Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani Secţia a II- a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 25.02.2011, reclamantul R.S. a formulat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani cerere de revizuire a Sentinţei nr. 482/25.10.2006 a Tribunalului Botoşani Secţia Comercială Contencios Administrativ şi Fiscal, în sensul anulării Raportului de Evaluare a Performanţelor Profesionale ale reclamantului pentru anul 2005 , Raport încheiat la data de 21.12.2005.
Ca o consecinţă a admiterii cererii de revizuire, reclamantul a mai solicitat şi anularea Deciziei nr. 11 din 31.01.2007 emisă de pârâtă, repunerea sa pe funcţia de execuţie deţinută anterior emiterii respectivei Decizii, acordarea tuturor drepturilor băneşti cuvenite majorate şi recalculate cu indicii de inflaţie începând cu data emiterii Deciziei nr. 11/2007 până la data integrării efective pe funcţia de execuţie deţinută.
În fapt cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct.4 Cod procedură civilă, Legea 188/1999 şi Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa nr. 3871 din 31.10.2012 Tribunalul Botoşani Secţia a II- a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a disjuns judecata cu privire la capetele de cerere având ca obiect:
-anularea Deciziei nr. 11/30.01.2007 emisă de pârâtă;
-repunerea pe funcţia de execuţie deţinută anterior emiterii Deciziei nr. 11/30.01.2007;
-acordarea tuturor drepturilor băneşti cuvenite, majorate şi indexate cu indicii de inflaţie la data plăţii efective începând cu data de 30.01.2007 până la data reintegrării efective pe funcţie;
formarea unui nou dosar cu acest obiect, pentru care a fixat termen de judecată, în vederea administrării de probe, la data de 05.12.2012.
Dosarul nou format a fost înregistrat sub nr. 6586/40/2012, iar la termenul de judecată fixat în vederea soluţionării cererii, pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă cu motivarea că dreptul la acţiunea în anularea Deciziei nr. 11/2007 este prescris în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Susţine pârâta că în cauză pentru a opera întreruperea prescripţiei trebuia ca reclamantul să introducă o cerere de chemare în judecată având ca obiect aceste act administrativ şi nu un altul, cum este cazul în speţă – s-a solicitat anularea raportului de evaluare.
În susţinerea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri.
Faţă de excepţia invocată de pârâtă reclamantul a pus concluzii oral în faţa instanţei, prin care a solicitat respingerea ei, susţinerile sale cu privire la această excepţie fiind consemnate în practicaua prezentei sentinţe.
Pe fond, în dovedirea solicitărilor sale reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentinţa nr.4476 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Botoşani a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune, excepţie invocată de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani, a admis acţiunea formulată de reclamantul R.S. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţene Botoşani, a dispus anularea Deciziei nr. 11/30.01.2007 emisă de pârâtă şi pe cale de consecinţă a obligat pârâta să repună reclamantul pe funcţia de execuţie deţinută anterior emiterii Deciziei nr. 11/30.01.2007 şi a obligat pârâta să plătească reclamantului toate drepturile băneşti cuvenite, majorate şi indexate cu indicii de inflaţie la data plăţii efective începând cu data de 30.01.2007 până la data reintegrării efective pe funcţie.
Potrivit art. 137 cod procedură civilă instanţa s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei prescrierii dreptului la acţiune, faţă de care a reţinut următoarele:
Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual pot fi introduse într-un termen de maxim 6 luni.
Datele de la care începe să curgă acest termen sunt însă diferite, funcţie de momentul în care se naşte dreptul la acţiune.
Este adevărat că reclamantul s-a mai judecat pentru acest obiect atât în dosarul nr. 709/40/2007, unde a renunţat la judecată, dar şi în dosarul 2347/99/2010 (pe rolul Tribunalului Iaşi), care a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi a respins ca inadmisibilă cererea de constatare a nulităţii absolute a Deciziei nr. 11/2007.
S-a mai reţinut că, aşa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 11/2007, măsura dispusă faţă de reclamant a fost justificată de „acordarea calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanţelor profesionale individuale obţinut pentru îndeplinirea criteriilor de performanţă în anul 2005 de funcţionarul public R.S.”.
Raportul de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2005, încheiat la 21.12.2005 şi contrasemnat la 24.05.2006 a fost anulat de către instanţa de contencios administrativ abia la data de 31.10.2012, situaţie în care apreciază tribunalul , dreptul reclamantului de a cere anularea actului subsecvent reprezentat de Decizia nr. 11/2007, s-a născut abia la această dată.
Prin urmare termenul de 6 luni, raportat la această situaţie juridică nouă, nu era împlinit la data introducerii prezentei cereri, motiv pentru care tribunalul va respinge excepţia prescrierii dreptului la acţiune.
Pe fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 11/30.01.2007 (filele 6 -7 dosar) s-a dispus că începând cu data de 01.02.2007 se acordă funcţionarului public R.S. un preaviz de 30 de zile calendaristice în conformitate cu prevederile art. 842 alin. 3 din Legea nr. 188/1999. Prin acelaşi act administrativ s-a stabilit că după expirarea perioadei de preaviz reclamantului îi încetează raportul de serviciu , prin eliberarea din funcţia publică deţinută, pentru incompetenţă profesională în conformitate cu prevederile art. 84 lit. c şi art. 842 lit. d din Legea nr. 188/1999.
