– art.2 alin.1 lit.c din Legea nr. 554/2004
Chitanta care constata ca reclamantul a platit suma cu titlu de taxa de prima înmatriculare nu este un act administrativ, in întelesul art.2 alin.1 lict.c din Legea nr. 554/2004, deoarece constata o operatiune si nu da nastere unui raport juridic.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.221/26.01.2009)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la 22.09.2008, reclamantul C. G. a chemat în judecata pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCURESTI pentru ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna anularea actului administrativ fiscal seria TS2B nr.1899860/16.05.2008 emis de catre pârâta prin care s-a încasat de catre aceasta taxa speciala si sa se dispuna obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5663 lei achitata si încasata de catre pârâta, cu plata dobânzii legale aferente, de la data platii, pâna la efectiva restituire.
În fapt, reclamantul arata ca a achizitionat din Germania un autoturism BMW X5 prin actul de vânzare cumparare pentru un vehicul folosit de la numitul L. K. la data de 23.04.2008, pentru suma de 46.500 Euro, acesta fiind un cetatean al Uniunii Europene. Reclamantul mai sustine ca s-a adresat cu o cerere catre Administratia financiara sector 1 cu nr.69095/9.07.2008. pentru restituirea sumei de 5663,00 lei încasata reprezentând taxa speciala de prima înmatriculare, iar prin raspunsul comunicat la data de 20.07.2008 cu nr.1645/63 i s-a transmis ca nu exista temei legal pentru restituirea sumei solicitate.
Reclamantul mai arata ca dispozitiile legislatiei interne sunt discriminatorii în materia impunerii obligativitatii de a se taxa autoturismele achizitionate second hand, caci art.148 al.2 din Constitutia României, art.25, 28.90 din Tratatul CE sunt prioritare în fata legilor interne. Mai mult dispozitiile Codului Fiscal instituie obligatii cetatenilor în contradictie cu reglementarile internationale în continuare, se sustine ca, fata de dispozitiile art.148 din Constitutie, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate fata de legislatia interna, iar instantele au obligatia de a tine seama de acestea si a le aplica prioritar fata de normele interne contrare.
Prin sentinta civila nr.2758/21.10.2008, Tribunalul Bucuresti a respins exceptia inadmisibilitatii capatului 1 al cererii, ca neîntemeiata, a admis actiunea, a dispus anularea actului administrativ fiscal Seria TS2B, nr.1899860 emis la data de 16.05.2008 de pârâta AFPS 1, reprezentând taxa speciala auto, a obligat pe pârâta la restituirea sumei de 5663 lei încasata nelegal prin chitanta anulata si la plata dobânzii legale de la data formularii cererii pâna la achitarea efectiva, catre reclamant si a obligat pârâta catre reclamant la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 586 lei reprezentând onorariul avocat, taxa de timbru si timbru judiciar.
În motivare, instanta de fond a aratat ca reclamantul a achizitionat autoturismul marca BMW X5 cu nr. de identificare la serie sasiu WBAFF41030L064012 prin actul de vânzare cumparare pentru un vehicul folosit de la numitul K. L., pentru suma de 46.500 Euro.
În conditiile legii, reclamantul a achitat pârâtei, în vederea înmatricularii autoturismului, taxa perceputa de statul român, de prima înmatriculare pe teritoriul României, asa cum rezulta din chitanta de la fila 37 din dosar.
Reclamantul a îndeplinit procedura prealabila impusa de prevederile art.7 Legea nr.554/2004 rep. si a solicitat pârâtei restituirea taxei apreciata ca s-a încasat contrar legislatiei internationale, desi România s-a raliat acestor dispozitii, prin implementarile legislative, transpunerea în legislatia interna având loc prin dispozitiile art.148 al.2 din Constitutia României.
Pe fondul litigiului, instanta de fond a constatat ca refuzul pârâtei de a restitui reclamantului suma solicitata, reprezentând contravaloarea taxei auto încasata de prima înmatriculare, potrivit chitantei seria TS2B nr.189986016.05.2008 este nejustificat, refuz exprimat prin actul administrativ a carui anulare se solicita.
