Omisiunea reclamantului de a indica valoarea obiectului pricinii, nu atrage sanctiunea nulitatii conform Legii nr. 146/1997, solutia Tribunalului sub acest aspect fiind de asemenea, nelegala.
Omisiunea reclamantului de a indica valoarea obiectului pricinii, nu atrage sanctiunea nulitatii conform Legii nr. 146/1997, solutia Tribunalului sub acest aspect fiind de asemenea, nelegala.
– Articolul 18 alin. 1 şi articolul 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
In cauza, instanta de fond a omis sa stabileasca suma datorata cu titlu de taxa judiciara de timbru si sa puna in vedere apelantului reclamant obligatia de plata, astfel incat sanctiunea anularii cererii de chemare in judecata contravine dispozitiilor legale mentionate anterior.
Instanta sesizata, constatand ca nu au fost indeplinite conditiile prevazute de lege privind continutul cererii dechemare in judecata, are posibilitatea de a solicita reclamantului sa completeze cererea, iar neindeplinirea acestei obligatii este prevazuta sub sanctiunea suspendarii, conform art. 339 sau 1551 Cod procedura civila.
Instanta sesizata, constatand ca nu au fost indeplinite conditiile prevazute de lege privind continutul cererii dechemare in judecata, are posibilitatea de a solicita reclamantului sa completeze cererea, iar neindeplinirea acestei obligatii este prevazuta sub sanctiunea suspendarii, conform art. 339 sau 1551 Cod procedura civila.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.12 din 16.01. 2013)
Deliberand asupra apelului :
Prin Sentinta civila nr. 11044 din data de 10 septembrie 2012 Tribunalul Bucuresti sectia a VI a Civila a admis exceptia de netimbrare si a anulat cererea formulata de reclamanta SC O. M. SRL in contradictoriu cu parata SC NBG L. IFN ca insuficient timbrata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamanta nu a indicat valoarea în lei a obiectului cererii de chemare în judecată până la termenul fixat în acest scop şi cu atât mai mult nu a achitat taxa judiciară de timbru ce ar fi corespuns valorii obiectului litigiului, deşi prin citaţia emisă pentru acest termen i s-au adus la cunoştinţă prin grija instanţei toate obligaţiile ce îi revin în legătură cu taxa judiciară de timbru, încălcând astfel prevederile art. 36 alin. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Dispoziţiile art.36 alin. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr.760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu contravin prevederilor art.20 alin. 3 din Legea nr.146/1997, respectiv nu se poate considera că aplicarea sancţiunii nulităţii în cazul acţiunilor trimise prin poştă care nu conţin datele necesare calculării taxelor atunci când încunoştinţat cu privire la obligaţiile ce îi revin, reclamantul nu furnizează aceste date şi nu achită taxa judiciară de timbru aferentă cererii, ar contraveni prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, care prevăd sancţiunea nulităţii numai în ipoteza neachitării taxei judiciare de timbru, având în vedere că din chiar textul art. 20 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997 rezultă că voinţa legiuitorului a fost aceea ca taxa judiciară de timbru să se plătească anticipat şi să nu se acorde decât cel mult un termen pentru îndeplinirea acestei obligaţii procesuale.
Având în vedere că acordarea termenului de judecată pentru completarea cererii de chemare în judecată şi pentru achitarea taxei judiciare de timbru, conform art. 36 alin. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este cauzată tot de culpa reclamantului, care nu a formulat cererea de chemare în judecată cu respectarea art. 112 pct. 3 C.proc.civ., omiţând să indice valoarea în lei a pretenţiilor sale, nu se poate primi nici teza susţinută de reclamantă în prezenta cauză potrivit căreia subsecvent îndeplinirii obligaţiei de indicare a valorii în lei a obiectului cererii, ar trebui să i se acorde un nou termen în vederea achitării taxei judiciare de timbru. Aceasta ar contraveni, în opinia instanţei, prevederilor legale suscitate (art. 20 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, art. 5 alin. 2, art. 35 alin. 2 şi 36 alin. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999.
Impotriva acestei sentinte, cu respectarea termenului prevazut de articolul 284 alineat 1 Cod procedura civil a declarat apel reclamanta SC O. M. SRL, solicitand anularea hotararii si trimiterea cauzei spre solutionare la aceeasi instanta.
In motivare, apelanta a aratat că dispoziţiile art.112 Cod Proc. Civ stipulează în mod imperativ că “cererea de chemare în judecată va cuprinde…3) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă”.
Dacă în privinţa obiectului cererii nu există derogare şi nicio excepţie care să particularizeze aceasta obligaţie procedurală, în ceea ce priveşte valoarea sa, legiuitorul ca şi expresie a disponibilităţii procesual-civile, instituie posibilitatea ca aceasta sa fie stabilită “după preţuirea reclamantului”,lăsând la deplina latitudine a acestuia) şi doar în situaţia în care există aceasta posibilitate în mod obiectiv de a fi stabilită.
În completare însă legiuitorul a instituit în legătură cu valoarea cererii judiciare posibilitatea procesuală ca în cazul fie a imposibilităţii de evaluare, a contestării sau a valorii derizorii, “această evaluare să se facă pe cale de expertiză, dispusă din oficiu sau ia cererea oricărei părţi, taxa calculându-se la valoarea rezultată din expertiză.”
Trebuie realizată o distincţie clară între obligaţia de a plăti taxa de timbru (obligaţie care, conform legii îi incumbă reclamantului) şi obligaţia de a stabili cuantumul taxei de timbru.
Sancţiunea neachitarii taxelor judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţa de judecată atrage sancţiunea anulării cererii în condiţiile art, 20 alin. 1 si 2 din Lege. Aceasta sancţiune este însă condiţionată de stabilirea valorii cuantumului de achitat aşa cum a fost pus în vedere de către instanţa de judecată şi nu de neîndeplinirea obligaţiei de a stabili acest cuantum de către partea interesată.
Analizand sentinta apelata in raport de motivele invocate, Curtea constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Conform dispozitiilor art. 18 alin.1 si 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997, instanta de judecata este obligata sa determine cuantumul taxei judiciare de timbru, iar in ipoteza in care taxa judiciara nu a fost platita in cuantumul legal la data inregistrarii cererii, instanta este obligata sa puna in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata . Numai dupa indeplinirea acestor cerinte de ordin admnistrativ, daca se constata ca obligatia de plata nu a fost indeplinita la termenul de judecata acordat, este posibila aplicarea sanctiunii anularii cererii, conform art. 20 alin.3 din legea nr. 146/1997
In cauza, instanta de fond a omis sa stabileasca suma datorata cu titlu de taxa judiciara de timbru si sa puna in vedere apelantului reclamant obligatia de plata, astfel incat sanctiunea anularii cererii de chemare in judecata contravine dispozitiilor legale mentionate anterior.
Astfel, potrivit art. 112 alin. 3 Cod procedura civila, cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este posibila.
De asemenea, stabilirea valoarii obiectului pricinii este lasata la aprecierea reclamantului, iar in ipotezele in care valoarea este contestata sau apreciata de instanta ca derizorie, evaluarea se face pe cale de expertiza tehnica judiciara, urmand ca taxa sa se calculeze la valoarea stabilita prin expertiza, potrivit dispozitiilor art. 2 alin.3 din legea nr. 146/1997 si ale Normelor Metodologice aprobate prin Ordinul 760/1999.
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul articolului 297 alin.2 Cod procedura civila a admis apelul si constatand ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, a anulat in tot hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, urmand ca Tribunalul sa stabileasca si sa comunice reclamantei cuantumul taxei judiciare de timbru, conform celor expuse anterior.
