Constată că pe rolul Tribunalului Sibiu s-a înregistrat contestaţia formulată de contestatorul B. I. C. în contradictoriu cu intimatul C. N. M. A. având ca obiect:
– anularea Deciziei nr.191/23.11.2009 emisă de intimat şi pe cale de consecinţă obligarea intimatului la reîncadrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei;
– obligarea intimatului la plata de despăgubiri reprezentând salariul nerealizat începând cu data de 23.11.2009 şi până la reintegrarea contestatorului;
– obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecată.
În susţinerea contestaţiei, contestatorul arată că a fost angajat pe funcţia de execuţie de cercetător ştiinţific gr. I iar în urma unui concurs de proiecte de management a încheiat cu C. J. în calitate de angajator contractul de management nr.4132/16.05.2006. În anul 2009 s-a încheiat un nou contract de management în baza OUG nr.189/2008.Contestatorul consideră că deşi nu i s-a realizat evaluarea finală, C. J. desemnează o conducere interimară, context în care contestatorul a atacat această hotărâre pe calea contenciosului administrativ. Contestatorul arată că până la soluţionarea acestui litigiu a dorit să-şi reia activitatea executivă dar a fost împiedicat de conducătorul interimar, drept pentru care a promovat un litigiu de muncă pentru refuzul acestuia de a asigura accesul la muncă iar instanţa de judecată a dispus reluarea activităţii de către contestator. Contestatorul susţine că după câteva zile de la reprimirea la serviciu angajatorul a dispus desfacerea contractului de muncă. Sub aspectul legalităţii deciziei de desfacere a contractului de muncă, contestatorul arată următoarele:decizia de desfacere a contractului de muncă reprezintă un act de decizie al conducerii legale al unităţii emitente. Contestatorul consideră că potrivit art.33 din OUG nr.189/2008 C. J. a desemnat o conducere interimară prin Hotărârea nr.89/21.05.2009 în baza căreia trebuia asigurat interimatul funcţiei pe o perioadă de 120 de zile calendaristice de la data desemnării managerului interimar. La data de 14.07.2009 este publicată Legea nr.369/2009 de aprobare a OUG nr.189/2008 care la art.33 reiterează termenul de maxim 120 de zile de interimat. În acest context, contestatorul apreciază că la expirarea interimatului, conducătorul interimar nu mai poate dispune şi ca atare decizia de desfacere a contractului de muncă este emisă de o persoană fără calitate. Sub aspectul fondului, contestatorul arată art.36, alin.2 din Legea nr.319/2002 stabilite că „La cerere, cercetătorii ştiinţifici gradul I pot fi menţinuţi în continuare în funcţii de cercetare-dezvoltare, după împlinirea vârstei legale de pensionare, cu aprobarea anuală a Consiliului ştiinţific din cadrul C. N. M. A. Contestatorul susţine că are acordul de principiu al Consiliului Ştiinţific, postul există în schema de funcţiuni pe anul 2009-2010 şi este liber. Contestatorul arată că la data de 20.11.2009, Consiliul Ştiinţific a dat avizul pentru continuarea activităţii pentru doi cercetători care au depăşit vârsta de pensionare dar a dispus desfacerea contractului de muncă doar contestatorului. Contestatorul consideră că această atitudine discriminatorie nu face altceva decât să confirme că măsura desfacerii contractului de muncă are conotaţii strict personale care sunt străine interesului general al bunei funcţionări a intimatului. Contestatorul consideră că există un interes real al instituţiei de a continua proiectele ştiinţifice în curs de derulare îmbinând activitatea de cercetător cu cea de vicepreşedinte al Consiliului Ştiinţific. Contestatorul susţine că după desfacerea contractului de muncă s–a produs o abandonare a activităţii de cercetare. Contestatorul solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecată.