Astfel, se constata ca pârâta a invocat, în sustinerea refuzului sau, lipsa de temei legal.
Problema dedusa judecatii consta în a lamuri daca taxa de înmatriculare, a carei plata este prevazuta ca obligatorie de legislatia româna, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art.90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozitiilor Codului Fiscal si a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusa judecatii, sa aiba în vedere si dispozitiile art.11 si 148 din Constitutia României, Legii nr.157/2005 si jurisprudentei Curtii de Justitie Europene.
Astfel, se constata ca, în reglementarea interna, taxa de prima înmatriculare a autoturismelor a fost introdusa prin Legea nr.343/2006, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 2141 – 2143, care stabilesc obligatia achitarii, modul de calcul al taxei si scutirile de la plata acesteia:
Art. 2141 – 1. Intra sub incidenta taxei speciale autoturismele si autovehiculele comerciale cu masa totala maxima autorizata de pâna la 3,5 tone inclusiv, cu exceptia celor special echipate pentru persoanele cu si a celor apartinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si altor organizatii si persoane straine cu statut diplomatic, care îsi desfasoara activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevazut în anexa nr.4 care face parte integranta din prezentul titlu. Pentru autoturismele si autoturismele de teren a caror prima înmatriculare în România se realizeaza dupa data de 1 ianuarie 2007 si pentru care accizele au fost platite cu ocazia importului sau a achizitionarii de pe piata interna în cursul anului 2006, taxa speciala nu se mai datoreaza.
2. Intra sub incidenta taxei speciale si autovehiculele comerciale cu masa totala maxima autorizata de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un numar de peste 8 locuri pe scaune în afara conducatorului auto, cu exceptia autovehiculelor speciale destinate lucrarilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului a macaralelor, precum si a autovehiculelor destinate a fi utilizate de fortele armate, fortele de securitate ale statului, politie, jandarmerie, politie de frontiera, de serviciile de ambulanta si medicina. Nivelul taxei speciale este prevazut în anexa nr.4.1 care face parte integranta din prezentul titlu.
3. Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculeaza în lei, dupa cum urmeaza…
4. Nivelul coeficientilor de corelare si de reducere a taxei speciale este prevazut în anexa nr.5 care face parte integranta din prezentul titlu.
5. Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculeaza în functie de data fabricarii acestuia.
Art.214/2 – Taxele speciale se platesc cu ocazia primei înmatriculari în România.
Art.2143. – Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legate în vigoare;
b) provenite din donatii sau finantate direct din împrumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintifica si tehnica, acordate institutiilor de învatamânt, sanatate si cultura, ministerelor, altor organe ale administratiei publice, structurilor patronale si sindicale reprezentative la nivel national, asociatiilor si fundatiilor de utilitate publica, de catre guverne straine, organisme internationale si organizatii nonprofit si de caritate.”
Din economia textelor redate mai sus, rezulta ca taxa de înmatriculare se datoreaza doar pentru autoturismele noi, ca si pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state si reînmatriculate în România, dupa aducerea lor în tara si dupa data de 1 ianuarie 2007, aceeasi taxa nefiind perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Din economia textelor redate mai sus, rezulta ca taxa de înmatriculare se datoreaza doar pentru autoturismele noi, ca si pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state si reînmatriculate în România, dupa aducerea lor în tara si dupa data de 1 ianuarie 2007, aceeasi taxa nefiind perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În prezenta cauza, pârâta a invocat, în justificarea refuzului sau dispozitiile din Codul fiscal si din Normele de aplicare a acestuia.
În conformitate cu art.90 par.I din Tratatul de Instituire a Comunitatii europene, ,,Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.
Se constata ca normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele nationale, ceea ce rezulta din Constitutia României, din jurisprudenta Curtii de Justitie Europene, precum si din prevederile Legii nr.157/2005.
Se constata ca normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele nationale, ceea ce rezulta din Constitutia României, din jurisprudenta Curtii de Justitie Europene, precum si din prevederile Legii nr.157/2005.
