut o pungă din care a ieşit o sticlă de plastic de 1,5 litri şi o pâine”.
Deosebit de relevant în speţă, este aspectul reţinut şi învederat de martorul U. la fila 53 u.p. „al doilea autoturism ….al recurentului……care venea pe contrasens , nu avea pe unde să treacă decât peste victimă şi nu am observat să fi oprit pentru a vedea ce s-a întâmplat la locul accidentului, în acel moment”.
Depoziţiile martorului N.N., ocupant al vehiculului condus de martorul F.F. se coroborează perfect cu cele susţinute de acesta care a învederat despre conduita recurentului, aflat în autoturismul ce rula în spatele său „ uite şi pe acesta cum ne stresează, tot stă foarte aproape”.
Declaraţiile martorilor N., F. şi U. sunt concordante cu cele ale martorei M.C.C., care ocupa locul din dreapta, în autoturismul condus de martorul U..
Referitor la martora D.A. în declaraţia de la fila 57 u.p. aceasta precizează „când am ajuns în zona podului N, prietenul meu, inculpatul din cauză mi-a povestit că atunci când a venit să mă ia de la serviciu crede că a lovit un animal…….deoarece la podul N era o coloană de maşini şi un vehicul al poliţiei, am luat-o la stânga spre Grigorescu iar când am ajuns în parcarea din faţa blocului am observat că spoilerul de la autoturismul BMW al inculpatului era rupt în partea stângă. Observând spoilerul rupt, inculpatul s-a gândit că aceasta este consecinţa izbiturii cu animalul pe care l-a lovit……Când a aflat că a avut loc accidentul pe Calea Floreşti, inculpatul a hotărât să meargă cu mine să vadă ce s-a întâmplat. Ne-am deplasat cu vehiculul BMW până în zona unde recurentul simţise că a lovit acel animal, zonă în care am fost opriţi de poliţişti iar aceştia văzând avariile la maşină ne-au condus la sediul poliţiei rutiere”.
Din declaraţia martorei D.A. (instanţă), prietena inculpatului care a fost luată în maşină de către acesta de la Polus Center rezultă „că în timp ce se deplasau spre locuinţa din cartierul Grigorescu au observat în apropierea podului de la intrarea în localitatea Cluj-Napoca în sensul lor de deplasare un echipaj al Poliţiei cu semnalele luminoase aprinse, iar traficul era îngreunat. Inculpatul a intrat pe pod pentru a se deplasa în cartierul Grigorescu şi imediat i-a spus martorei că în timp ce rula spre Polus Center a fost nevoit să efectueze o manevră de evitare a unui autovehicul care circula în faţa lui şi care la rândul său a virat spre stânga încercând să pareze un obstacol. Martora a învederat că inculpatul i-a comunicat că nu ştia despre ce obstacol este vorba, dar spunea ceva despre o plasă . Când au ajuns acasă inculpatul a constatat că spoilerul dreapta faţă al autovehiculului era rupt însă nu s-a arătat îngrijorat, afirmând că a prezentat deteriorări şi înainte. Când a intrat în locuinţă şi-a pus un pahar de vin cu coca-cola, iar după aceea gândindu-se mai bine l-a sunat pe un prieten pentru a-l întreba ce s-a întâmplat la ieşirea din Cluj-Napoca spre localitatea Floreşti. A fost contactat de acel prieten, după aproximativ o oră, iar în urma discuţiei cu acea persoană s-au deplasat din nou la faţa locului, unde organele de cercetare au constatat avariile de la autovehiculul inculpatului”.
Declaraţia martorei D.A. se coroborează perfect cu depoziţia martorului S.S.E. – agent al Poliţiei rutiere Cluj cu obligaţii de a exercita sarcinile de serviciu exact în zona accidentului rutier- care confirmă că a fost contactat de inculpat, ce se arăta interesat de incidentul petrecut în zona magazinului Polus.
În cauză, a mai fost audiat şi martorul D.I.D. atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa judecătoriei care confirmă pe deplin cele susţinute de martorul U.T..