În drept, contestaţia este întemeiată pe prevederile art.281-283 din Codul muncii şi art.36 din Legea nr.319/2003 şi art.274 C. pr. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul solicită respingerea contestaţiei, menţinerea deciziei cu obligarea contestatorului la suportarea cheltuielilor de judecată. Intimatul consideră că decizia nr.191/2009 a fost emisă cu respectarea tuturor condiţiilor de formă şi de fond, drept pentru care nu se regăseşte nici un motiv care să conducă la anularea acesteia. Motivele invocate în contestaţia la decizie sunt netemeinice şi nelegale. Referitor la prima critică, în esenţă, adusă deciziei de încetare a contractului de muncă referitoare la competenţa directorului interimar, intimatul susţine că în susţinerea acestui motiv contestatorul face o prezentare trunchiată a textelor de lege incidente şi o interpretare neconformă a acestora. Intimatul arată că în conformitate cu prevederile art.33, alin.4 din OUG nr.189/2009 aprobată prin Legea nr.269/2009 conducerea interimară se asigură până la data începerii noului contract de management iar susţinerea contestatorului privind durata limitată a mandatului de 120 de zile este neîntemeiată deoarece potrivit Hotărârii C. J. nr.89/2009 şi a Contractului de management din data de 22.05.2009 se prevede că acest contract se încheie pe durată determinată începând cu data de 22.05.2009 până la data numirii în funcţie a câştigătorului concursului de proiecte de management în condiţiile OUG nr.189/2009.În ceea ce priveşte fondul, motivele invocate sunt nefondate denaturându-se natura juridică a normelor legale menţionate. Intimatul arată că în cauză sub acest aspect sunt aplicabile prevederile art.61, lit. e C.M. şi anexei 3 din Legea nr.19/2000 în sensul că contestatorul a împlinit condiţia de vârstă şi stagiu maxim de cotizare în luna noiembrie 2005 când a împlinit 63 de ani şi 8 luni şi nu a solicitat întocmirea dosarului de pensionare. Intimatul consideră că se poate continua raportul juridic de muncă numai cu acordul angajatorului iar în art.36, alin.2 din Legea nr.319/2003 norma nu este imperativă de vreme ce legiuitorul a utilizat sintagma „pot fi menţinuţi”, deci a instituit o facultate, o opţiune. Intimatul consideră că avizul dat de Consiliul ştiinţific este un aviz consultativ, nu are capacitatea de a impune conducerii o anumită conduită, avizul provenind de la un organ cu rol consultativ potrivit art.28, alin.1 din Legea nr.319/2003.Intimatul susţine că după încetarea raportului de muncă al contestatorului activitatea de cercetare nu a fost abandonată , această componentă a activităţii instituţiei continuă să se desfăşoare în parametrii normali existând resursa de personal asigurată în condiţiile şi contextul necesităţilor şi obiectivelor stabilite şi pe care conducerea instituţiei le are în vedere.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa de judecată reţine următoarele:
Potrivit Deciziei nr.191/23.11.2009(filele 7-8) s-a dispus încetarea raportului juridic de muncă al contestatorului-cercetător ştiinţific gr. I din cadrul C. N. M. A. începând cu data de 25.11.2009 motivat de îndeplinirea condiţiilor de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat pensionare în condiţiile legii. În motivarea deciziei, angajatorul arată că dat fiind îndeplinirea de către contestator a vârstei de pensionare de 63 ani şi 8 luni şi a stagiului maxim de cotizare încă din data de 25 noiembrie 2005, potrivit art.61, lit. e din Codul muncii poate dispune încetarea contractului de muncă. Prin raportare la prevederile art.61, lit. e Codul muncii şi art.36, alin.2 din Legea nr.319/2003 privind statutul personalului de cercetare-dezvoltare, art.25,art.27, alin.1 şi 2, art.28, alin.1 şi 2 din Legea nr.311/2003 şi art.16 şi art.18 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.M.A prin Hotărârea CJ nr.52/2007 angajatorul este singurul în măsură a aprecia şi dispune asupra aprobării sau nu a continuării activităţii peste împlinirea vârstei de pensionare iar norma nu este imperativă ci este o opţiune, facultate a angajatorului. Intimatul arată în motivare că Consiliul ştiinţific al C.N.M.A. are un rol consultativ iar prin adresa nr.10177/20.11.2009 se recomandă menţinerea domnului B. în activitate încă un an, noiembrie 2009-noiembrie 2010 iar prin avizul negativ al Consiliului de administraţie al C.N.M. A. cuprins în procesul-verbal nr.10216/23.11.2009 s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului.
Din conţinutul Procesului verbal nr.10177/20.11.2009 întocmit de Consiliul Ştiinţific al C.N.M.A. şi Anexa la acest act instanţa de judecată reţine că a fost eliberată recomandare de continuare a activităţii de cercetător ştiinţific pentru contestator, cu o excepţie(filele 11-12).
Din conţinutul Procesului-verbal din data de 23.11-2009 încheiat cu ocazia şedinţei extraordinare a Consiliului de administraţie al C.N.M.A. instanţa de judecată reţine că acest for decizional a avizat negativ continuarea de către contestator a activităţi de cercetător ştiinţific gr. I sens în care se propune emiterea deciziei de încetare a raporturilor de muncă în temeiul art.61, lit. e C.M(fila 33).