Astfel, potrivit art.11 al.1 si 2 din Constituie, ,,Statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna – credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art.148 al.2 si 4 din Constitutie statueaza: ,,Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. . .Parlamentul, presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2″
Din prevederile constitutionale citate si fata de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, rezulta ca, urmare a aderarii României la Uniune, Tratatul de Instituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar daca statul român a adoptat, prin introducerea art.2141-2143 din Codul fiscal, norme de fiscala între produsele importate si cele similare autohtone, se constata ca dispozitiile dreptului comunitar au prioritate fata de dreptul national, în temeiul principiului suprematiei dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice norma comunitara are forta juridica superioara normelor nationale, chiar si atunci când acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic national si de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instantelor din Statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin Hotarârile pronuntate de CJE în cauzele Flaminio Costa v. Enel (15 iulie 1964), precum si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJI redate în aceste hotarâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a Statelor Membre, instantele din aceste state fiind obligate sa îl aplice. Curtea a retinut ca ,,O instanta nationala ce este chemata, în limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligatia de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislatia nationala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanta sa ceara sau sa astepte abrogarea prevederilor contrare de catre puterea legislativa sau Curtea Constitutionala”. Aceeasi obligatie a judecatorilor nationali rezulta si din prevederile art.10 din Tratat.
Este de mentionat ca, pe rolul Curtii de Justitie Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi si Ilona Nemeth contra autoritatilor ungare, solutionate prin Hotarârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind ca art.90 par.1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxa de tipul celei prevazute de legea maghiara privind taxele de înmatriculare, asemanatoare celei introduse de autoritatile române.
În aceste conditii, este evident ca normele interne ce reglementeaza obligatia de plata a taxei de prima înmatriculare în România contravin dispozitiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie si care încalca principiul liberei circulatii a marfurilor.
Ca atare, mentiunile din adresa contestata ale pârâtei referitoare la lipsa de temei legal a restituirii sumei încasate cu acest scop, implicit respectarea Legii nr.571/2003 republicata, a Hotarârii de Guvern nr.44/2004, a ordinului MAI nr.1501/2006 sunt lipsite de relevanta, prioritare fiind reglementarile internationale.
De altfel, instanta nu poate retine apararea pârâtei privind aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului 50/2008, care se aplica de la 1.07.2008 (data intrarii în vigoare) în mod retroactiv, caci încalca principiul neretroactivitatii legii.
Mai mult, obligatia de respectare a normelor comunitare incumba nu doar initiatorului legii interne si organelor fiscale care încaseaza taxa, ci tuturor autoritatilor publice, dupa cum statueaza art.11 si 148 din Constitutie.
Pe cale de consecinta, instanta constata ca adresa nr.1645/63 si decizia nr.102 /2008, prin care pârâta si-a exprimat refuzul de restituire a sumei încalca drepturile reclamantului, drept rezultat din prevederile art. 90 par.1 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene. Pentru acest motiv, refuzul pârâtei apare ca fiind nejustificat, astfel ca sunt îndeplinite cerintele art.1 al.1, 2 al.2 si 8 al.1 din Legea nr.554/2004, republicata, pentru ca reclamantul sa se adreseze instantei de contencios administrativ, în vederea anularii actelor vatamatoare, recunoasterii dreptului pretins si repararii pagubei.
În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii capatului 1 al cererii invocata de pârâta prin întâmpinare prin care se solicita anularea chitantei ce face dovada încasarii nelegale a taxei de prima înmatriculare, Tribunalul a respins exceptia ca neîntemeiata, întrucât aceasta chitanta este înscrisul, emanat de catre pârât si care, prin mentiunile înscrise în continutul sau: – taxa prima înmatriculare – reprezinta atât dovada încasarii sumei cât si elementul esential de raportare la prevederile Ordonantei de Guvern nr.92/2003.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs intimata aratând ca hotarârea prin care a fost admisa cererea reclamantului este netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea gresita a legii (art. 304 pct.9 Cod procedura civila, instanta de recurs urmând a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitata la motivele de casare prevazute la art.304 Cod procedura civila, deoarece privesc hotarâri care potrivit legii nu pot fi atacate cu apel (art.3041 Cod procedura civila).
