Potrivit art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege, iar potrivit art.481 Cod civil, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietate sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
Actiunea în granituire – actiune reala, este menita sa apere dreptul de proprietate. Astfel, este exercitata in scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa-l urmeze hotarul despartitor, putând fi solicitata si dispusa atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, dar si in situatia existentei unor semne exterioare, dar care sunt contestate de parti.
Pentru stingerea conflictului aparut intr-o asemenea situatie, când reclamantul, revendicand si o anumita suprafata de teren, contesta realitatea liniei de hotar asa cum este demarcata in prezent, instanta este tinuta sa identifice hotarului real, sa realizeze trasarea topometrica a acestuia si sa aseze semnele de hotar, fie si pe linia pe care este amplasat fizic gardul existent. Operatiunea se realizeaza prin dispozitivul hotararii judecatoresti, susceptibil de punere in executare.
În acest scop, este necesara administrarea probei apta sa furnizeze datele reale din teren, respectiv a probei cu expertiza tehnica de specialitate, care asigura prin folosirea instrumentelor adecvate de masuratoare, stabilirea clara a starii de fapt si determinarea corecta a traseului liniei de hotar.
Prin sentinta civila nr. 3842 din 15 decembrie 2009, pronuntata de Judecatoria Tg. Carbunesti, s-a admis în parte actiunea formulata de reclamantul TN, împotriva pârâtei MF. S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatile învecinate ale partilor, situate în comuna J. judetul Gorj, pe amplasamentul existent în prezent . S-a respins cererea în revendicare.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul TN, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie privind ambele capete de cerere si expertiza efectuata în cauza. A sustinut ca în mod nejustificat au fost respinse obiectiunile la raport, fiind lasat nelamurit fondul cauzei. Arata ca sentinta nu poate fi pusa în executare, nefiind explicit amplasamentul prezent al liniei de hotar. A solicitat refacerea expertizei tehnice.
Prin decizia civila nr. 137 din 27 aprilie 2010, pronuntata de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Pentru a se pronunta astfel, tribunal a retinut ca prima instanta a stabilit corect starea de fapt ca fiind cea rezultata din actele partilor, depozitiile martorilor si expertiza întocmita în cauza.
Împotriva acestei hotarâri judecatoresti a declarat recurs în termen, timbrat si motivat, reclamantul TN.
Criticile sunt în esenta urmatoarele: în mod gresit instanta de apel nu a încuviintat efectuarea unei noi expertize tehnice topografice necesara pentru stabilirea cu certitudine a dimensiunilor si a suprafetelor a caror granituire s-a solicitat. Mai arata ca simpla mentiune din hotarâre: “pe amplasamentul existent”, are caracterul unei dispozitii generale care nu rezolva pe fond, în mod temeinic si legal litigiul.
Recursul reclamantului s-a admis ca fondat, pentru considerentele ce se vor arata in continuare, având prioritate in examinare critica vizand modul de solutionare a cererii in granituire.
Potrivit disp. art. 584 Cod civil, granituirea – ca operatiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietatile învecinate, în caz de conflict, se realizeaza pe cale judecatoreasca, nu numai atunci când între proprietati nu au existat niciodata semne exterioare de hotar, dar si în situatia în care exista, dar sunt controversate, sau chiar cand partile s-au mai judecat si starea de fapt s-a modificat.
Rezulta ca actiunea în granituire – actiune reala, este menita sa apere dreptul de proprietate, fiind astfel exercitata in scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa-l urmeze hotarul despartitor, putând fi solicitata si dispusa atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, dar si in situatia existentei unor semne exterioare, dar care sunt contestate de parti, asa cum este cazul in speta.
Totodata, concomitent cu granituirea dispusa prin hotarare judecatoreasca, se rezolva in mod necesar contestatiile si pretentiile partilor cu caracter revendicativ, tinandu-se seama de transformarile produse in configuratia terenurilor, imputabile sau neimputabile partilor, pentru ca in final, sa se asigure o folosinta utila, dar si conforma cu intinderea dreptului, a proprietatilor.
Astfel, potrivit art.480 C.civ, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege, iar potrivit art.481 C.civ, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietate sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
In cauza, reclamantul a investit instanta, atat cu o cerere in granituire, cat si cu o cerere in revendicare teren.
Pentru stingerea conflictului intre partile aflate intr-o asemenea situatie, avand in vedere ca reclamantul revendicand si o anumita suprafata de teren, contesta realitatea liniei de hotar asa cum este demarcata in prezent, instanta era tinuta sa identifice hotarului real, sa realizeze trasarea topometrica a acestuia si sa aseze semnele de hotar, fie si pe linia pe care este amplasat fizic gardul din plasa de sarma existent, operatiune pe care o realizeaza prin dispozitivul hotararii judecatoresti susceptibil de punere in executare.
