Prin O.U.G. nr. 91/2005 s-a instituit programul de acordarea a unor ajutoare băneşti populaţiei cu venituri reduse care utilizează naturale pentru încălzirea locuinţei, în vederea creşterii eficienţei consumului, siguranţei şi calităţii vieţii.
Actul normativ a precizat categoriile de persoane îndreptăţite să beneficieze de acest program, astfel în art. 2 alin. (2) sunt precizate condiţiile în care se acordă ajutorul bănesc, respcctiv utilizarea de gaze naturale pentru încălzirea locuinţci venitul net lunar, precum şi faptul că nu trebuie să deţină centrale termice individuale şi să deţină sobe de teracotă.
în considerarea prevederilor legale enunţate mai sus E.G. a aprobat prin decizia nr. 192/2006 reclamantului acordarea ajutorului băncsc. sub formă de bonuri valorice în cuantum de 1500 lei RON.
O.U.G. nr. 91/2005 reglementează în art. 14 competenţa N. de a monitoriza aplicarea prevederilor acestei ordonanţe.
în exercitarea prerogativelor de monitorizare s-a constatat că s-a acordat greşit ajutorul bănesc reclamantului, deoarece acesta nu a îndeplinit cumulativ toate condiţiile cerute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 91/2005, situaţie în care s-a emis decizia de imputaţie nr. 387 din 14 decembrie 2006.
împotriva acestei decizii s-a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă prin hotărârea nr. 69/2007.
Curtea, verificând legalitatea deciziei de imputare şi a hotărârii pronunţate în procedura prealabilă, constată că sunt legale.
Din probele administrate la instanţa de fond rezultă cu evidenţă că reclamantul nu a deţinut sobă de teracotă pentru încălzirea locuinţei şi nici nu a utilizat pentru încălzirea locuinţei gaze naturale.
Motivarea instanţei de fond privind culpa funcţionarilor care au întocmit ancheta socială este eronată, după cum se va arăta în continuare.
Condiţiile legii trebuiau cunoscute şi respectate atât de către funcţionarul care a întocmit ancheta socială şi documentaţia în vederea acordării ajutorului, dar şi de beneficiar.
în speţa de faţă nu se pune în discuţia cunoaşterea legii ca principiu general şi este vorba de cunoaşterea în concret a legii pentru că reclamantul a întocmit o cerere şi a depus actcic necesare în susţinerea acesteia fiind în cunoştinţă cu privire la temeiul în baza căruia a solicitat acordarea ajutorului, astfel în cuprinsul anchetei sociale se face referire la art. 6 din O.U.G. nr. 91/2005, iar această anchetă este semnată de către solicitant, mai mult şi cererea depusă la data de 7 februarie 2006 de către reclamant este întocmită în baza O.U.G. nr. 91/2005 iar solicitantul a arătat că deţine sobă de teracotă.
în raport de probele analizate este evident că reclamantul a ştiut că solicită să i se acorde un ajutor bănesc. în temeiul unei legi şi mai mult a ştiut şi ce condiţii trebuia să îndeplinească.
Eroarea funcţionarilor care au aprobat cererea nu poate să-i profite reclamantului, pentru motivul mai sus enunţat, dar şi pentru că, aşa cum s-a susţinut în motivele de recurs, s-ar ajunge la îmbogăţirea fară justă cauză.
Ca principiu în Dreptul Civil român este instituită obligaţia de restituire atunci când are loc mărirea patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei peroane fără să existe o cauză legală a acestei îmbogăţiri.
Faptul juridic al îmbogăţirii tară temei juridic dă naştere obligaţiei persoanei care şi-a mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi către cel care şi-a diminuat patrimoniul.
Eroarea funcţionarului nu constituie cauză legitimă de mărirea a patrimoniului reclamantului, în detrimentul bugetului din ale cărui fonduri s-au alocat sume plătite reclamantului.
Deficienţele aşa cum susţine instanţa de fond. s-au înregistrat într-adevăr şi la nivelul autorităţii pârâte dar reclamantul este cel care ştiind că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege a beneficiat de greşeala funcţionarului.
Prin acest mijloc, aşa cum s-a arătat şi mai sus s-a ajuns la mărirea patrimoniului reclamantului care a fost efectuată tară justă cauză aşa încât beneficiarul devine debitorul obligaţiei de restituire.
Legea reglementează în art. 14 şi competenţa de monitorizare a aplicării prevederilor acesteia cu privire la acordarea ajutorului bănesc.
Din această reglementare decurge şi dreptul celui care a acordat ajutorul de a verifica legalitatea măsurii, iar în caz contrar având la îndemână posibilitatea recuperării prejudiciului creat.
C.A. Craiova, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 911 din 8 mai 2008