Inculpatul-recurent în faza de urmărire penală a învederat că „în timp ce se deplasa spre magazinul Polus la intersecţia cu Calea Floreşti s-a încadrat spre direcţia complexului comercial iar la un moment dat, în condiţii de întuneric şi ploaie, i s-a părut că a trecut cu maşina peste un obstacol, fără să poată preciza de ce natură. Şi-a continuat drumul şi s-a gândit că ar fi putut fi un animal pe carosabil. După ce a luat-o pe prietena sa în vehicul s-au întors spre oraş şi în apropiere de reprezentanţa VW, a observat multă poliţie şi un trafic aglomerat. A ajuns la domiciliu şi în parcarea din faţa blocului a observat spoilerul dreapta faţă că era rupt, lipsind o bucată de 20 cm. După un timp m-am reîntors la locul unde erau echipajele de poliţie, care m-au îndrumat la Serviciul Poliţiei Rutiere Cluj. În aceeaşi declaraţie inculpatul recunoaşte că după ce a urcat în locuinţă, înainte de revenirea la locul accidentului, a consumat un pahar de vin cu Cola de aproximativ 250 ml.”.
În faţa Judecătoriei Cluj-Napoca inculpatul a fost ascultat nemijlocit fila 48, învederând următoarele: „în seara zilei de 10 aprilie 2010, în jurul orei 22.00 a condus autovehiculul BMW 318I, de culoare roşie, cu nr. de înmatriculare … de la locuinţa sa din cartierul Grigorescu din Cluj-Napoca, a coborât podul care face legătura dintre acest cartier şi Mănăştur, intrând pe Calea Floreşti, pe care a circulat, pe banda a doua de sens către Floreşti cu scopul de a ajunge la Polus Center, unde urma să se întâlnească cu martora D.A., prietena sa.
La un moment dat autovehiculul care circula în faţa sa a frânat brusc, iar inculpatul a efectuat manevra de depăşire prin partea stângă, pentru a evita coliziunea, imediat observând ceva pe carosabil. A încercat să ocolească prin partea stângă acel obiect, pe care nu l-a putut identifica, dar a crezut că este o pungă, iar în timp ce efectua manevra a simţit un şoc foarte uşor. Realizând manevra de ocolire a obiectului, a depăşit şi autovehiculul care circula în faţa sa şi care apoi s-a oprit pe banda I. Ajungând la Polus Center a luat-o în maşină pe martora D.A., după care inculpatul a pilotat spre casă. Trecând pe lângă locul unde a efectuat manevra de depăşire, descrisă mai sus, a observat pe sensul opus oprită o maşină a poliţiei care avea semnalele luminoase, în stare de funcţionare. Şi-a continuat deplasarea până la locuinţa sa, unde a observat că spoilerul din faţă era rupt pe un fragment de 20 de cm şi s-a gândit că ar putea fi vorba despre incidentul de pe Calea Floreşti, unde a văzut oprită maşina Poliţiei. L-a contactat telefonic pe martorul S.E.S., lucrător la Secţia 4 Poliţie, pe care l-a întrebat dacă ştie ceva în legătură cu un eveniment rutier petrecut la ieşirea din Cluj-Napoca spre localitatea Floreşti. Martorul i-a comunicat că nu cunoaşte nimic, dar l-a sunat după aproximativ 30-40 minute spunându-i că nu a reuşit să ajungă la faţa locului, dar a observat mai multe maşini ale poliţiei şi că bănuieşte că este vorba despre vreun accident de circulaţie. Inculpatul a recunoscut că înainte de a fi contactat telefonic de către martor, a băut un pahar de vin cu coca-cola, iar după aceea, aflând că a avut loc un accident, s-a urcat la volanul BMW-ului său şi a revenit la locul evenimentului.
Analizând susţinerile inculpatului din ambele faze ale procesului penal, Curtea reţine că acestea sunt nesincere şi nu se coroborează cu celelalte probe testimoniale şi ştiinţifice.