În fapt, din probatoriul retinut la dosarul cauzei instanta de fond afirma “reclamantul a achizitionat din Germania un autoturism BMW X5 prin actul de vânzare cumparare folosit de la numitul L. K. la data de 23.04.2008, pentru suma de 46.500 Euro, acesta fiind un cetatean al Uniunii Europene “în conditiile în care nu se dovedeste faptul ca autoturismul, pentru a carui înmatriculare în România a fost platita taxa de prima înmatriculare, a fost anterior înmatriculat în circulatie într-un alt Stat Membru al Uniunii Europene”. Simplul fapt ca a fost cumparat autovehiculul dintr-un Stat Membru nu probeaza si ca a fost înmatriculat acel autovehicul în Statul Membru de provenienta.
De asemenea, instanta de fond nu a stabilit faptul ca în statul de unde a fost cumparat autovehiculul a fost platita efectiv o taxa de prima înmatriculare, cum totodata, nu a stabilit nici macar faptul ca în tara de provenienta este instituita o astfel de taxa, onorata instanta aratând numai ca vânzatorul (L. K.) este cetatean al Uniunii Europene. Nu în toate Statele Membre ale U.E. exista în vigoare o taxa de prima înmatriculare. Dupa stiinta noastra, doar în 16 din cele 27 State Membre este prevazuta, sub o forma sau alta o astfel de taxa, sau echivalenta acesteia.
Fata de cele aici prezentate, recurenta opineaza ca era imperios necesar ca instanta de fond sa clarifice fara echivoc probatoriul cauzei si abia dupa aceea sa fi trecut la aprecierea pricinii dedusa judecatii.
Astfel ca nu sunt întrunite conditiile cerute de acquis-ul comunitar pentru ca reclamantul sa fie exonerat de la plata taxei de prima înmatriculare auto în România, întrucât nu se probeaza faptul ca anterior fusese înmatriculat pe teritoriul U.E. si ca se platise deja o astfel de taxa, sau echivalenta acesteia într-un alt Stat Membru.
Prin urmare, nu se poate stabili daca s-a nascut raportul juridic în temeiul caruia bugetul de stat al României sa fie obligat la restituirea catre platitor a sumei legal platite cu titlul de taxa de prima înmatriculare, asa cum aceasta este reglementata în aquis-ul comunitar. Deci, nu se poate retine ca plata facuta de reclamant ar fi nedatorata si încasata ilegal.
Instanta de fond nu a clarificat existenta acestor premise juridice absolut necesare, atunci când a judecat fondul cauzei.
Recurenta considera ca ar fi putut fi retinuta hotarârea primei instante cu privire la regimul fiscal discriminatoriu pe care 1-a considerat incident în speta de fata, doar daca s-ar fi stabilit conditiile premizei anterior enuntate. Astfel ca prima instanta nu a circumstantiat corect si legal atunci când a hotarât ca problema de analizat este daca art.2141 la 2143 din Codul fiscal încalca art.90 alin.1 din Tratatul Institutiv al Comunitatii Europene, caz în care va fi inaplicabil. Nu este legala o abordare globala a unei judecati de ansamblu, fara particularizarea stricta la speta, prin administrarea probatoriului despre care am facut vorbire în cele ce preced.
Cu privire la gresita acordare a dobânzii legale de la data introducerii cererii pâna la data achitarii efective, se poate observa ca în mod gresit a fost obligata recurenta si la plata dobânzii legale atât timp cât reclamantul, nu a facut dovada producerii unui prejudiciu, aceasta taxa de prima înmatriculare fiind platita, de bunavoie în temeiul dispozitiilor legale în vigoare si existând temei legal, instanta grabind-se a acorda si aceste dobânzi, pentru care nu s-a pus în vedere si nici nu s-a achitat taxa de timbru datorata conform prevederilor legale.
Potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, “pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
De asemenea, potrivit art.117 Cod Procedura Fiscala, se restituie, la cerere, urmatoarele sume: a) cele platite fara existenta unui titlu de creanta; b) cele platite în plus fata de obligatia fiscala; c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale; e) cele de rambursat de la bugetul de stat; f) cele stabilite prin hotarâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; g) cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute la art.170 h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, dupa caz, în temeiul hotarârii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii suite.
Prin exceptie de la prevederile alin.1, sumele de restituit reprezentând diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere.
Aplicând cele doua texte legale, coroborate, la speta dedusa judecatii, recurenta roaga sa se constate faptul ca aceasta nu se încadreaza în nici una din situatiile legale pentru a beneficia de dobânda legala.
Astfel, instanta de fond, în mod gresit, a dispus si acordarea dobânzii legale de la data achitarii taxei speciale, pâna la data platii efective, din moment ce reclamantul a achitat o taxa stabilita prin lege, la plata careia era obligat.
Aplicând acelasi rationament si având în vedere textele legale de mai sus, instanta nu putea dispune nici macar restituirea acestei taxe, cu atât mai mult obligarea institutiei noastre la plata dobânzii legale.
II. Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecata în cuantum de 586 lei, considera ca acestea sunt nelegale, ea fiind obligata la încasarea taxei de prima înmatriculare în conditiile prevazute de dispozitiile legale în vigoare la acea data, neputându-se retine în nici un fel culpa sa (asa cum gresit a retinut-o instanta de fond prin sentinta recurata), astfel încât nu putea fi obligata la suportarea acestor cheltuieli de judecata efectuate de catre reclamant.
Din probele administrate, Curtea retine ca reclamantul a achizitionat din Germania un autoturism BMW X5 prin actul de vânzare cumparare pentru un vehicul folosit de la numitul L. K. la data de 23.04.2008, pentru suma de 46.500 Euro, acesta fiind un cetatean al Uniunii Europene. Reclamantul s-a adresat cu o cerere catre Administratia financiara sector 1 cu nr.69095/9.07.2008 pentru restituirea sumei de 5663,00 lei încasata reprezentând taxa speciala de prima înmatriculare, iar prin raspunsul comunicat la data de 20.07.2008 cu nr.1645/63 i s-a transmis ca nu exista temei legal pentru restituirea sumei solicitate.
Potrivit art.2141, ,,1. Intra sub incidenta taxei speciale autoturismele si autovehiculele comerciale cu masa totala maxima autorizata de pâna la 3,5 tone inclusiv, cu exceptia celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor apartinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare membrilor acestora, precum si altor organizatii si persoane straine cu statut diplomatic, care îsi desfasoara activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevazut în anexa nr.4 care face parte integranta din prezentul titlu. Pentru autoturismele si autoturismele de teren a caror prima înmatriculare în România se realizeaza dupa data de 1 ianuarie 2007 si pentru care accizele au fost platite cu ocazia importului sau a achizitionarii de pe piata interna în cursul anului 2006, taxa speciala nu se mai datoreaza.
2. Intra sub incidenta taxei speciale si autovehiculele comerciale cu masa totala maxima autorizata de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un numar de peste 8 locuri pe scaune în afara conducatorului auto, cu exceptia autovehiculelor speciale destinate lucrarilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor precum si a autovehiculelor destinate a fi utilizate de fortele armate, fortele de securitate a statului, politie, jandarmerie, politie de frontiera, de serviciile de ambulanta si medicina. Nivelul taxei speciale este prevazut în anexa nr.4.1 care face parte integranta din prezentul titlu.
3. Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculeaza în lei, dupa cum urmeaza:……..
4. Nivelul coeficientilor de corelare si de reducere a taxei speciale este prevazut în anexa nr. 5 care face parte integranta din prezentul titlu.
5. Vechimea autoturismului /autovehiculului rural se calculeaza în functie de data fabricarii acestuia.
Art.214/2 – Taxele speciale se platesc cu ocazia primei înmatriculari în România.”
