. DREPTUL FAMILIEI. PLASAMENT FAMILIAL.
SUSPENDAREA EXERCIŢIULUI DREPTURILOR
PĂRINTEŞTI. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR.
CONSECINŢE.
Legea nr.272/2004
Art.36 alin.(3), art.40 alin.(1), art.54 alin.(4), art.55 lit.a, art.56 lit.c,
art.60 alin.(3)
Pentru copilul abuzat sau neglijat care, potrivit art.56
lit.c, a beneficiat de măsura de protecţie specială a plasamentului,
instanţa poate stabili numai modalitatea de exercitare a drepturilor
de îndeplinire a obligaţiilor părinteşti cu privire la persoană şi
bunurile copilului, şi nu delegarea acestor drepturi şi obligaţii
către şeful serviciului rezidenţial şi preşedintele consiliului
judeţean. În acest sens sunt prevederile art.62 alin.4 din lege.
Reţinând că hotărârea instanţei de fond cu privire la
Reţinând că hotărârea instanţei de fond cu privire la
suspendarea şi delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor
părinteşti este dată cu aplicarea greşită a legii, recursul a fost privit
ca fondat.
(Decizia civilă nr.6/R-CC-MF/18 aprilie 2007, pronunţată de
Curtea de Apel Piteşti – Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de
Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin cererea înregistrată la data de 22.01.2007 petenta
D.G.A.S.P.C. Argeş a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii D.C.N. şi
M.M., părinţii minorei D.F.A., instituirea măsurii plasamentului minorei
în cadrul C.T.F. Găvana din Piteşti.
În motivarea cererii s-a arătat că prin dispoziţia nr.22/2007 a
D.G.A.S.P.C. Argeş a fost instituit plasamentul în regim de urgenţă
pentru minora D.F.A., născută la data de 04.05.1991 în Piteşti, judeţul
Argeş.
Măsura a fost luată ca urmare a faptului că, în seara de
06.01.2007, minora a fost luată de tatăl său de la domiciliul bunicilor
paterni, iar în drum spre casă a fost agresată fizic de acesta. Dată fiind
starea de ebrietate în care se afla tatăl, minora a reuşit să alerteze organele
de poliţie.
La câteva zile, tatăl a adresat telefonic minorei şi bunicii
paterne, ameninţări şi injurii.
Mama minorei nu a luat atitudine faţă de cele întâmplate, şi-a
exprimat numai teama de soţ din cauza comportamentului violent.
Anterior emiterii dispoziţiei menţionate, respectiv în perioada
1999-10.03.2006, în care tatăl s-a aflat în executarea unei pedepse cu
închisoarea, prin hotărâre a C.P.C. Argeş, minora a fost dată în
plasament la bunicii paterni.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.66 alin.2
din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului.
Prin sentinţa civilă nr.53/MF/14.02.2007, Tribunalul Argeş –
Secţia Civilă – Completul Specializat pentru Minori şi Familie a admis
cererea şi a înlocuit plasamentul în regim de urgenţă cu măsura
plasamentului minorei la C.T.F. Găvana.
Totodată, a suspendat exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor
părinteşti şi a delegat exercitarea lor către şeful serviciului rezidenţial, în
ceea ce priveşte persoana minorei şi către Preşedintele Consiliului
Judeţean Argeş, pentru bunurile copilului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt
următoarele:
Minora D.F.A., născută la data de 04.05.1991 în Municipiul
Piteşti, fiica intimaţilor D.C.N. şi M.M., a fost crescută, în primii ani de
viaţă, în locuinţa bunicilor paterni.
A fost încredinţată spre creştere şi educare acestora din urmă
prin hotărârea nr.209/1997 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Argeş.
Aceeaşi comisie a hotărât în anul 1999 plasamentul minorei la
bunicii paterni, D.A. şi D.F., din comuna Albota, satul Mareş.
La data de 10.03.2006 minora a fost reintegrată în familie, iar
plata alocaţiei de plasament către bunicii paterni a fost sistată.
