Prin procesul verbal de sechestru din 28.12.2011, s-a instituit de către Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B., pentru creanţe datorate bugetului de stat în cuantum de 97.371 lei ale debitoarei S.C. B.C. S.R.L., sechestru asupra autovehiculului marca Volvo.
Deşi recurenta-reclamantă a exercitat contestaţie la executare împotriva măsurii, în calitate de proprietar, acesta a fost respinsă ca tardiv formulată.
În această situaţie, măsura sechestrului este în fiinţă şi recurenta nu poate susţine că nu îi este opozabilă pentru că a fost dispusă faţă de proprietarul anterior (S.C. B.C. S.R.L.). Potrivit art. 151 alin. 8 Cod Procedură Fiscală, prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
Aceasta înseamnă că organul fiscal devine titularul unei garanţii reale, putând urmări bunul în mâinile oricui s-ar găsi. Chiar dacă la data instituirii sechestrului, bunul nu mai era în patrimoniul debitoarei S.C. B.C., transmiterea dreptului de proprietate către N.C.D. şi ulterior către recurenta-reclamantă s-a făcut fără îndeplinirea formalităţilor faţă de organul fiscal.
Un efect al întocmirii procesului-verbal de sechestru, este acela că bunul sechestrat este indisponibilizat, cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent, situaţie în care refuzul intimatei-pârâte de a transcrie autovehiculul în evidenţele serviciului public comunitar, înmatricularea lui, emiterea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu noul număr de înmatriculare este deplin justificat.
Refuzul este cu atât mai justificat cu cât recurenta nu poate susţine că nu cunoştea dificultăţile financiare cu care se confruntă debitoarea S.C. B.C. (dificultăţi care au generat ulterior intrarea sa în insolvenţă, lista creditorilor fiind apreciabilă – fila 39 dosar Tribunal), de vreme ce aceeaşi persoană, N.C.D., a fost asociat la S.C. B.C., este asociatul unic al S.C. D.M.M. S.R.L. şi a deţinut pentru o perioadă de timp proprietatea autovehiculului ca persoană fizică.
Pentru aceste motive, se constată că în mod legal şi temeinic prima instanţă a reţinut că refuzul pârâtei de înmatriculare a autovehiculului este justificat, urmând în baza art. 312 Cod Procedură Civilă să fie respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 3726/CA/18.06.2013 pronunţată de Tribunalul Braşov.