La data de 21mai 2009 C. J. prin Hotărârea nr.89 a hotărât ca începând cu data de 22 mai 2009 şi până la data numirii în funcţie a câştigătorului de proiecte de management, conducerea interimară a C.N.M.A. să fie realizată de dl. V. I. O. care a fost numit în funcţia de manager-director general(fila36-37).La filele 38-40 din dosarul cauzei s-a depus Contractul de management nr.6620/04.06.2009 în baza căruia dl. V. I. O. îşi exercită competenţele de manager care stabileşte la art.3 că durata acestui contract se încheie pe durată determinată cuprinsă între data de 22 mai 2009 şi până la data numirii în funcţie a câştigătorului concursului de proiecte de management în condiţiile OUG nr.189/2008 iar la art.5,pct.2, lit. h stabileşte competenţa acestuia de a selecta, angaja, promova, premia şi concedia personalul salariat în condiţiile legii, iar la art.14, lit. a se menţionează că acest contract încetează la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, odată cu numirea în funcţie a câştigătorului concursului de proiecte de management. La filele 98-99 s-a depus un extras din ROF al angajatorului privind competenţele directorului general al C.N.M.A. care la art.14, 15 şi 16 stabileşte prerogativa acestuia de a coordona întreaga activitate ştiinţifică (cercetare), muzeografică(de proiectare şi execuţie, expoziţii), cultural-educativă, publicistică(de editare a lucrărilor de specialitate) şi de mediatizare(relaţiile cu presa), coordonarea activităţii M. C. P. T. A. precum şi a Centrului de Informare şi Documentare „Cornel Irimie” etc., coordonarea directă a Programului „Tezaure Umane Vii”.
Pentru justificarea necesităţii continuării activităţii de către contestator în planul cercetării ştiinţifice ca şi componentă a activităţii intimatului la dosarul cauzei s-a depus o sinteză a programelor în curs de derulare în care este implicat contestatorul(filele 46-81),Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNM Astra Sibiu şi cel referitor la organizarea, completarea regulată şi valorificarea arhivei documentare ştiinţifice şi tehnice (filele 82-84), Raportul pe anul 2009 privind situaţia arhivei Ştiinţifice din cadrul C.I.D.”C. Irimie” C.N.M. A. filele 85-91).
Deasemenea, la dosarul cauzei s-a depus Raportul predărilor din 2009(fila 105-110) care cuprinde materialele predate de angajaţii instituţiei în anul 2009.
În cauză a fost încuviinţată proba testimonială iar din declaraţia dată de martorul audiat şi depusă la fila 97 instanţa de judecată reţine că prin pensionarea contestatorului, cercetarea ştiinţifică ca şi componentă a activităţii nu a fost abandonată iar munca de cercetare poate fi efectuată şi dacă nu ai calitatea de salariat al muzeului. Activitatea de cercetare pe direcţia de practică aplicativă presupune apartenenţa la o echipă sau colectiv dar nu este necesară calitatea de salariat. Pe direcţia teoretic fundamentală a cercetării ştiinţifice, martorul precizează că aceasta este rezultatul unei strădanii, fie a unei persoane, fie a unui colectiv şi este finanţată, fie prin sistem grand, fie prin Academie, fie prin CIS. Martorul subliniază că nu cunoaşte câte posturi de cercetători gr. I sunt în muzeu dar pentru desfăşurarea activităţii muzeului nu este necesar să fie angajaţi cercetători gr. I. Martorul arată că, contestatorul a desfăşurat activitate de cercetare aplicativă activă iar în ceea ce priveşte impactul pe care îl are pensionarea contestatorului asupra activităţii de cercetare ştiinţifică, martorul afirmă că la această întrebare se poate răspunde cu „da” sau „nu” întrucât este o problemă de decalaj de timp având în vedere că peste 2 ani contestatorul va trebui să fie pensionat şi atunci se pune în discuţia gradul în care este afectată cercetarea ştiinţifică.
Din contextul probator administrat în cauză, instanţa de judecată constată următoarele:
Referitor la critica adusă aspectului formal al deciziei de încetare a contractului de muncă al contestatorului instanţa de judecată constată că textul iniţial al art.33,alin.4 din OUG nr.189/2008 a fost modificat de pct.32 al art. I din Legea nr.269/2009, lege publicată în Monitorul Oficial din 14 iulie 2009 în sensul că dacă iniţial conducerea interimară se asigură până la data începerii executării noului contract de management,conform art.23, alin.2 după modificare, textul statuează că această conducere(interimară) se asigură până la data începerii executării noului contract de management.