În seara zilei de 06.01.2007, tatăl minorei, care a executat mai
multe pedepse privative de libertate, a venit la domiciliul bunicilor
paterni pentru a-şi lua fiica acasă.
Aici a provocat scandal şi a distrus mai multe bunuri. În
drumul spre casă a avut loc un alt incident între tată şi minoră.
După spusele fiicei, tatăl a încercat să o violeze şi a agresat-o.
Ca urmare a celor întâmplate în ziua de 06.01.2007 s-a dispus
plasamentul minorei în regim de urgenţă.
Faţă de cele reţinute în fapt, instanţa a apreciat că în prezent
nu este posibil ca măsura de reintegrare în familie să fie menţinută
deoarece tatăl este o persoană agresivă şi consumă alcool, iar mama nu
manifestă nici cel mai mic interes faţă de creşterea şi educarea fiicei sale.
În locuinţa bunicilor paterni de care minora este ataşată, aceasta nu
beneficiază de spaţiu, de condiţii materiale mai bune şi de climat liniştit.
S-a ţinut seama şi de dorinţa minorei de a fi instituţionalizată
într-un centru de plasament, motivată de teama faţă de tată şi de lipsa de
reacţie a mamei faţă de comportamentul acestuia. În locuinţa bunicilor
nu se simte în siguranţă, existând posibilitatea ca tatăl să se întoarcă şi să
provoace scandal.
S-a considerat că sunt aplicabile în cauză prevederile art.55
lit.a şi 56 lit.c din Legea nr.272/2004 în ceea ce priveşte
instituţionalizarea minorei într-un centru de plasament şi prevederile
art.62 alin.2 din lege în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi
obligaţiilor părinteşti.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal,
intimatul D.C.N., susţinând că hotărârea este netemeinică şi nelegală
pentru următoarele motive:
S-a reţinut greşit că recurentul-intimat a avut un
comportament violent faţă de minoră. Faptul nu este real.
La pronunţarea soluţiei nu au fost respectate prevederile Legii
nr.272/2004 şi nu s-a făcut aplicarea art.54 alin.4, precum şi a art.60
alin.3 din lege, conform cărora are prioritate măsura plasamentului în
familia lărgită.
A rezultat din probe că minora a fost bine îngrijită la locuinţa
bunicilor paterni, în perioada în care recurentul-intimat s-a aflat în
executarea unei pedepse privative de libertate, iar minora şi-a exprimat
clar dorinţa de a fi lăsată în grija celor dintâi, şi nu într-un centru de
plasament.
Un alt motiv de recurs este acela că suspendarea exercitării
drepturilor şi obligaţiilor părinteşti este o măsură drastică. Recurentul-
intimat nu a intenţionat să pună în pericol dezvoltarea fiicei sale.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, Curtea a
constatat următoarele:
Primul motiv de recurs, constând în greşita apreciere a
probelor, admisibil potrivit art.3041 Cod procedură civilă, a fost privit ca
nefondat.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă referitor la
comportamentul recurentului-pârât, ulterior reintegrării minorei în
familie prin hotărârea nr.155/10.03.2006 a Comisiei pentru Protecţia
Copilului Argeş, rezultă din conţinutul raportului de plasament în regim
de urgenţă întocmit de D.G.A.S.P.C. Argeş în care sunt făcute menţiuni
cu privire la incidentul din 06.01.2007, relatat de minoră şi bunica
paternă.
Potrivit acestor relatări, în acea zi, recurentul-pârât, aflat în
stare de ebrietate, a provocat scandal la domiciliul părinţilor săi din
comuna Albota, a distrus bunuri aparţinând acestora din urmă, apoi a
luat-o cu forţa pe fiica sa din locuinţa lor.
În drum spre casa din comuna Poiana Lacului a agresat-o
fizic pe minoră, forţând-o să intre într-o altă casă nelocuită şi a încercat
să o violeze.
S-a mai arătat în raport că, potrivit spuselor bunicii paterne,
fiul său, recurentul-intimat, a contactat-o telefonic în seara de 09.01.2007
şi a ameninţat-o că a doua zi, după ce se va externa din spital, va veni din
nou la locuinţa sa şi le va omorî pe bunică şi nepoată.
