În situaţia în care inculpatul minor a săvârşit o nouă infracţiune după rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a dispus faţă de acesta măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, dar înainte de internarea efectivă a acestuia, iar instanţa s-a orientat tot către aplicarea unei măsuri educative pentru această a doua faptă, ar părea incidente dispoziţiile privind pluralitatea intermediară, prev. de art. 40 alin. 1 C.p. şi nu cele prev. de art. 108 alin. 2 C.p., dar, întrucât în cauză nu este vorba de pedepse, ci de măsuri educative, care nu se pot contopi între ele, se va dispune menţinerea măsurii internării, dispusă anterior, nemai aplicând efectiv o a doua măsură educativă.
Prin sentinţa civilă nr. 2247/07 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Craiova, în temeiul art 100, 104, 108 alin 2 Cp s-a menţinut măsura educativă a internării în centrul de reeducare a inculpatului I.S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev de art 211 alin 1, 2 lit c Cp., măsura educativă fiind dispusă prin sentinţa civilă nr. 2261/07.10.2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă la data de 08.11.2008, în dosar 7841/215/2008 .
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :
În data de 14.11.2008, pe fondul consumului de băuturi alcoolice , între inculpat şi partea vătămată a apărut un conflict, în cadrul căruia inculpatul i-a aplicat celei din urmă mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele. Urmare a dezechilibrului creat de aceste acţiuni violente, părţii vătămate i-a căzut din buzunar suma de 200 lei, pe care şi-a însuşit-o inculpatul în momentul imediat următor exercitării violentelor asupra corpului părţii vătămate.
În drept, fapta inculpatului de a deposeda partea vătămată de suma de 200 lei , urmată de imposedare cu aceeaşi valoare patrimonială, după ce în prealabil a exercitat asupra sa acte violente, aducând atingere patrimoniului, sănătăţii şi integrităţii corporale a acesteia, constituie infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin 1, 2 lit c Cp.,
Sub aspectul stabilirii sancţiunii de drept penal care se va aplica inculpatului, s-au avut în vedere : criteriile prev de art 100 Cp, aflarea inculpatului în executarea măsurii educative a internării medicale dispuse într-o altă cauză penală, săvârşirea faptei ce formează obiectul judecăţii după rămânerea definitivă a sentinţei anterioare, astfel cum rezultă din referatul întocmit de Biroul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Craiova.
Conform prevederilor art 104 Cp, dacă în perioada internării într-un centru de reeducare ( ori a liberării înainte de a deveni major) minorul săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanţa va revoca internarea. Dacă nu este necesară o pedeapsă, se menţine măsura educativa a internării (sau după caz se revoca liberarea şi se menţine internarea, dacă infracţiunea a fost săvârşită în timpul liberării din centrul de reeducare înainte de a deveni major) .
Noţiunea de ’’perioada internării într-un centru de reeducare ’’va fi interpretata lato sensu, incluzând nu numai perioada în care minorul se afla efectiv în centrul de reeducare, ci toată perioada ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus internarea minorului, ţinând cont în special că în prezenta cauză sentinţa penală prin care s-a luat faţă de minor această măsură educativă a fost executorie nu de la data rămânerii definitive conform art 417-418 Cpp, ci de la data pronunţării, conform prevederilor art 490 alin 1 Cpp, instanţa dispunând prin hotărâre punerea de îndată în executare această măsură educativă.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivarea apelului, s-a arătat că în cauză nu se impunea menţinerea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, dată fiind pe de o parte vârsta inculpatului, iar pe de altă parte antecedentele penale ale inculpatului I.S.C.
Astfel, în speţa dedusă judecăţii se impunea condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii dată fiind vârsta pe care o are în prezent inculpatul, respectiv aceea de 17 ani şi 8 luni, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare nemaiproducându-şi astfel efectele juridice.
Mai mult decât atât, inculpatul a mai beneficiat de clemenţa legii, anterior acesta fiind internat tot în Centrul de Reeducare Găeşti ca urmare a comiterii unei infracţiuni de furt calificat, ceea ce denotă o perseverenţă din partea acestuia în comiterea de infracţiuni contra patrimoniului.
