Condiţii legale de plată. Modalitatea de recuperare a pensiei încasate necuvenit.
-art.68 alin.1 din Legea 19/2000
-art.187 alin.4 Legea 19/2000).
Soţul supravieţuitor are dreptul la de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care acesta este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin de 1 an.
Dacă în calitate de invalid de gradul III, soţul supravieţuitor încasează totuşi pensie de urmaş, prin încălcarea dispoziţiilor legale, debitul creat prin faptul plăţii necuvenite a pensiei lunare de urmaş poate fi recuperat ca urmare a necontestării în termenul legal de 45 zile a deciziei de încetare a pensiei de urmaş, acesta fiind fundamentul juridic care stă la baza emiterii deciziei de recuperare, potrivit principiului îmbogăţirii fără justă cauză.
– art.68 alin.1 din Legea 19/2000
-art.187 alin.4 Legea 19/2000).
(decizia nr.632 din data de 30 martie 2010 a Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale-Curtea de Apel Ploieşti)
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului, contestatoarea A.V. a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii anularea deciziei emisă la 28 august 2008 de recuperare a sumei de 11285 lei reprezentând pensie încasată necuvenit în perioada martie 2006-februarie 2009.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în data de 02.09.2000 soţul său a decedat şi în calitate de soţie supravieţuitoare avea dreptul la pensie de urmaş timp de 6 luni conform deciziei nr.222227/05.10.2000. Ulterior, în luna februarie 2001 contestatoarea a fost pensionată medical cu gradul III de invaliditate având dosarul medical nr.10761 şi decizia asupra capacităţii de muncă nr.4675/14.06.2001. În fiecare an s-a prezentat la comisia de expertiză medicală.
Pentru faptul că pensia era foarte mică în raport de prestată (26 de ani) contestatoarea s-a adresat cu un memoriu intimatei iar la data de 18.08.2009 a primit o înştiinţare prin care i s-a făcut cunoscut că trebuie să se prezinte cu o decizie nouă de încadrare în grad de invaliditate.
La data de 25.09.2009 contestatoarea a primit o decizie de recuperare a sumei de 11285 lei din care reiese că în perioada martie 2006-februarie 2009 a încasat necuvenit pensie de invaliditate, decizia fiind datată 28.08.2009.
În şedinţa publică de la 26.11.2009 contestatoarea şi-a precizat cererea (fila 26).
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei deoarece prin decizia nr.222227/06.08.2009 s-a încetat plata pensiei de urmaş a contestatoarei cu motivarea că aceasta nu se încadra începând cu data de 02.03.2001 la pensie de urmaş, fiind pensionată de invaliditate iar decizia de încetare a plăţii pensiei nu a fost niciodată contestată, astfel că în temeiul ei s-a emis decizia de recuperare.
Pe fondul cauzei, decizia de recuperare a fost emisă ca urmare a încetării plăţii pensiei de urmaş începând cu martie 2001 deoarece aceasta a fost încadrată în gradul III de invaliditate iar acordarea pensiei în continuare ar încălca prevederile art.68 alin.1 din Legea 19/2000.
Pe de altă parte,s-a mai susţinut că însăşi contestatoarea a recunoscut încasarea necuvenită a acestei pensii pentru că nu se încadra în prevederile legale privind acordarea pensiei de urmaş.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr.153 din 21.01.2010, a admis contestaţia şi a anulat decizia de recuperare nr. 222227/28.08.2009 emisă de intimată, pe care a obligat-o la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin decizia 222227/05.10.2000 s-a stabilit dreptul contestatoarei la pensie de urmaş începând cu 01.10.2000. Această pensie a fost recalculată prin decizia 222227/30.11.2005 rezultând o pensie de 271 lei. În motivarea deciziei se arată că întrucât valoarea pensiei în urma recalculării este mai mică decât pensia aflată în plată, se va menţine această din urmă pensie.
Conform deciziilor privind capacitatea de muncă nr.7324/12.12.2005, 6871/08.12.2003, 105/13.12.1991, 4675/14.06.2001, 5407/11.11.2008, contestatoarea a fost încadrată şi menţinută în gradul III de invaliditate.
Contestatoarei i-a fost stabilită la data de 10.12.2009 prin decizia nr.1-281755 o pensie de invaliditate în valoare de 676 lei, ce urma a fi achitată începând cu 04.03.2009. În motivarea deciziei se arată că debitul format în dosarul nr.222227 se va recupera de la acest dosar.
În consecinţă, prin decizia de recuperare nr. 222227/28.08.2009 s-a dispus recuperarea sumei de 11285 lei reprezentând pensie de urmaş limitată, încasată necuvenit.
Art.87 din Legea 19/2000 arată că decizia privind admiterea sau respingerea cererii de pensionare poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare, menţiune ce se regăseşte şi în cuprinsul deciziei nr. 222227/06.08.2009, iar art.88 arată că decizia necontestată este definitivă.
Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei teritoriale de pensii (art.187, alin.4 Legea 19/2000).
Principiul securităţii raporturilor juridice, impune ca recuperarea sumelor datorate de beneficiari să se efectueze numai după expirarea termenului de contestare a deciziei ce a generat debitul, adică după rămânerea definitivă a acesteia.
Chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut acest lucru în legislaţia asigurărilor sociale, tribunalul a apreciat că o asemenea prevedere nu era necesară, principiul securităţii raporturilor juridice fiind un principiu elementar de drept ce nu necesită consacrare expresă.
