Decesul inculpatului în cursul judecăţii. Soluţionarea laturii civile a cauzei.
Cod procedură penală, art. 21, art. 346, alin 1
Dacă moştenitorii inculpatului decedat în cursul judecăţii nu au acceptat moştenirea rămasă după defunct, fapt ce reiese din declaraţiile autentice depuse la dosar, atunci acţiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată trebuie respinsă, întrucât a accepta sau nu o moştenire constituie o opţiune şi nicidecum o obligaţie a prezumtivului erede.
Prin sentinţa penală nr. 144 din data de 22 aprilie 2008 Judecătoria Gheorgheni l-a condamnat pe inculpatul D. L. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/2005. Executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni. Inculpatul a fost obligat să plătească DGFP Harghita suma de 11.037 lei şi dobânda legală, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat. Inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii ocupării funcţiei de administrator al unei societăţi comerciale pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul, în calitate de administrator al SC „E” SRL Gheorgheni, în perioada 01.01.2006 – 31.10.2006, a reţinut de la angajaţii firmei impozite şi contribuţii, în valoare de 11.037 lei, pe care nu i-a vărsat la bugetul de stat în termenul prevăzut de lege.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, cu precizarea că a recurs la această metodă din cauza greutăţilor financiare ale firmei, care la rândul ei nu a încasat creanţele de la beneficiari, şi realizând venituri de la actualul loc de muncă, SC „I.T” SRL Gheorgheni, a fost de acord cu recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanţă a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului în faţa organelor de cercetare penală şi a instanţei de judecată, împrejurările concrete în care a săvârşit fapta şi cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Judecătoria a considerat că reeducarea inculpatului se poate realiza şi fără privare de libertate, fără a arăta care sunt argumentele care au dus la această concluzie. Au fost încălcate astfel dispoziţiile art. 81 alin. 6 Cod penal care impun motivarea suspendării executării pedepsei.
De asemenea, prima instanţă nu a motivat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului inculpatului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul. În motivarea apelului inculpatul a solicitat ca suma la care a fost obligat prin sentinţa primei instanţe să-i fie reţinută din salariu în rate lunare.
Tribunalul Harghita prin decizia penală nr.24/17.02.2009 a admis apelul declarat de inculpatul D.L. împotriva sentinţei penale nr.144/22.04.2007, a desfiinţat această hotărâre judecătorească şi rejudecând cauza, a dispus în baza art.11 pct.1 lit. b rap. la art.10 lit. g Cod pr. penală încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D.L. pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art.6 alin.1 din legea nr.242/2005, ca urmare a decesului făptuitorului intervenit la data de 09.09.2008. Prin aceeaşi hotărâre judecătorească s-a respins acţiunea civilă exercitată de D. G. a F. P. a judeţului Harghita împotriva inculpatului şi a succesorilor D. M. şi D. J. şi s-a dispus a rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei la două grade jurisdicţionale.
Pentru a adopta această soluţie prima instanţă de control judiciar a reţinut următoarele:
Pe parcursul judecării apelului inculpatul a decedat la data de 9 septembrie 2008, astfel cum a reieşit din copia certificatului de deces seria DP, nr. 581056 depus la fila 26.
În cauză au fost introduşi moştenitorii inculpatului, respectiv descendenţii D. J. şi D. M. dar din declaraţiile notariale depuse în copie la dosar a rezultat că cele două fiice ale inculpatului au renunţat la moştenire. În această situaţie, acţiunile civile existente împotriva defunctului inculpat nu s-au transmis celor două descendente, ele fiind străine de moştenire. Acţiunea civilă formulată de D.G.F.P. Harghita s-a reţinut a neîntemeiată în raport cu acestea, în situaţia în care partea civilă va identifica alţi moştenitori se va putea îndrepta împotriva lor pe cale separată.