După incidentul din 06.01.2007 minora D.F.A., care a reuşit
să fugă de lângă tatăl său, s-a întors la domiciliul bunicii paterne şi apoi,
împreună cu aceasta, s-a prezentat la D.G.A.S.P.C., solicitând admiterea
de urgenţă într-un centru de plasament.
Deşi mulţumită de condiţiile de viaţă de la locuinţa bunicilor
paterni, minora are sentimente de nesiguranţă, insecuritate, chiar
ostilitate faţă de părinţi, consecinţă şi a comportamentului violent al
tatălui şi doreşte să rămână în centrul de plasament.
Aceste aspecte au fost în mod corect reţinute la judecata în
primă instanţă pe baza raportului psihosocial întocmit de aceeaşi
instituţie şi a declaraţiei minorei din camera de consiliu.
S-a invocat drept motiv de nelegalitate a sentinţei greşita
aplicare a prevederilor art.55 lit.a şi art.56 lit.c din Legea nr.272/2004,
incidente fiind, în opinia recurentului-intimat, prevederile art.60 alin.3 din
lege şi art.54 alin.4, în sensul că trebuia luată mai întâi măsura
plasamentului în familia lărgită, respectiv la bunicii paterni.
Motivul a fost privit ca neîntemeiat deoarece, aşa cum s-a
reţinut de instanţa de fond, nu este în interesul minorei ca aceasta să
rămână în familie, alături de bunicii paterni.
În locuinţa bunicilor paterni există posibilitatea ca tatăl să
vină din nou şi să provoace scandal.
Faţă de situaţia de fapt stabilită prin corecta apreciere a
probelor de la dosar, nu poate fi aplicată măsura prevăzută de art.60
alin.(3) din lege, ceea ce înseamnă că nu au fost încălcate prevederile
art.54 alin.(4) din acelaşi act normativ la stabilirea plasamentului copilului
într-un serviciu de tip rezidenţial.
Ultimul motiv de recurs a fost privit ca întemeiat pentru
următoarele considerente:
Potrivit art.62 alin.2 din Legea nr.272/2004, drepturile şi
obligaţiile părinteşti sunt exercitate şi respectiv îndeplinite de către
preşedintele consiliului judeţean în situaţia copilului pentru care nu a
putut fi instituită tutela şi pentru care instanţa a dispus măsura
plasamentului.
Din interpretarea gramaticală şi logică a textului de lege
rezultă că acesta vizează situaţia copilului pentru care este necesară
instituirea tutelei.
Or, tutela se instituie, potrivit art.40 alin.1 din lege, în cazuri
care nu se regăsesc în speţă, cum sunt decesul ambilor părinţi, cazul
ambilor părinţi necunoscuţi sau al celor decăzuţi din drepturile părinteşti.
Pentru copilul abuzat sau neglijat care, potrivit art.56 lit.c, a
beneficiat de măsura de protecţie specială a plasamentului, instanţa poate
stabili numai modalitatea de exercitare a drepturilor de îndeplinire a
obligaţiilor părinteşti cu privire la persoană şi bunurile copilului, şi nu
delegarea acestor drepturi şi obligaţii către şeful serviciului rezidenţial şi
preşedintele consiliului judeţean. În acest sens sunt prevederile art.62
alin.4 din lege.
Aceasta cu atât mai mult cu cât până la data soluţionării
cererii de instituire a plasamentului, părinţii minorei nu au fost decăzuţi
din drepturile părinteşti la cererea formulată de D.G.A.S.P.C. în baza
art.36 alin.(3) din lege.
suspendarea şi delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti
este dată cu aplicarea greşită a legii, în temeiul art.304 pct.9 Cod
procedură civilă Curtea a fost admis recursul şi în baza art.312 alin.(3)
teza I Cod procedură civilă a fost modificată sentinţa în sensul înlăturării
dispoziţiei privind suspendarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor
părinteşti şi delegarea exercitării acestora. A fost menţinută în rest
sentinţa.