În cauza de faţă, debitul a apărut în urma trecerii de la pensie de urma? limitată, la pensie de invaliditate ca urmare a întocmirii deciziei nr.1-281755/10.12.2009, deci odată cu întocmirea deciziei de încetare a plăţii pensiei de urmaş nr. 222227/06.08.2009, ce putea fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare.
Prin întocmirea deciziei de recuperare la 28.08.2009, intimata nu a respectat termenul de 45 de zile pentru contestarea deciziei de încetare a pensiei, emiţând decizia de recuperare în mod prematur şi ilegal.
Pentru aceste motive, instanţa de fond a admis contestaţia.
Împotriva acestei sentinţe intimata a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că decizia de recuperare a fost anulată în mod greşit, fiindcă fundamentul ei îl constituie decizia de încetare a plăţii pensiei de urmaş nr.222227/6 august 2009 care nu a fost contestată.
În plus, recurenta a mai susţinut că în mod eronat instanţa de fond a reţinut prematuritatea emiterii deciziei înaintea termenului de 45 zile de la comunicare fiindcă în realitate la data emiterii sale, termenul era depăşit.
O ultimă critică priveşte împrejurarea că sentinţa instanţei de fond duce numai la complicarea activităţii recurentei în sensul că aceasta ar trebui să anuleze decizia de recuperare-contestată şi să emită o alta după termenul legal de 45 zile, care la rândul său ar putea fi din nou contestată.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate pe temeiul dispoziţiilor art.304, pct.8 şi 9 cod pr.civ.şi respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei.
Intimata A. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, verificând sentinţa prin prisma criticilor aduse, a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi a mijloacelor de probă administrate, dar şi sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041 cod pr.civ. a constatat că este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
La data de 28 august 2009 intimata Casa Judeţeană de Pensii a emis decizia de recuperare nr.222227(fila 6 dosar fond) prin care a decis recuperarea de la pensionara asigurată a sumei de 11285 lei, decizie pe care aceasta din urmă a contestat-o în litigiul de faţă.
Această decizie a fost emisă deoarece pensia de urmaş a contestatoarei a încetat în luna martie 2001, iar suma acordată lunar în continuare cu acest titlu încalcă dispoziţiile art.68 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Potrivit acestor dispoziţii legale, soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care acesta este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin de 1 an.
Ca urmare a decesului titularului, soţiei supravieţuitoare a acestuia i s-a stabilit dreptul la pensie de urmaş, prin decizia 222227 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa la 5 oct.2000-fila 19 dosar fond-deşi aceasta nu se încadra în dispoziţiile art.68 alin.1 din legea pensiilor, sus-citată, fiind invalidă de gradul III iar nu gradul I sau II, aşa cum impune textul de lege.
Constatând că pensia de urmaş achitată de intimată începând cu data de 1 octombrie 2000 este nelegală, beneficiara acesteia nefiind îndreptăţită de a o încasa, intimata a dispus încetarea plăţii pensiei de urmaş prin decizia nr.222227/6 august 2009 începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile legale, conform art.91 lit.b din legea pensiilor.
Beneficiara A. V. nu a contestat această măsură în termenul legal de contestare de 45 zile de la comunicare, astfel că în temeiul ei, în mod corect s-a dispus recuperarea sumei încasate cu titlu de pensie de urmaş încasate necuvenit pentru ultimii 3 ani respectiv între martie 2006-februarie 2009, în cuantum de 11285 lei potrivit notei de calcul depuse de intimată la fila 33 dosar fond, perioada anterioară acesteia fiind prescrisă deoarece în conformitate cu art.187 alin.1 din Legea nr.19/2000 modif.şi completată, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani.
Faptul că asigurata contestatoare este invalidă de gradul III, ceea ce o îndreptăţeşte la acordarea pensiei de invaliditate, stabilite şi achitate de intimată prin decizia nr.1-281755/10 dec.2009 nu are relevanţă pentru cauza de faţă, iar instanţa de fond a interpretat greşit acest act, motivând eronat că debitul a apărut în urma trecerii de la pensia de urmaş limitată la pensie de invaliditate, pentru că în realitate contestaţia a fost formulată împotriva deciziei de recuperare nr.222227/28 august 2009 şi înregistrată la 19 oct.2009 deci anterior stabilirii dreptului contestatoarei la pensie de invaliditate.
În plus, Curtea mai constată că debitul de 11285 lei nu a fost creat de trecerea de la pensia de urmaş la cea de invaliditate, ci de faptul încasării necuvenite şi prin încălcarea legii, a pensiei lunare de urmaş la care soţia supravieţuitoare a titularului pensiei-decedat-nu a avut dreptul, conform art.68 alin.1 din legea pensiilor, nefiind invalidă de gradul I sau II.
În consecinţă, decizia de recuperare este legală, având drept fundament juridic dispoziţiile art.187 rap.la art.91 lit.b din Legea nr.19/2000 precum şi decizia cu acelaşi număr din 6 august 2009 prin care s-a dispus încetarea plăţii pensiei de urmaş-măsură care nu a fost legal contestată de beneficiară, devenind astfel definitivă şi constituind temeiul pentru recuperarea sumei încasate fără drept.
Aplicând greşit aceste prevederi legale şi interpretând eronat mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, motiv pentru care, în temeiul art.312 cod pr.civ. Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentinţa recurată şi a respins ca fiind neîntemeiată contestaţia formulată de A. V.
