Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XH nr.2545/07.05.2008 ( fila 5 ) , petenta S.C. V S.R.L. a fost sancţionată în temeiul art.276 alin.1 din Legea nr.153/2003 , reţinându-se că angajatul S. L. a lucrat fără contract individual de muncă în perioada septembrie 2007 – 13.03.2008. Starea de fapt reţinută în actul de sancţionare a fost dovedită de declaraţia luată angajatului de către inspectorii intimatului I.T.M.
Potrivit principiului administrării nemijlocite a probelor instanţa de fond a audiat în calitate de martor pe numitul S. L. ( fila 32 ) care a declarat că neânţelegând ce i se solicită în declaraţia dată la solicitarea inspectorilor intimatului a copiat după colegul lui de serviciu întreaga declaraţie , deci şi data angajării .Declaraţia acestui martor se coroborează cu declaraţia martorului K. M. ( fila 33 ) şi copia contractului individual de muncă.
La termenul din 30 septembrie 2008 instanţa de fond a dispus conexarea dosarului nr.642/833/2008 la prezenta cauză; petenta precizând că în această cauză a formulat plângere doar împotriva procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XH nr.2545/07.05.2008 ( fila 5 ), împotriva procesului verbal de control nr.20750/07.05.2008 ( fila 6 ) a formulat separat o plângere ce se află pe rolul Tribunalului Bihor.
Instanţa a constatat că actul de sancţionare contravenţională face dovada celor menţionate în cuprinsul său până la proba contrară , probă pe care contestatorul a făcut-o prin probele administrate în cauză considerente pentru care în temeiul art.34din OG .nr.2/2001 instanţa de fond a admis plângerea contravenţională formulată de petenta S.C V. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I.T.M. ca întemeiată ,a anulat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XH nr.2545/07.05.2008, procesului verbal de control nr.20750/07.05.2008 şi anexele acestuia întocmite de I.T.M. şi a exonerat petenta de plata amenzii contravenţionale in sumă de 1500 lei aplicate in baza acestui proces-verbal.
Împotriva hotărârii, în termenul de exercitare a căii de atac, a declarat recurs I.T.M. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii plângerii contravenţionale şi menţinerii ca legal şi temeinic a procesului verbal de contravenţie contestat.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că raţiunea primei instanţe care a exonerat de răspundere o persoană juridică care a primit la muncă o persoană pe o perioadă de mai multe luni, fără a-i încheia contract de muncă, nu poate fi acceptată.
Cât priveşte plângerea formulată de către intimată împotriva procesului verbal de control 20750/07.05.2008, recurenta arată că instanţa de fond nu era competentă să se pronunţe asupra acestei şi, deşi a atras atenţia asupra acestui aspect, totuşi, Judecătoria Salonta s-a pronunţat, anulând actul administrativ.
În drept au fost invocate dispoziţiile L.53/2003, O.G.2/2001, L.108/1999, L:130/1999, art.304 pct.8,9 C.pr.civ.
Intimata deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu şi-a delegat reprezentant în instanţă pentru a-i exprima poziţia faţă de recursul declarat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, hotărârea recurată, instanţa reţine următoarele:
Referitor la procesul verbal de contravenţie , în mod judicios a interpretat prima instanţă probele administrate în faţa sa, acestea convergând asupra unicei concluzii posibile, anume că fapta reţinută de către organele de control ale recurentului nu există, anume că angajarea numitului S. L. a avut loc concomitent cu încheierea contractului individual de muncă, iar nu la o dată anterioară.
Pentru aceste motive, apreciind că hotărârea atacată este legală şi temeinică sub aspectul anulării procesului – verbal de contravenţie , nefiind nici un motiv de casare ori modificare din cele prevăzute de art.304 C.pr.civ, instanţa, va menţine ca legale şi temeinice dispoziţiile hotărârii referitoare la această parte.
Cât priveşte procesul verbal de control nr.20750 încheiat de către inspectorii recurentei la data de 07.05.2008, tribunalul reţine că acesta reprezintă un act administrativ în accepţiunea textului art.2 al.1 lit c din L.554/2004, susceptibil de anulare în condiţiile art.1 din acelaşi act normativ.
Instanţa competentă să soluţioneze, în primă instanţă cererea având ca obiect anularea unui asemenea act, este, potrivit dispoziţiilor art.10 L.554/2001, coroborate cu dispoziţiile art.2 C.pr.civ, secţia de administrativ a tribunalului.
Competenţa materială este reglementate prin norme imperative, fiind de ordine publică, astfel că atât părţilor cât şi instanţei le sunt interzise orice derogări.
Având în vedere că prima instanţă s-a pronunţat şi asupra acestui capăt de cerere, cu nesocotirea normelor imperative privind competenţa, în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.3 coroborat cu art.312 al.7 din C.pr.civ., va fi admis recursul, casată în parte hotărârea sub aspectul soluţionării cererii privind anularea procesului verbal de control nr.20750/07.05.2008, iar în urma disjungerii, va fi rejudecat, în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bihor.