Aşa cum rezultă din considerentele aceleiaşi decizii, măsura dispusă faţă de reclamant a fost determinată de „acordarea calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanţelor profesionale individuale obţinut pentru îndeplinirea criteriilor de performanţă în anul 2005 de funcţionarul public R.S.”, precum şi de Sentinţa nr. 482/25.10.2006 a Tribunalului Botoşani menţinută prin Decizia nr. 3/2007 a Curţii de Apel Suceava, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a Raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2005, încheiat la 21.12.2005.
Prin Decizia nr. 664/2012 a Curţii de Apel Suceava Raportul de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2005, încheiat la 21.12.2005 şi contrasemnat la 24.05.2006 a fost declarat parţial – fals, iar prin Sentinţa nr. 3871 din 31.10.2012 Tribunalul Botoşani Secţia a II- a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a anulat în totalitate respectivul act administrativ.
Având în vedere acest aspect instanţa a apreciat că reclamantul trebuie să fie pus în situaţia anterioară emiterii Raportului de evaluare a performanţelor sale profesionale pentru anul 2005; în acest sens tribunalul a apreciat că situaţia anterioară încheierii respectivului act nu poate fi restabilită decât prin desfiinţarea retroactivă a actului subsecvent, respectiv a Deciziei nr. 11/2007 emisă de pârâtă şi repunerea reclamantului pe funcţia deţinută anterior emiterii ei.
În consecinţă, având în vedere principiile efectelor anulării actelor juridice reglementate de Codul Civil şi dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis cererea reclamantul şi pe cale de consecinţă a anulat Decizia nr. 11/30.01.2007 emisă de pârâtă. Totodată, în vederea înlăturării retroactive a efectelor Raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2005, a obligat pârâta să repună reclamantul pe funcţia de execuţie deţinută anterior emiterii Deciziei nr. 11/30.01.2007.
Întrucât reclamantul a fost lipsit, începând cu data de 30.01.2007 de veniturile salariale corespunzătoare muncii prestate, în baza unui act administrativ nelegal, tribunalul a obligat pârâta să-i plătească acestuia toate drepturile băneşti cuvenite, majorate şi indexate cu indicii de inflaţie la data plăţii efective începând cu data de 30.01.2007 până la data reintegrării efective pe funcţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani.
În motivarea recursului s-au învederat următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia invocata referitoare la prescrierea dreptului la acţiune formulata împotriva Deciziei nr. 11/2007, in mod cu totul eronat apreciază instanţa ca “dreptul reclamantului de a cere anularea actului subsecvent reprezentat de Decizia nr. 11/2007, s-a născut abia la aceasta data” respectiv 31.10. 2012, când a fost anulat de către instanţa de contencios administrativ “raportul de evaluare a performantelor profesionale ale reclamantului pentru anul 2005, încheiat la 21.12.2005 si contrasemnat la 24.05.2006”.
Potrivit art. 1(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, “orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau, ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea in termen legal al unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce l-a fost cauzata”.
Potrivit art. 11 (1) “Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la :
– data comunicării refuzului la plângerea prealabilă;
– data comunicării refuzului nejustificat la soluţionarea cererii;
– data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
– data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin.(1) lit.h) calculat de la comunicarea actului administrativ emis in soluţionarea favorabila a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
– data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de un an de la comunicarea actului administrativ, data luării la cunoştinţa, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
În speţa de faţă termenul de 6 luni curge de la data de 05.02. 2007, când reclamantul a luat la cunoştinţa sub semnătura de Decizia nr. 11 din 30. 01.2007, prin care a fost eliberat din funcţia publica de execuţie de consilier superior cl. I tr. 1 la serviciul colectare, executare silita persoane fizice si persoane juridice când din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Municipale Dorohoi si nu de la data de când aceeaşi instanţa in mod eronat a anulat raportul de evaluare a performantelor profesionale .
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 14.02.2007, ce a format obiectul dosarului nr. 709/40/2007, reclamantul R.S. a solicitat in regim de urgenta, in contradictoriu cu Direcţia Generala a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani, suspendarea Deciziei nr. 11/30.01.2007 motivat de faptul ca Decizia nr. 3/18.01.2007, a Curţii de Apel Suceava care a stat la baza emiterii de către Direcţia Generala a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani a Deciziei nr. 11/30.01.2007, a fost supusa cailor extraordinare de atac respectiv contestaţiei in anulare.
Ulterior şi-a precizat acţiunea in sensul ca a solicitat si anularea Deciziei nr. 11 din data de 30.01.2007 comunicata acestuia la data de 05.02.2007, in temeiul art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
La termenul din data de 26.07.2007, reclamantul a renunţat la capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 11 din 30.01.2007, cerere asupra căreia nu a mai revenit in termenul legal prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, la data de 13.08.2008, ce a format obiectul dosarului nr. 3704/40/2008, reclamantul R.S. a chemat in judecata Direcţia Generala a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani, pentru refuzul nejustificat de a rezolva unele cereri in termenul legal, constând in neacordarea unor drepturi pretinse si in refuzul de a-l despăgubi pentru pagubele pricinuite prin actele sale.
