Drept Penal: Aplicarea nelegala a pedepsei complementare.
Dosar nr 4158/324/2008
Prin decizia penală nr. 324/ 02.07.2009 a T r i b u n a l u l ui Galati,
definitiva la 04.08.2009
S-a hotarat:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci
împotriva sentinţei penale nr 81/06.02.2009 pronunţată de Judecătoria Tecuci în
dosarul nr 4158/324/2008.
Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată , numai cu privire la latura
penală a cauzei şi în rejudecare :
Înlătură din sentinţa penală apelată dispoziţiile în conformitate cu care i
s-a aplicat inculpatului R P R pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II , b şi c C.penal pe o durată de 2 (doi) ani,pentru
fiecare dintre infracţiunile deduse judecăţii ,respectiv cele prev. de art. 9 al. 1
lit. f din Legea nr 241/2005 şi art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 .
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate .
Potrivit art. 189 C.pr.pen. onorariul apărător din oficiu în sumă de 200 lei
va fi avansat BA Galaţi din fondul Ministerului Justiţiei , urmând a fi inclus în
cuantumul cheltuielilor judiciare către stat .
În baza art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân
în sarcina acestuia.
In motivarea deciziei s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81/06.02.2009 pronunţată de judecătoria Tecuci în
dosarul nr. 4158/324/2008 s-a dispus în baza art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005,
coroborat cu art.74 al.1 lit.a şi art.76 al.1 lit.d Cp, condamnarea inculpatului R P-R la
pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II, lit.b şi lit.c Cp pe o perioadă de 2 ani,
pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005, coroborat cu art.74 al.1 lit.a şi
art.76 al.1 lit.d Cp, s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1an şi 10
luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de
art.64 al.1 lit.a teza II, lit.b şi lit.c Cp pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea
infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cp, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite,
urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 1 an şi 10
luni închisoare sporită la 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza II, lit.b Cp şi lit.c Cp pe o
perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art.71 rap.la art.64 al.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c
Cp.
Cp.
Potrivit art.81 Cp şi art.71 al.5 Cp, s-a dispus suspendarea condiţionată a
executării pedepsei aplicate şi a executării pedepsei accesorii pe durata unui
termen de încercare de 4 ani, conform art.82 Cp.
Potrivit art.359 Cpr.pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp.art.83
În baza art.14 şi 346 Cpr.pen. şi 998 şi 999 C.civ., a fost obligat inculpatul, în
solidar cu partea responsabilă civilmente SC G SRL Galaţi, să plătească părţii civile
Agenţia de Administrare Fiscală suma de 6.164,5 lei reprezentând prejudiciul creat
prin săvârşirea infracţiunilor.
În baza art.191 al.1 C.p.p, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea
responsabilă civilmente SC G SRL Galaţi, să plătească statului suma de 400 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului
Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut
următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.1565/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Tecuci a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R P-Rpentru
săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev.de art.9 al.1 lit.b şi f din Legea
nr.241/2005, reţinându-se, în esenţă, că în a doua jumătate a anului 2006, acesta a
cesionat părţile sociale ale SC G SRL Galaţi, cu sediul social în Galaţi, iar începând cu
data de 20.09.2006, şi-a început mandatul de administrator al acestei societăţi,
data de 20.09.2006, şi-a început mandatul de administrator al acestei societăţi,
schimbându-i sediul social în municipiul Galaţi, întrucât la data de 19.09.2006 a
încheiat contractul de închiriere nr.25/2006 cu administraţia complexului „B
C”Galaţi.
La nici două săptămâni de la încheierea contractului de închiriere, acesta a
fost reziliat, astfel că sediul social declarat al SC G SRL Galaţi nu a fost folosit
niciodată.
Inculpatul a efectuat mai multe operaţiuni comerciale cu diferite societăţi,
nefiind înregistrate în contabilitatea societăţii, sustrăgându-se şi de la plata
impozitului pe venit şi TVA, în sumă de 6164,58 lei.
În cursul urmăririi penale au fost audiaţi martorii A C-V, P S şi C I-M.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii P S şi C I-M,
declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar.
Inculpatul nu s-a înfăţişat la instanţă, astfel că nu s-a putut proceda la
audierea acestuia.
