Drept procesual penal – arestare preventivă inculpat. În situaţia în care instanţa
este sesizată cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului prin rechizitoriu judecata se face în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu.
(decizia penală nr. 114/15.03.2012 a Tribunalului Mehedinţi pronunţată în dosarul nr. 3366/225/2012/a1)
Prin încheierea nr. 9 dată în Camera de consiliu din 13.03.2012 pronunţată în dosarul nr. 3366/225/2012, Judecătoria Drobeta Tr. Severin, în baza art.149 indice 1 alin. 10 şi 11 C.p.p., a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. C., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tâlhărie, faptă prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a şi c C.p., pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la data de 13 martie 2012 până la data de 10 aprilie 2012, inclusiv.
A respins cererea de aplicare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată oral de apărătorul inculpatului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 878/P/2012 din 13.03.2012, înregistrat la data de 13.03.2012 pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. Severin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus trimiterea în judecată, în stare de reţinere, a inculpatului D. C. pentru săvârşirea infracţiunii menţionate anterior, solicitându-se prin acelaşi rechizitoriu şi luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, în baza art. 267 alin.1 C.p.p. rap. la art. 143 şi art. 148 alin. 1 lit. b şi f C.p.p.
În esenţă, s-a reţinut că, în seara zilei de 20.01.2012, inculpatul D. C. i-a instigat pe inculpaţii L. M. A. şi S. M. C. să pătrundă în locuinţa părţii vătămate G. P. şi, prin constrângere, să îi sustragă banii părţii vătămate.
Propunerea de arestare preventivă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 136 C.p.p., art. 146 C.p.p. şi art. 148 alin. 1 lit. b şi f C.p.p. privind pe inculpatul D. C.
În urma analizării probelor de la dosar, judecătorul a apreciat că, în cauză, există indicii temeinice în sensul art. 68 ind. 1 C.p.p. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul D.C. a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa. De asemenea, s-a mai reţinut că, sunt întrunite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. b şi f C.p.p. în sensul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi sau a unui martor, precum şi că, pe de o parte, inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică.
Cu privire la prevederile art. 148 lit. b C.p.p., s-a reţinut de instanţă că, după comiterea faptei, inculpatul D.C. l-a ameninţat pe inculpatul L. M. A. că ,,dacă îl trage după el, o să-i facă rău la familie’’ şi că ,,va merge peste soţia şi fiica şi o să le violeze deoarece este nebun şi nu are nimeni ce să-i facă’’, precum şi pe inculpatul S. căruia i-a transmis că ,,o să îi dea foc la casă’’.
Mai mult, s-a mai reţinut şi că, la câteva zile după arestarea preventivă a inculpaţilor L.M.A. şi S. M. C., inculpatul D. C. s-a deplasat la locuinţa martorei F. A. L. – concubina inculpatului S., care se afla singură la domiciliu împreună cu fiica sa în vârstă de 2 ani, a lovit cu picioarele în poarta curţii martorei, ameninţând-o pe aceasta că dacă S. ,,îl bagă la puşcărie o să-i dea foc la casă şi o să ardă ca şobolanii’’, inculpatul continuând s-o ameninţe pe aceasta şi plecând abia când martora i-a spus că va suna la poliţie.
În atare situaţie, faţă de cele mai sus expuse s-a apreciat de instanţă că sunt incidente prevederile art. 148 lit. b C.p.p., existând date că inculpatul D.C. încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi sau a unui martor.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, s-a apreciat că trebuie avute în vedere atât natura infracţiunii (infracţiune contra patrimoniului), cât mai ales modalitatea de comitere a faptei care denotă o periculozitate sporită atât a inculpatului D.C. care a instigat la comiterea faptei pentru obţinerea unui folos material injust, cât şi a celorlalţi doi inculpaţi care au executat acţiunea infracţională.
Instanţa a reţinut că inculpatul D.C., cunoscând că partea vătămată este în vârstă şi păstrează bani în casă, i-a instigat pe ceilalţi doi inculpaţi să pătrundă pe timp de noapte în locuinţa părţii vătămate, de unde să sustragă sumele de bani economisite de partea vătămată, lucru pe care inculpaţii L. şi S. l-au şi făcut, deposedându-l prin violenţă pe partea vătămată G. de suma de 12.115 lei, pe care ulterior cei trei inculpaţi au împărţit-o.
S-a apreciat astfel că măsura arestării preventive se impune a fi luată şi din raţiuni de restabilire a ordinii de drept şi a unui climat de siguranţă în rândul comunităţii locale, care are pretenţia, justificată de altfel, ca organele judiciare să stopeze activităţile infracţionale.
Împotriva încheierii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.
Tribunalul, prin decizia penală nr. 114/15.03.2012 a apreciat că recursul este fondat dar pentru alte motive decât cele invocate oral de inculpat.
Astfel, s-a constatat că propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 267 alin. 1 C.p.p. şi, deşi nu a existat – formal, conform textului legal invocat – o propunere care să fie înaintată instanţei în termen de 24 ore împreună cu rechizitoriul, solicitarea a fost făcută în cuprinsul actului de sesizare a instanţei.
Rechizitoriul a fost – potrivit art. 264 alin. 3 C.p.p. – verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei şi a fost – potrivit art. 264 alin. 4 C.p.p. – înaintat instanţei de judecată.
În aceste condiţii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin s-a desesizat, iar propunerea de arestare preventivă a inculpatului nu a mai apărut ca fiind formulată în cursul urmăririi penale.
Corespunzător, această propunere nu mai putea fi analizată în baza dispoziţiilor art. 149 ind. 1 C.p.p. – de judecător, în camera de consiliu, etc..
S-a arătat că, într-adevăr, că nu există o reglementare procedurală distinctă, specială, pentru această situaţie şi că nu erau aplicabile nici dispoziţiile art. 300 ind. 1 C.p.p. – inculpatul nefiind trimis în judecată în stare de arest preventiv ci în stare de reţinere preventivă -, măsura fiind dispusă de organele de cercetare penală înainte de întocmirea şi înaintarea referatului de terminare a urmăririi penale către procurorul desemnat să supravegheze cercetările penale.
Totuşi, solicitarea procurorului se impunea a fi examinată de instanţă, în temeiul art. 160 ind. a C.p.p., în şedinţă publică.
Dispoziţiile art. 197 alin. 3 C.p.p. prevăd că încălcarea dispoziţiilor relative la publicitatea şedinţei de judecată sunt sancţionate cu nulitatea absolută.
În consecinţă, raportând aceste dispoziţii la prevederile art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 4 C.p.p. şi la cele prevăzute de art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c C.p.p. tribunalul, a admis recursul inculpatului, a casat încheierea şi a trimis cauza pentru rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.
A fost revocată arestarea preventivă dispusă prin încheierea casată şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă, dacă nu era arestat sau reţinut în altă cauză.
Au fost anulate formele de executare emise în baza încheierii casate.