Deşi inculpatul a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susţinerile acestuia nu au suport probator.
Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, Curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenţei dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
Vinovăţia inculpatului rezultă fără putinţă de tăgadă din declaraţiile martorilor, analizate mai sus şi din care reiese că autovehiculul marca BMW 318 I, proprietatea recurentului, are garda la sol, joasă şi suspensii sport rigide, condiţii în care, în mod evident inculpatul a resimţit un şoc puternic în momentul trecerii peste victimă, (lovită iniţial şi ucisă de martorul F.F.), aspect dovedit o dată în plus şi de avariile suferite de autoturism şi urmele materiale rămase la faţa locului.
În mod indubitabil, recurentul a sesizat manevra de evitare realizată de martorul F.F. şi la rândul său a realizat şi el una similară, dându-şi seama că a trecut peste un om, dar cu toate acestea şi-a continuat deplasarea.
Atât martorul F.F. cât şi recurentul au învederat că în momentul manevrelor de evitare, au trecut pe contrasens, împrejurare confirmată prin declaraţiile martorilor U.T. şi M.C., ce veneau din sens opus.
Chiar dacă teoretic şi abstract s-ar admite ipoteza că recurentul nu şi-a dat seama că a trecut cu autoturismul peste un om, trebuia să realizeze această împrejurare, în momentul în care revenind de la complexul Polus, a observat că circulaţia era oprită în zona unde iniţial a sesizat „acea pungă sau acel animal” şi că la faţa locului era prezent un echipaj de poliţie. În acest context, ignorând dispoziţiile art. 89 alin.1 din OUG nr.195/2002, care impuneau oprirea de îndată, pentru a observa obstacolul peste care a trecut, recurentul s-a deplasat până la locuinţa sa, unde constatând avariile importante ale autoturismului, şi-a dat seama că în speţă, putea fi vorba despre o persoană şi cu toate acestea, realizând că este posibil să fi fost implicat într-un accident rutier, în loc să revină de urgenţă la locul faptei, a urcat în apartament, unde, mai mult, a consumat şi alcool.
Raportat la consumul de băuturi alcoolice, în locuinţă, după părăsirea locului accidentului, respectiv a unui pahar de vin de 250 ml amestecat cu cola, acesta nu poate justifica valoarea alcoolemiei de 0,40 gr/mie (ora 1,20) , destul de ridicată, ceea ce indică împrejurarea că inculpatul a ingerat băuturi alcoolice şi anterior producerii evenimentului rutier, acesta fiind motivul pentru care a părăsit locul faptei.
Nu în ultimul rând, inculpatul a revenit la locul accidentului, dându-şi seama că o parte din accesoriile autoturismului său, constând în fragmente din material plastic din spoiler, au rămas pe carosabil, fiind identificate de organele de poliţie, astfel că depistarea sa era doar o chestiune de timp. Raportul tehnico-ştiinţific nr. 378164 din 20 aprilie 2010 întocmit de către IPJ CLUJ-Serviciul Criminalistic atestă că bucăţile de metal de culoare roşie, găsite la faţa locului, provin de la autovehiculul condus de recurent în acea seară.
Prezenţa inculpatului la locul faptei şi implicarea sa în evenimentul rutier, este demonstrată şi prin procesul-verbal încheiat la 3 mai 2010 de către Biroul Rutier- Poliţia municipiului Cluj cât şi de înregistrările camerelor de supraveghere amplasate în incinta complexului Polus din 10 aprilie 2010, în intervalul 22-22.30 din care rezultă „că la ora 22.18 se observă un autoturism de culoare roşie care rulează înspre localitatea Floreşti, singurul care avea această nuanţă, după care nu a mai fost sesizată prezenţa nici unui autovehicul timp de aproximativ 20 secunde”.