Analizând probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut următoarea
situaţie de fapt:
În a doua jumătate a anului 2006, inculpatul R P-Ra cesionat părţile sociale
ale părţii responsabile civilmente SC G SRL Galaţi, societate înregistrată la
Registrul Comerţului la data de 15.09.2003, cu sediul social în Galaţi, iar începând cu
schimbându-i sediul social în municipiul Galaţi, str.Lupeni nr.2, et.3, birou 18,
deoarece la data de 19.09.2006 a încheiat contractul de închiriere nr.25/2006 cu
administraţia complexului „B C”Galaţi.
La nici două săptămâni de la încheierea contractului de închiriere, la data de
01.10.2006, cest înscris a fost reziliat, astfel că sediul social declarat al SC G SRL
Galaţi nu a fost folosit niciodată.
Atât contractul de închiriere, cât şi înscrisul de reziliere al acestuia, au fost
semnate de inculpat, în calitate de reprezentant al părţii responsabile civilmente.
În perioada 29.11.2006-10.02.2007, inculpatul a primit de la SC S SRL Galaţi,
prin intermediul agentului de vânzări C I-M, marfă în valoare de 14.242,04 lei, de la
SC C G SRL Bârlad, ţiglă metalică în valoare de 79.463,90 lei, iar de la SC U I SRL
Tecuci, electrocasnice în valoare de 11.092,00 lei.
Aceste operaţiuni comerciale nu au fost înregistrare în contabilitatea părţii
responsabile civilmente, astfel că suma totală de 104.797, 94 lei nu a fost
înregistrată în contabilitate, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit şi TVA
în sumă de 6164,58 lei, datorate bugetului de stat.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută, prima instanţă a reţinut că în
drept, fapta inculpatului R P-Rcare, în calitate de asociat unic şi administrator al SC
G SRL Galaţi, nu a evidenţiat în actele contabile ori în alte documente legale,
operaţiunile comerciale efectuate cu alte societăţi comerciale şi veniturile
realizate, sustrăgându-se de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de
stat, prin neplata impozitului pe profit şi TVA, în sumă de 6.164,58 lei, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.9 al.1 lit.b din Legea
nr.241/2005.
Fapta inculpatului, care s-a sustras de la efectuarea verificărilor fiscale prin
declararea fictivă a sediului SC G SRL Galaţi şi nedeclararea sediului secundar din
Tecuci al acestei societăţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
prev.de art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005.
Ca urmare, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu
închisoarea, pedeapsă apreciată de instanţă ca fiind proporţională cu gradul de
pericol social al fiecărei fapte.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social
concret al faptelor, faptul că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea
infracţiunii, aspecte care au putut fi reţinute ca şi circumstanţe atenuante,
circumstanţe care au atras coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de
lege, în acord cu dispoziţiile art. 76 lit. d).
În conformitate cu art.71 al.1 Cp, inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c
Cp, având în vedere gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, precum şi
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1lit.a teza
a II-a, lit.b şi lit.c CP, pe o perioadă de 2 ani, având în vedere că Legea nr.241/2005
prevede o astfel de pedeapsă.
S-a arătat că pe latură civilă, Agenţia de Administrare Fiscală s-a constituit
parte civilă cu suma de 6.164,5 lei reprezentând prejudiciul creat bugetului de stat,
astfel că prima instanţă l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă
civilmente SC G SRL Galaţi, la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal a declarat apel Parchetul
de pe lângă Judecătoria Tecuci, apreciind-o ca nelegală, pentru următoarele motive:
I. Potrivit art. 65 Cod penal:
„1. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată
dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani …”.
2. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea
prevede această pedeapsă.
3. Condiţia arătată la alin. 1, cu privire la cuantumul pedepsei principale
trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel
alineat este obligatorie.”
Potrivit art. 9 din Legea 241/2005, infracţiunile de evaziune fiscală se
pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.
