Potrivit art. 167 Cod procedura civila, admiterea sau respingerea probelor este lasata la aprecierea instantei, care este însa obligata sa motiveze masura luata. Încheierea prin care a fost încuviintata cererea de probe are caracter preparator, iar instanta poate sa revina asupra unei probe încuviintate, având însa obligatia sa motiveze pentru ce administrarea probatiunii a devenit inutila.
Potrivit art. 167 Cod procedura civila, admiterea sau respingerea probelor este lasata la aprecierea instantei, care este însa obligata sa motiveze masura luata. Încheierea prin care a fost încuviintata cererea de probe are caracter preparator, iar instanta poate sa revina asupra unei probe încuviintate, având însa obligatia sa motiveze pentru ce administrarea probatiunii a devenit inutila.
Decizia civila nr. 566R din 14.09.2011
Prin sentinta civila nr. 641/1.03.2011 pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus în dosarul nr. 1887/336/2010, a fost respinsa actiunea civila în validare de contract intentata de reclamantul T.V. în contradictoriu cu pârâtii …………..
A fost obligat reclamantul sa plateasca pârâtului F. I. cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul a cumparat într-adevar de la defuncta F. M.(antecesoarea pârâtilor) suprafata de teren de 190 mp (19x10m), teren învecinat cu al reclamantului, în vederea construirii unei case de catre acesta si sotia sa.
Terenul cumparat a fost predat cumparatorilor Reclamantul încearca sa mai obtina de la urmasii vânzatoarei înca o portiune de 190 mp si de aceea a promovat procesul de fata. El putea sa introduca proces împotriva vânzatoarei înca de la data cumpararii daca terenul nu i-ar fi fost predat sau putea sa intervina în dos. nr. 2665/2002 al Judecatoriei Viseu de Sus în care defuncta si-a înscris pe numele ei dreptul de proprietate. Cu acea ocazie s-au întocmit schite de dezmembrare si tehnicianul topograf a efectuat masuratori în teren , astfel ca reclamantul s-ar fi sesizat daca F. M. ar fi intentionat sa se întabuleze pe terenul pe care l-a cumparat.
De asemenea, problema vânzarii portiunii de teren mentionate în petitul actiunii a fost ridicata de reclamant în dosarele nr. 824/336/2006 si 2923/336/2007, actiunea fiindu-i respinsa.
Ulterior i-a fost respinsa în toate instantele contestatia în anulare.
În prezentul dosar reclamantul nu a facut dovada ca ar fi vorba de o alta stare de fapt. El a solicitat efectuarea unei expertize tehnice prin care sa se dovedeasca faptul ca terenul cumparat prin contractul mentionat nu i-a fost predat în mod efectiv si ca el se afla în continuare în posesia pârâtilor.
Cererea de administrarea probei cu expertiza i-a fost admisa de catre instanta si s-au acordat mai multe termene pentru ca reclamantul sa depuna proiectul de chestionar care sa cuprinda obiectivele care sa fie avute în vedere de expert, acesta nu s-a mai prezentat la instanta.
Fata de cele retinute mai sus, instanta a respins actiunea formulata de reclamant ca nefondata.
Împotriva sentintei civile nr. 641/1.03.2011 a Judecatoriei Viseu de Sus, în termenul prevazut de art. 301 Cod procedura civila, a formulat recurs recurentul T. V., solicitând admiterea recursului si casarea sentintei recurate, nr. 641/1.03.2011 a Judecatoriei Viseu de Sus, cu trimitere spre rejudecare aceleiasi instante, în baza art. 312 pct. 5 Cod procedura civila.
În motivarea recursului, recurentul a aratat ca prima instanta a solutionat în mod gresit cauza, fara sa administreze proba cu expertiza tehnica judiciara – încuviintata de catre instanta de fond.
În sedinta publica din 22.11.2010 prima instanta a încuviintat efectuarea expertizei tehnice judiciare în specialitatea topografie.
Recurentul a achitat onorariul pentru expert în cuantum de 1000 lei, cu chitanta seria TTE 4232196/20.12.2010 depusa la dosarul instantei de fond.
Se impunea ca prima instanta sa stabileasca obiectivele pentru expertiza în specialitatea topografie si sa dispuna expertului ce fusese numit în cauza, efectuarea expertizei.
Prima instanta trebuia sa administreze probe în vederea verificarii sustinerilor partilor.
Cererea de recurs a fost legal timbrata.
Intimatul F. I. a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat si mentinerea sentintei primei instante, ca fiind temeinica si legala.
