Este adevărat că reclamanta a ocupat urmare concursului organizat în data de 13 octombrie – 14 octombrie 2005 postul de I gradul superior. însă în ceea ce priveşte salarizarea aceasta a fost făcută eronat, cu încălcarea dispoziţiilor imperative din art. 91 din O.U.G. nr. 92/2004. în vigoare la acel moment, şi potrivit cărora salariile de bază ale persoanelor care ocupă în anul 2005 o funcţie publică de execuţie, în condiţiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzătoare categorici, clasei şi gradului profesional în care sunt numite.
Fiind vorba de un funcţionar public raporturile dintre angajat şi angajator sunt raporturi de serviciu şi nu au o natură contractuală, salarizarea facându-se în temeiul legii şi nu a actului administrativ individual de numire în funcţie, motiv pentru care inserarea în Ordinul nr. 534/2005 a treptei I de salarizare nu reprezintă un drept câştigat pentru reclamantă.
în speţă, reclamanta a fost salarizată la nivelul treptei I în loc de treapta III aşa cum prevedeau dispoziţiile legale astfel că actul administrativ individual, respectiv Ordinul nr. 534/2005, era lovit de nulitate absolută sub acest aspect.
Susţinerea recurentei că nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 91 din O.U.G. nr. 92/2004 ci dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 63/2005 este neîntemeiată şi aceasta pentru câ prin O.U.G. nr. 63/2005 a fost suspendată ocuparea prin concurs, în perioada 1
iulie – 31 decembrie 2005. a posturilor vacante la data de 30 iunie 2005. în art. 2 alin. (2) fiind prevăzute situaţiile de excepţie, fără însă ca prin aceasta să însemne că salarizarea ar fi alta dccât cca stabilită prin O.U.G. nr. 92/2004.
in atare situaţie, curtca apreciază că Ordinul nr. 437 din 16 noiembrie 2007 nu are caracterul unui act de modificare a raporturilor juridicc dintre părţi prin modificarea treptei de salarizare sau de transformare a unui post de funcţionar public şi nici nu anulează cfcctcle concursului, ci doar de punere în acord cu dispoziţiile legale privind salarizarea, astfel că nu se poate considera că a fost dat cu încălcare principiului neretro-activităţii actului civil.
Cum reclamanta nu putea încasa mai mult dccât i se cuvenea prin lege. cu atât mai mult cu cât în fapt a desfăşurat activitatea specifică încadrării treptei III. în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 188/1999 care reglementează răspunderea civilă a funcţionarului public pentru ncrcstituirca în termen legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, răspundere ce nu are la bază criteriul culpei ci criteriul plăţii necuvenite făcute din bugetul instituţiei publice localc.
C.A. Constanţa, s. com., mun. fam., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 660/C.A. din 20 noiembrie 2008
Prin ordinul nr. 532/2005 emis de Instituţia Prefectului, recurenta a fost încadrată în funcţia publică de Expert I superior I cu un salariu de bază de 1.316 Ici. indemnizaţie de dispozitiv şi normă de hrană. S-a valorificat astfel concursul organizat pentru ocuparea postului de Expert I superior I. la care recurenta a fost declarată admisă.
Ca urmare a Referatului Compartimentului de nr. 6653 din 16 noiembrie 2007, în baza art. 9 alin. (1)’ din O.U.G. nr. 92/2004. Ordinul Prefectului nr. 532/2005 a fost modificat în parte prin Ordinul 436 din 16 noiembrie 2007. funcţia reclamantei fiind de Expert I grad superior treapta 3 începând cu 18 octombrie 2005, cu un salariu corespunzător acestei funcţii. S-a stabilit totodată modalitatea de recuperare a sumelor încasate necuvenit, în acest sens fiind emis şi Ordinul nr. 479 din 14 decembrie 2007.
Nelegalitatea concursului organizat nu a fost invocată de niciuna din părţi, astfel că modificarea adusă prin Ordinul nr. 436 din 16 noiembrie 2007 nu era obligatoriu să fie preccdată de anularea concursului. Anularea rezultatului concursului ar fi avut ca cfect anularea calităţii de angajat a reclamantei recurente. Nu se poate vorbi în speţă de revocarea actului, angajatorul procedând la modificarea dispoziţiei privind funcţia şi salariul, determinat de prevederile legale aplicabile şi concluziile referatului de audit. Pentru a vorbi de drepturi salariale câştigate, trebuie ca acestea să fie stabilite potrivit prevederilor legale, ceea ce nu a fost cazul în speţă.
Aspectele invocate de către recurentă referitoare la suspendarea ocupării prin concurs a posturilor vacante, textul de lege care reglementează excepţia, nu au nicio relevanţă în cauză, obiectul acţiunii nefiind legalitatea concursului organizat în urma căruia a ocupat funcţia de Expert I Superior I.
in mod corect a reţinut prima instanţă incidenţa art. 9 alin. (I)1 din O.U.G. nr. 92/2004 (text în vigoare), în baza acestuia fiind făcută angajarea. Textele invocate de către reclamantă au menirea de a stabili excepţii de la regula suspendării organizării concursurilor.
Potrivit art. 9 alin. (I)1 din O.U.G. nr. 92/2004 ,JSalariile de baza ale persoanelor care ocupă in anul 2005 o Juncfie publică de execuţie, in condiţiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzătoare categoriei, clasei şi gradului profesional in care sunt numite”.
Prin Referatul Compartimentului de audit nr. 6653 din 16 noiembrie 2007 s-a constatat că reclamanta a fost încadrată eronat, motiv pentru care se impune emiterea unor ordine de încadrare corectă şi reţinerea banilor acordaţi în plus. Acest referat nu a fost contcstat de cătrc reclamantă, angajatorul fiind obligat să se conformeze dispoziţiilor.
într-adevăr, situaţia creată nu îi este imputabilă reclamantei, însă stabilirea greşită a unor drepturi salariate naşte obligaţia de restituire a acestora.
în ccea ce priveşte stabilitatea funcţionarului public, textele invocate nu sunt aplicabile situaţiei de faţă.
Prin ordinul atacat s-a urmărit îndepărtarea unei greşeli neimputabilă niciuncia din părţi, avându-se în vedere prevederile legale aplicabile la data angajării.
C.A. Constanţa, s. cont. mun. fam., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 696/C.A. din 18 decembrie 2008
Notă: O problemă pe care o ridică constant utilizarea abuzivă şi exclusivă a sintagmei „act intrat în circuitul civil – act irevocabil” este ilustrată de aceste două speţe, cvasi-identice. Păcălite de textul legal al art. 1 alin. (6) a legii contenciosului administrativ, instanţele par a considera că numai actele care au intrat în circuitul civil sunt irevocabile. Tocmai de aceea, ipoteze precum cea de mai sus, în care particularii au dobândit efectiv drepturi subiective cu bună-credinţă, le pierd cu efecte retroactive. Instanţa nici măcar nu şi-a pus problema vreunui caz de irevocabilitate. în realitate, securitatea juridică este altceva decât legalitatea formală a actului administrativ (altfel spus, particularul are dreptul la stabilitate şi în cazul emiterii actelor administrative ilegale). Prin urmare, în opinia noastră soluţia corectă ar fi fost, în situaţia în care se constata buna-credinţă a particularului, ca revocarea să se fi făcut doar ex nunc, cu privire la sumele de bani pe care destinatarul actului nu le-a dobândit efectiv până în momentul revocării.