Având în vedere că legea care reglementează sancţionarea infracţiunilor de
evaziune fiscală prevedere în mod obligatoriu şi interzicerea unuia sau unora din
drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal, pedeapsa principală aplicată inculpatului
pentru cel puţin una din infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b şi f din Legea
241/2005, trebuia să fie în cuantum de minim 2 ani. Aplicarea de către instanţă a
unor pedepse cu închisoare de 1 an şi 10 luni este nelegală în raport de textul de
lege menţionat mai sus. Astfel, potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa
complementară a interzicerii unor drepturi se aplică numai pe lângă o pedeapsă
principală stabilită pentru o pedeapsă principală stabilită pentru o infracţiune, cu
condiţia ca pedeapsa principală să fie de cel puţin 2 ani. Textul de lege nu prevede
ca pedeapsa rezultantă, în caz de pluritate de infracţiuni, să fie de cel puţin 2 ani ci,
dimpotrivă, pedeapsa principală pentru una din infracţiunile care compun pluritatea
să fie de cel puţin 2 ani.
S-a apreciat că prin urmare, cuantumul celor două pedepse stabilite de
instanţă de 1 an şi 10 luni nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru
aplicarea pedepselor complementare.
II. La stabilirea pedepselor, prima instanţă nu a făcut individualizarea
corectă în concordanţă cu criteriile pe care le prevede art. 72 Cod penal.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 81/06.02.2009, Judecătoria Tecuci l-a
condamnat pe inculpatul R P – Rla pedepsele de 1 an şi 10 luni închisoare în baza art.
9 alin. 1, lit. b şi art. 9 alin. 1, lit. f din legea 241/2005, cu reţinerea dispoziţiilor art.
74 alin. 1, lit. a şi art. 76 alin. 1, lit. d Cod penal.
Limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 din Legea 241/2005 sunt de la 2 ani
la 8 ani închisoare.
S-a apreciat că în mod incorect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin.
1, lit. a şi 76 alin. 1, lit. d Cod penal, întrucât conduita infractorului anterior
săvârşirii faptelor reţinute în sarcina sa nu au fost de natură să conducă la
reţinerea circumstanţelor atenuante.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci s-a
reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar prin ordonanţa nr.
317/P/2007 din 28.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci s-a dispus
scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter
administrativ pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. 1, pct. 2 şi 3
din Legea 59/1934. De asemenea, în cursul celor două faze procesuale, inculpatul s-a
sustras de la cercetări, fiind plecat din ţară, fără a i se cunoaşte reşedinţa.
Anterior declanşării procesului penal, inculpatul nu a stăruit pentru a înlătura
rezultatul infracţiunii şi a repara paguba pricinuită.
S-a arătat că prin urmare, nu se poate reţine că conduita inculpatului
anterioară, concomitentă sau subsecventă săvârşirii infracţiunilor, relevă un grad de
pericol social mai scăzut sau de periculozitate mai redusă a acestuia.
Apelul declarat este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele
prevăzute de art. 371 al. 2 C.p.p., tribunalul constată că prima instanţă a pronunţat o
hotărâre nelegală în ce priveşte aplicarea pedepsei complementare inculpatului R P
Robert.
Prima instanţă, analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale,
cât şi în faza de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situaţie de fapt,
dând faptelor reţinute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de fond a realizat şi o justă individualizare a
pedepselor aplicate inculpatului, în raport cu criteriile prev. de art. 72 C.pen.,
reţinând în mod corect în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă judiciară prev.
de art. 74 al. 1 lit. a C.pen. având în vedere că inculpatul se află la primul impact cu
legea penală, din fişa de cazier judiciar rezultând că nu au antecedente penale
(faptele pentru care s-a dispus anterior scoaterea de sub urmărire penală
neconstituind un motiv care să determine reţinerea circumstanţei atenuante
judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a Cod penal).
Prima instanţă a realizat o justă individualizare a pedepsei accesorii aplicate
inculpatului, în conformitate cu criteriile prev. de art. 71 al. 3 C.pen. precum şi a
modalităţii de executare a pedepsei rezultante stabilite.
Sentinţa penală apelată este nelegală în ce priveşte aplicare pedepsei
complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b şi c
C.pen. pe o durată de 2 ani.
Aplicarea de către instanţa de fond a unor pedepse cu închisoarea în cuantum
de 1 an şi 10 luni – nu impune aplicarea pedepsei complementare – chiar dacă
aplicarea este obligatorie potrivit art. 9 al. 1 lit. b şi f din Legea 241/2005 întrucât
conf. art. 65 al. 1 şi 3 C.pen. – pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi
se aplica numai pe lângă o pedeapsă principală stabilită pentru o infracţiune, cu
condiţia ca pedeapsa principală să fie de cel puţin 2 ani.