Ca urmare a acestor aspecte reţinute instanţa de apel a pronunţat hotărârea judecătorească anterior menţionată, împotriva căreia, în termen legal, a promovat recurs partea civilă D. G. . F.P. a judeţului Harghita, care a învederat faptul că această hotărâre penală este netemeinică şi nelegală deoarece:
D. G. a F. P. Harghita, în cauza dedusă judecăţii s-a constituit parte civilă, potrivit art. 15 din Codul de procedură penală, pentru suma de 11.037 lei cu majorările de întârziere calculate până la data plăţii inclusiv, prejudiciu cauzat bugetului centralizat al statului prin activitatea infracţională a inculpatului. Din rechizitoriul întocmit la data de 28.09.2007 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, a reieşit faptul că D.L, administrator al SC E. SRL Gheorgheni, în perioada ianuarie 2006 – octombrie 2006, a dispus reţinerea pe statele de plată ale angajaţilor, impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, în sumă totală de 11.037 lei, pe care nu le-a vărsat la bugetul de stat.
D. L. a recunoscut fapta comisă, suma sus menţionată nefiind achitată nici până la data prezentei, de către succesorii inculpatului. Prejudiciul a fost cert şi real fiind reprezentat de impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă.
Între fapta inculpatului şi prejudiciul cauzat bugetului de stat există legătură directă şi nemijlocită de la cauză la efect.
Potrivit prevederilor art. 21 din Cod de proc. penală: „Acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia din părţi, introducându-se în cauză moştenitorii acesteia. ”
În speţă, instanţa de apel a introdus în cauză pe succesorii inculpatului, respectiv pe D. M. şi pe D. J, fără să oblige pe succesori la plata sumei de 11.037 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Pentru motivele mai sus invocate s-a solicitat instanţei admiterea recursului declarat, în sensul obligării succesorilor la plata sumei de 11.037 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Analizând recursul astfel declarat, prin prisma prevederilor ar.3859 Cod pr. penală se constată că acesta are caracter nefondat, deoarece:
În mod corect instanţa de apel a procedat la reformarea sentinţei penale nr.144/22.04.2008 a Judecătoriei Gheorgheni, în contextul în care, pe parcursul soluţionării apelului s-a dovedit faptul că, la data de 09.09.2008 a intervenit decesul inculpatului D. L. (a se vedea în acest sens, înscrisul aflat la fila 26 din dosarul nr.1278/234/2007 al Tribunalului Harghita) dar şi faptul că niciuna dintre cele două descendente directe, ale inculpatului apelant, nu a înţeles să accepte moştenirea rămasă după defunct, nici măcar sub beneficiu de inventar (aspecte reieşite clar din declaraţiile autentice ale lui D. M. şi D. J. aflate la filele 54 şi 58 din dosarul instanţei de apel). Tribunalul Harghita, în mod corect, a dispus încetarea procesului penal declanşat împotriva inculpatului D. L, ca urmare a intervenirii decesului acestuia şi a respins acţiunea civilă, exercitată, în cauză, de către partea civilă D.G. F. P. a judeţului Harghita, cât timp nu existau moştenitori acceptanţi ai acestuia (ai defunctului inculpat). Partea civilă recurentă a invocat ca temei de drept al ultimei căi ordinare de atac executate, prev. art.21 Cod pr.penală, ignorând însă faptul că, în speţă, cele două fiice ale inculpatului intimat au învederat, în mod expres, că nu înţeleg să accepte succesiunea tatălui lor şi că renunţă la aceasta.
Este opţiunea fiecărei persoane – fizice sau juridice – de a accepta sau nu moştenirea rămasă după o persoană fizică decedată, acest lucru constituind o opţiune şi nu o obligaţie a prezumtivului erede.
Constatându-se că decizia Tribunalului Harghita este legală şi temeinică, fiind mai presus de orice critică, urmează ca, în conformitate cu prev. art.38515 pct.1 lit. b Cod pr. penală, să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă D. G. F. P. ale judeţului Harghita împotriva deciziei penale nr.24/17.02.2009 a Tribunalului Harghita.
Văzând şi disp.art.192 alin.2 Cod pr. penală,