Corespunde realităţii că în speţă a fost întocmit un raport de expertiză tehnică judiciară, având ca obiectiv clarificarea modului în care s-a putut realiza uciderea victimei, probă care însă va fi înlăturată de către Curte, ca nefiind concludentă, pertinentă şi utilă cauzei, întrucât a fost realizată de abia la data de 28 februarie 2011, în timp ce accidentul a avut loc la 10 aprilie 2010, iar în intervalul de timp de la producerea evenimentului rutier şi până la întocmirea probei ştiinţifice, autoturismul a fost utilizat de către inculpat.
Astfel, s-a dovedit fără putinţă de tăgadă că, în seara zilei de 10 aprilie 2010, în jurul orei 22.00, inculpatul, care conducea autovehiculul BMW 318I, de culoare roşie, cu nr. de înmatriculare … pe Calea Floreşti din Cluj-Napoca spre localitatea Floreşti a trecut peste corpul victimei M.D. care a fost proiectat în faţa autovehiculului său, ca urmare a coliziunii victimei cu autovehiculul condus de către martorul F.F., după care recurentul şi-a continuat deplasarea până la domiciliu, deşi şi-a dat seama că a fost implicat într-un eveniment rutier, părăsind locul faptei fără încuviinţarea organelor de poliţie, consumând apoi băuturi alcoolice.
Sintetizând şi coroborând probele testimoniale şi ştiinţifice administrate în dosar, Curtea va reţine vinovăţia inculpatului G.F.A. în producerea infracţiunilor vizate de art. 89 şi art. 90 din OUG nr. 195/2002, soluţia primei instanţe fiind judicioasă şi temeinică sub acest aspect, neimpunându-se achitarea, deoarece evidenţa identităţii dintre autorul evenimentului rutier şi persoana inculpatului este indubitabilă, latura subiectivă a infracţiunilor, sub forma intenţiei, fiind dovedită.
Cât priveşte al doilea motiv de recurs, vizând netemeinicia sancţiunii aplicate şi a modului de executare a acesteia, se remarcă următoarele:
Curtea constată că Judecătoria a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art.72 din Codul penal, evidenţiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare neprivative de libertate, prin prisma funcţiilor unei asemenea sancţiuni.
Curtea, în baza propriei analize, faţă de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susţinute, deoarece nu s-ar putea da eficienţă într-un mod prioritar circumstanţelor personale, în raport cu celelalte, faţă de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Instanţa de recurs consideră că pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare, în privinţa căreia s-a dispus suspendarea sub supraveghere conform art.86/1 C.pen., reprezintă o pedeapsă proporţională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de recurent, concretizate prin modul în care acesta a acţionat, prin încălcarea normelor ce reglementează siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi care au avut drept efect pierderea vieţii victimei M.D.. Urmările accidentului reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât şi profilul socio-moral şi de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate şi procesuală în cauză, este parţial negativă, încercând să plaseze vinovăţia asupra altor persoane.
Calitatea de jandarm, de persoană angajată în rândul forţelor de ordine, avută de recurent la data săvârşirii infracţiunilor îi impunea acestuia o conduită diligentă, care să fie îndreptată atât spre respectarea normelor de conduită în traficul rutier, în special, precum şi a tuturor dispoziţiilor legale, obligaţie ce incumbă de altfel cetăţenilor ţării.
Faţă de modul de săvârşire a faptelor, de calitatea avută de inculpat, cuantumul sancţiunii rezultante de 2 ani şi 3 luni închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar individualizarea sa, prin suspendare sub supraveghere, va contribui la o reinserţie socială reală a acestuia, ţinând cont de vârsta tânără de 30 de ani, lipsa antecedentelor penale şi de împrejurarea că este încadrat în muncă la Gruparea Mobilă de Jandarmi Cluj.
Cuantumul sancţiunii nu se impune a fi redus şi nici a se aplica art. 81 Cod penal, faţă de gravitatea faptelor comise, consecinţele acestora, rezonanţa în comunitate şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.pr.pen.
Aşa fiind, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, în baza art. 38515pct.1 lit.b împotriva sentintei penale nr. 655 din 24 mai 2011 a Judecătoriei Cluj Napoca. (Judecător Delia Purice)