În motivarea întâmpinarii, intimatul a aratat ca motivele de recurs se circumscriu unui singur aspect, respectiv acela ca instanta nu si-ar fi îndeplinit obligatiile de a formula obiectivele la expertiza încuviintata si de a le trimite expertului.
În opinia intimatului, motivele de recurs sunt neîntemeiate. Criticile aduse de recurent exced obligatiilor pe care rolul activ al instantei le presupune.
Sarcina probei incumba reclamantului.
În probatiune, atât recurentul cât si intimatul au depus înscrisuri, în conformitate cu dispozitiile art. 305 Cod procedura civila.
Analizând sentinta civila nr. 641/1.03.2011 recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate si în considerarea dispozitiilor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, tribunalul retine ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
În dosarul primei instante, în sedinta publica din 22.11.2010, instanta fondului a încuviintat administrarea probei cu expertiza tehnica judiciara topografica, solicitata de reclamant .
Totodata, instanta fondului a numit în cauza în calitate de expert pe inginer K. T. si a stabilit în sarcina reclamantului un onorariu provizoriu de 1.000 lei .
Pârâtii nu s-au opus administrarii probei cu expertiza tehnica judiciara în specialitatea topografie .
La data de 20.12.2010, reclamantul, conformându-se dispozitiilor instantei a depus la dosar chitanta atestând achitarea onorariului provizoriu pentru expertiza în cuantum de 1.000 lei .
La termenul de judecata din 1.03.2011, prima instanta, fara nicio motivare privind respingerea probei încuviintate, fara a consemna ca revine asupra probei cu expertiza si care sunt motivele unei asemenea dispozitii, mentionând doar lipsa reclamantului si a aparatorului acestuia, declara închisa faza probatorie si acorda cuvântul pe fond, iar în aceeasi zi, cauza este solutionata, pronuntându-se sentinta atacata.
În considerentele sentintei recurate se mentioneaza faptul ca reclamantul nu a facut dovada sustinerilor sale .
Procedând de aceasta maniera, prima instanta a ignorat dispozitiile art. 129 pct. 5 Cod procedura civila, care arata ca judecatorii au îndatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unor hotarâri temeinice si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare chiar daca partile se împotrivesc.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut constant în jurisprudenta sa ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie, nu poate trece drept un drept efectiv decât daca cererile si observatiile partilor sunt în mod real ascultate, adica în mod concret examinate de catre instanta sesizata. Art. 6 CEDO implica mai ales în sarcina instantelor obligatia de a proceda la un examen efectiv al argumentelor, sustinerilor si al elementelor de proba ale partilor.
Daca o proba solicitata este admisibila si concludenta si a fost încuviintata, instanta de judecata trebuia sa o administreze, chiar daca partea care a solicitat-o nu se prezinta în instanta.
În speta, absenta reclamantului la ultimul termen de judecata este singura mentiune din practica.
Prima instanta nu consemneaza ca revine asupra probei cu expertiza si nu motiveaza în nici un fel de ce respinge practic aceasta proba, dupa ce o încuviinteaza, nu motiveaza de ce considera ca administrarea probatiunii a devenit inutila, însa în considerentele sentintei retine ca reclamantul nu si-a dovedit sustinerile.
Prima instanta nu dispune însa si restituirea onorariului provizoriu achitat de reclamant, în cuantum de 1.000 lei fixat de instanta si dovedit cu chitanta aflata la dosar.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara, coroborat cu art. 201 si urmatoarele Cod procedura civila, instanta numeste expertul, indica în scris prin încheiere obiectul expertizei si întrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si stabileste data depunerii lucrarii de expertiza.
Art. 201 Cod procedura civila, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, arata ca, atunci când pentru lamurirea unor împrejurari de fapt, instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi, la cererea partilor ori din oficiu, unul sau trei experti, stabilind prin încheiere punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte, dupa care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul careia va solicita expertului sa se pronunte cu privire la costul estimativ al lucrarii ce urmeaza a fi efectuata, cât si cu privire la durata de timp necesara efectuarii expertizei.
Partile pot sa adreseze propuneri în ceea ce priveste obiectivele expertizei, ce se impune a se pune în discutie, cu respectarea principiului contradictorialitatii, însa instanta este aceea care stabileste obiectivele expertizei.
Raportat la considerentele mai sus expuse, constatând incidenta în cauza a dispozitiilor art. 312 pct. 3 si 5 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, tribunalul a admis recursul, cu consecinta casarii sentintei si trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
În rejudecare, prima instanta va proceda la administrarea probei cu expertiza tehnica judiciara în specialitatea topografie, cu observarea considerentelor ce preced.