În baza art.2143, ,,Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b) provenite din donatii sau finante direct din împrumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintifica si tehnica, acordate institutiilor de învatamânt, sanatate si cultura, ministerelor, altor organe ale administratiei publice, structurilor patronale si sindicale reprezentative la nivel national, asociatiilor si fundatiilor de utilitate publica, de catre guverne straine, organisme internationale si organizatii nonprofit si de caritate.
În conformitate cu art.90 par.1 din Tratatul de Instituire a Comunitatii europene, ,,Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare “.
Astfel, potrivit art.11 al.1 si 2 din Constitutie, ,,Statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna – credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care România este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern .
Art.148 al.2 si 4 din Constitutie statueaza: ,,Ca urmare a aderarii, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare … Parlamentul, presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2″.
Din prevederile constitutionale citate si fata de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, rezulta ca, urmare a aderarii României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar daca statul român a adoptat, prin introducerea art.214/1-214/3 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscala între produsele importate si cele similare autohtone, se constata ca dispozitiile dreptului comunitar au prioritate fata de dreptul national, în temeiul principiului suprematiei dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice norma comunitara are forta juridica superioara normelor nationale, chiar si atunci când acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic national si de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instantelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin Hotarârile pronuntate de CJE în cauzele Flaminio Costa v. Enel (15 iunie 1964), precum si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotarâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a Statelor Membre, instantele din aceste state fiind obligate sa le aplice. Curtea a retinut ca ,,o instanta nationala ce este chemata, în limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligatia de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislatia nationala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanta sa ceara sau sa adopte abrogarea prevederilor contrare de catre puterea legislativa sau Curtea Constitutionala”. Aceeasi obligatie a judecatorilor nationali rezulta si din prevederile art.10 din Tratat.
Este de mentionat ca, pe rolul Curtii de Justitie Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi si Ilona Nerneth contra autoritatilor ungare, solutionate prin Hotarârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind ca art.90 par.1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxa de tipul celei prevazute de legea maghiara privind taxele de înmatriculare, asemanatoare celei introduse de autoritatile române.
În aceste conditii, este evident ca normele interne ce reglementeaza obligatia de plata a taxei de prima înmatriculare în România contravin dispozitiilor Tratatului de Instituire a Uniuni europene, normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie si care încalca principiul liberei circulatii a marfurilor.
Taxa prevazuta de art.214/1 din Codul fiscal contravine art.90 din Tratatul Comunitatii Europene, fiind încalcat principiul nediscriminarii produselor importate fata de produsele interne, reglementat de art.25, 28 si 90 din Tratat, deoarece taxa speciala se aplica doar autovehiculelor second – hand, achizitionate din spatiul comunitar si introduse în România în vederea înmatricularii, nu si celor achizitionate pe teritoriul României.
Nu are importanta daca la data înmatricularii într-un alt stat membru s-a platit sau nu taxa de prima înmatriculare, asa cum afirma recurenta deoarece legea româna obliga pe cumparatorul unui asemenea autoturism de a plati taxa indiferent daca ea a mai fost platita catre un alt stat comunitar.
Pe de alta parte, in mod legal pârâta a fost obligata si la plata dobânzii legale aferente deoarece ca urmare a constatarii încalcarii legislatiei comunitare de legea româna, aceasta din urma nu mai produce efecte juridice, astfel încât încasarea sumei de 6.401 RON este nejustificata, iar reclamantului i s-a produs un prejudiciu constând in lipsa de folosinta a acestei sume, prejudiciu pe care legiuitorul îl prezuma ca fiind egal cu dobânda legala, potrivit art.2 din Ordonanta de Guvern nr.9/2000.
Curtea considera ca chitanta seria TS2B nr.1899860/16.05.2008 care constata ca reclamantul a platit suma de 5663 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare nu este un act administrativ, în întelesul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, deoarece constata o operatiune si nu da nastere unui raport juridic.
Din aceste motive, în baza textelor de lege mentionate si a art.3041 si 312 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentinta civila recurata în sensul ca va respinge ca inadmisibil capatul de cerere privind anularea chitantei seria TS2B nr.1899860/16.05.2008, mentinând celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