Totodată, se impunea ca instanţa să ia în considerare şi atitudinea oscilantă a inculpatului, care abia la finalul cercetării judecătoreşti, cu ocazia reaudierii, a recunoscut comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Într-o atare situaţie, se impunea aplicarea faţă de inculpat a pedepsei închisorii şi nu aplicarea unei măsuri educative, deoarece numai în acest mod se putea aduce la îndeplinire scopul educativ-preventiv al pedepsei.
Prin decizia penală nr. 19/10.03.2010 a Tribunalului Dolj-Secţia pentru Minori şi Familie, s-a respins apelul.
În considerentele deciziei, s-au arătat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2261/07.10.2008 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr. 7841/215/2008, faţă de inculpatul I.S.C., s-a dispus măsura internării într-un centru de reeducare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de furt calificat, a unei infracţiuni de complicitate la furt calificat, a unei infracţiuni de distrugere şi a unei infracţiuni de tentativă la furt calificat.
S-a dispus totodată, punerea în executare de îndată a măsurii internării.
Această sentinţă a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 08.11.2008, aşa cum reiese din referatul depus la fila 62 la dosarul de fond.
Deşi imediat după pronunţarea sentinţei, respectiv la data de 08.10.2008, s-a emis adresă de internare în centru de reeducare către IPJ Teleorman, inculpatul a fost internat efectiv la data de 15.11.2008.
Inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, pentru care este cercetat în prezenta cauză, la data de 14.11.2008, deci după rămânerea definitivă a sentinţei nr. 2261/2008 a Judecătoriei Craiova, dar înainte de internarea efectivă în centru de reeducare.
În atare situaţie, nu se poate susţine că măsura educativă a internării în centru de reeducare nu şi-a atins scopul educativ şi preventiv şi că se impunea ca inculpatului minor să-i fie aplicată o pedeapsă, întrucât, aşa cum s-a arătat, fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză, a fost săvârşită înainte de internarea efectivă în centru de reeducare.
Instanţa de control judiciar consideră că în mod corect prima instanţă s-a orientat şi pentru această infracţiune de tâlhărie la o măsură educativă şi nu la aplicarea unei pedepse, având în vedere în primul rând gradul de pericol social concret al faptei şi persoana inculpatului, iar în al doilea rând faptul că inculpatul se află în executarea unei alte măsuri educative, măsură educativă, care, potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, este o măsură eficientă, atâta timp cât inculpatul a adoptat în centru de reeducare a atitudine conformă cu regulamentul, este interesat de instrucţia şcolară şi merge la muncă, iar pe de altă parte, conştientizează că a avut un comportament contrar normelor sociale, ceea ce indică existenţa unor resurse personale, care pot contribui la procesul de reintegrare.
În această situaţie, în care instanţa s-a orientat tot către aplicarea unei măsuri educative, ar părea incidente dispoziţiile privind pluralitatea intermediară, prev. de art. 40 alin. 1 C.p. şi nu cele prev. de art. 108 alin. 2 C.p., dar, întrucât în cauză nu este vorba de pedepse, ci de măsuri educative, care nu se pot contopi între ele, se constată că în mod corect prima instanţă a dispus menţinerea măsurii internării, dispusă anterior, nemai aplicând efectiv o a doua măsură educativă.
Faptul că inculpatul avea la data când prima instanţă a dispus menţinerea internării, vârsta de 17 şi 7 luni, nu are nici o relevanţă întrucât inculpatul este internat efectiv în centru de reeducare din data de 15.11.2008, iar instanţa a dispus menţinerea acestei internări, care durează deci de peste 1 an şi, ca atare, nu se poate susţine că această măsură nu ar mai produce efecte juridice.
Ca urmare a tuturor celor arătate mai sus, constatând astfel că apelul de faţă este neîntemeiat, instanţa, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p., l-a respins.