O asemenea operatiune se realizeaza prin administrarea probei apta sa furnizeze datele reale din teren, respectiv a probei cu expertiza tehnica de specialitate, care asigura prin folosirea instrumentelor adecvate de masuratoare, stabilirea clara a starii de fapt si determinarea corecta a traseului liniei de hotar.
In mod gresit tribunalul a pastrat sentinta primei instante care, pronuntandu-se prin respingere asupra cererii in revendicare, a apreciat ca se impune solutionarea formala a celei in granituire prin stabilirea generica a liniei de hotar “pe amplasamentul existent in prezent”.
O asemenea solutie omisiva nu este susceptibila de punere in executare fara o lamurire a intelesului si intinderii dispozitivului – cel putin, si echivaleaza practic cu respingerea cererii in granituire, avand in vedere regulile ce guverneaza granituirea si exigentele minimale ce trebuie respectate in operatiunea judiciara de stabilire a liniei de hotar, expuse in precedent.
Nu exista nici un temei legal in baza caruia instanta sa se pronunte in acest mod, respectiv sa puna formal capat litigiului nascut din revendicarea si contestarea liniei de hotar de catre reclamant.
Aceasta operatiune era posibila si necesara, fiind deznodamantul judiciar firesc, dupa stabilirea deplina a starii de fapt prin administrarea tuturor probelor necesare: noi, ori prin refacere sau completare potrivit art. 295 alin. 2 Cod procedura civila si dupa determinarea intinderii drepturilor de proprietate ale celor doua parti, potrivit regulilor ce guverneaza revendicarea si dovedirea dreptului de proprietate, avand in vedere si modul de dobandire a dreptului.
Aceasta concluzie se bazeaza pe faptul ca partile nu se afla in situatia sa fi stabilit anterior prin conventie in mod punctual si explicit linia de hotar, ca nu s-au judecat in precedent intr-o cauza cu acelasi obiect – acte juridice care sa fi fost puse in executare, dar si in contextul unei stari de fapt care sa nu se fi schimbat ulterior.
Neprocedand in acest mod, respectiv prin nestabilirea clara si cu rigoare tehnica a liniei de hotar intre parti, dupa analizarea pretentiilor revendicative ale reclamantului – tribunalul a pronuntat o hotarare afectata de nelegalitate, fara analizarea fondului apelului vizand solutia data cererii in granituire. Se are în vedere ca instanta nu s-a pronuntat complet asupra obiectului cererii si nu a transat chestiunea prin pronuntarea unei hotarari al carei inteles si intindere sa fie lamurite, pentru a putea fi pusa in executare si pentru evitarea unor litigii ulterioare.
Sunt incidente cazurile de recurs de casare si modificare prev. de art. 304 pct. 5 si 9 Cod procedura civila, retinându-se nerespectarea formelor legale prescrise de art. 129 alin. 6 Cod procedura civila si aplicarea gresita a dispozitiilor legale de drept substantial ce guverneaza granituirea si de casare cu trimitere prev. de art. 312 alin. 5 teza I Cod procedura civila.
De altfel, recurentul de astazi a formulat expres in apel, o critica vizand faptul ca prima instanta nu a rezolvat corespunzator capatul de cerere privind granituirea.
Pentru o judecata unitara, avand in vedere legatura stransa intre cereri, se va casa in intregime hotararea atacata fiind incidente disp. art. 312 alin. 3 teza finala si se va trimite cauza spre rejudecarea aceleiasi instante, partile nefiind lipsite in acest mod, de un grad de jurisdictie pe fond.
Avand in vedere prioritatea in examinare a acestei critici din recurs si solutia de casare cu trimitere care s-a impus, a aparut de prisos analizarea motivului de recurs vizand solutia pronuntata in revendicare, care oricum vizeaza fondul cauzei.
In aceasta privinta, Curtea nu are de dezlegat nicio problema de drept obligatorie pentru judecatorii fondului in sensul disp. art. 315 alin. 1 teza I Cod procedura civila, asa cum s-a impus in cazul granituirii.
Aceasta concluzie are la baza si faptul ca rezolvarea capatului de cerere in revendicare depinde exclusiv de evaluarea probelor administrate atat in fata primei instante, cat si in fata tribunalului, sau care se vor administra suplimentar în operatiunea de granituire pentru o justa solutionare a cauzei, dar si de modul de stabilire a starii de fapt in baza acestora.
4