Potrivit art.33 din OUG nr.189/2008 modificat prin pct.32 al art. I din LEGEA nr. 269 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 14 iulie 2009, text de lege invocat de contestator, legiuitorul a stabilit obligaţia instituţiei publice de a organiza un nou concurs de proiecte de management în 120 de zile calendaristice de la desemnarea managerului interimar.Ca atare, prin interpretarea celor două texte legale, instanţa de judecată constată că legiuitorul stabileşte în sarcina instituţiei obligaţia de a organiza în termen de 120 de zile concurs de proiecte, obligaţie care nefiind îndeplinită de instituţia publică respectivă nu afectează valabilitatea contractului de management asupra căruia legiuitorul a statuat în mod imperativ şi anume „conducerea (interimară) se asigură până la data începerii executării noului contract de management”. Faţă de cele constatate de instanţă, susţinerea contestatorului nu este întemeiată.
Potrivit art.36,alin.2 din Legea nr. 319 din 8 iulie 2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare “La cerere, cercetatorii ştiinţifici gradul I pot fi menţinuti în continuare în funcţii de cercetare-dezvoltare, după împlinirea vârstei legale de pensionare, cu aprobarea anuală a consiliului ştiinţific” prevedere legală ce trebuie coroborată cu prevederea cuprinsă în art.27 din Legea nr. 311 din 8 iulie 2003-legea muzeelor şi a colecţiilor publice -care statuează la alin.1 că în cadrul muzeelor şi al colecţiilor publice de drept public sunt organizate şi funcţionează consilii de administraţie, ca organe deliberative de conducere iar la alin. 2 componenţa, atribuţiile, organizarea şi funcţionarea consiliului de administraţie se stabilesc prin regulament de organizare şi funcţionare, aprobat de autoritatea în subordinea căreia se află muzeele şi colecţiile publice de drept public, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.Potrivit art.28, alin.1 din această lege în cadrul muzeelor şi al colecţiilor publice de drept public pot funcţiona consilii ştiinţifice, ca organe de specialitate alcătuite din specialişti de profil, cu rol consultativ în domeniul cercetării ştiinţifice, organizării sau structurării serviciilor, colecţiilor muzeale şi activităţilor culturale.
Este evident că prin coroborarea textelor legale mai sus menţionate consiliile ştiinţifice au rol consultativ deoarece consiliile de administraţie sunt organe deliberative de conducere, prerogativă stabilită în mod imperativ de către legiuitor, context în care termenul utilizat de legiuitor în art.36, alin.2 din Legea nr. 319 din 8 iulie 2003 “aprobarea” nu poate fi înţeles decât în sensul definit de dicţionarul limbii române şi anume acela de a încuviinţa sau rezolva favorabil o cerere dar această aprobare provine de la un organ care are doar rol consultativ, managerului revenindu-i însă prerogativa de a selecta, angaja, promova şi concedia personalul salariat, drept pentru care aprobarea Consiliului ştiinţific nu este obligatorie pentru Consiliul de administraţie şi pentru managerul intimatului.
Pe fondul cauzei, prin reglementarea cuprinsă în art.61, lit. e C.M., legiuitorul în cadrul politicii statale de ocupare a forţei de muncă şi protecţie socială a statuat în condiţiile în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizare şi nu a solicitat pensionare, dreptul de opţiune al angajtorului, funcţie de interesele sale, pentru continuarea raportului de muncă sau pentru concedierea salariatului, instanţa de judecată având doar competenţa de a cenzura legalitatea şi temeinicia actului de încetare a contractului de muncă respectiv îndeplinirea condiţiilor cerute de legiuitor pentru a fi incidente prevederile legale mai sus menţionate.Mai mult decât atât, legiuitorul a vizat situaţia în care salariatul îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă şi nu îndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea unui alt tip de pensie, or, contestatorul a împlinit vârsta de pensionare şi stagiu de cotizare în luna noiembrie 2005 când a împlinit 63 ani şi 8 luni, în prezent având vârsta de peste 67 ani. În cauză, deşi s-a administrat un probatoriu amplu privind implicarea contestatorului în activitatea de cercetare ştiinţifică, instanţa constată că aceste aspecte nu sunt relevante nici pentru angajator, nici pentru instanţa de judecată deoarece temeiul de drept al încetării raportului juridic de muncă se referă la îndeplinirea cumulativă a unor condiţii legate de vârsta standard, stagiu de cotizare şi existenţa sau nu a unei cereri de pnsionare.
Faţă de cele ce preced, instanţa de judecată a respins contestaţia formulată ca fiind nelegală şi netemeinică şi pe cale de consecinţă în baza art.274 C.pr.civ. a obligat contestatorul la suportarea cheltuielilor de judecată suportate de intimat conform actului justificativ depus la dosarul cauzei.