Tribunalul Botoşani, investit cu soluţionarea acestei acţiuni prin sentinţa nr. 298 din 27.02.2009, pronunţata in dosarul nr. 3704/40/2008, a respins ca inadmisibila excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 11/2007, si ca nefondata acţiunea in acordarea drepturilor băneşti.
Sentinţa Tribunalului Botoşani nr. 298 din 27.02.2009, a rămas irevocabila prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr.767 din 23.04.2009.
Prin acţiunea introdusa iniţial la Tribunalul Botoşani sub nr. 4700/40/2009 şi ulterior sub nr. 2347/99/2010 la Tribunalul Iaşi, reclamantul R.S. a chemat in judecata Direcţia Generala a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună constatarea nulităţii absolute a Deciziei nr. 11/2007.
Instanţa de fond, Tribunalul Iaşi, analizând cu prioritate excepţia prescrierii dreptului la acţiune prin prisma art. 137 Cod procedura civila a reţinut ca reclamantul a avut calitatea de funcţionar public, prin Decizia nr. 11/2007 emisa de Direcţia Generala a Finanţelor Publice
Judeţeană Botoşani, dispunându-se încetarea raportului de serviciu, după expirarea perioadei de preaviz ce începe cu data de 1 februarie 2007.
Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de R.S. de către Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 590/CA/din 01.11.2010.
Prin anularea în totalitate a raportului de evaluare consideram că, instanţa de fond a depăşit limitele stabilite de instanţa penala care, aşa cum rezulta din conţinutul Deciziei nr. 664/2012 a anulat doar comentariile contrasemnatarului si fisa de reevaluare întocmită de inculpatul Z.I., menţinând raportul de evaluare întocmit de evaluatorul M.C. şi care a acordat calificativul “satisfăcător”.
Ţinând cont de acest aspect, instanţa de fond ar fi trebuit sa stabilească si procedura de urmat pentru punerea in executare a sentinţei pronunţate.
“Pe cale de consecinţa”, anulând raportul de evaluare, revizuientul nu poate fi repus pe funcţia deţinuta anterior cu consecinţa acordării tuturor drepturilor salariale aşa cum instanţa (acelaşi judecător) a dispus prin sentinţa pronunţata in prezenta cauza, disjuns din dosarul nr. 2253/40/2011, motivat de faptul ca pentru a putea fi reintegrat în funcţia publica deţinuta anterior, revizuientul trebuie sa aibă calitatea de funcţionar public şi să deţină un raport de evaluare a performanţelor profesionale cu un calificativ cel puţin “satisfăcător”, ceea ce acesta nu deţine.
Poate ocupa o funcţie publica persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 54 din Legea nr. 188/1999 respectiv:
– are cetăţenia romana şi domiciliul în România ;
– cunoaşte limba română scris şi vorbit;
– are vârsta de minim 18 ani;
– are capacitate deplină de exerciţiu;
– are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice, atestată pe baza de examen medical de specialitate;
– îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege;
– îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice, etc,
Ori, potrivit dispoziţiilor menţionate, nicio persoană care îşi pierde calitatea de funcţionar public nu poate să o redobândească prin altă cale (administrativă, judecătorească) decât în condiţiile expres prevăzute .
Instanţa penală prin Decizia nr. 664/2012, a anulat doar înscrisurile intitulate comentariile persoanei care contrasemnează si fisa de reevaluare a calificativului, înscrisuri care exced metodologiei de evaluare a performantelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici – publicata în Monitorul Oficial al României Partea 1 nr. 757/29.10.2003.
Tot din eroare instanţa dând dovada de superficialitate constata ca reclamantul ” a fost lipsit, începând cu data de 30.01.2007, de veniturile salariale corespunzătoare muncii prestate, in baza unui act nelegal si obliga parata “sa-i plătească acestuia toate drepturile băneşti cuvenite, majorate şi indexate cu indicii de inflaţie la data plaţii efective începând cu data de 30.01.2007 pana la data reintegrării efective pe funcţie”.
Reclamantul nu a fost lipsit de veniturile corespunzătoare muncii prestate în baza unui act nelegal începând cu data de 30.01.2007
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamatul intimat R.S. a învederat următoarele:
În speţa de faţă nu se impune prescripţia prevăzută de art. 11 din Legea nr.554/2004 ci prescripţia prevăzută de art. 324 al. 1, pct. 3 adică : termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti…31 „în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4 din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale care a declarat fals înscrisul”. În dosarul penal nr. 47/222/2009* pronunţarea s-a dat la data de 3.07.2012. Certificatul constatator nr. 47/222/2009* a fost eliberat pe data de 5.07.2012, iar pe data de 6.07.2012 a înaintat cerere de repunere pe rol a dosarului nr.253/40/2011 care a fost suspendat conform art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Arată reclamantul intimat că dosarul nr. 6586/40/2012 este disjuns din dosarul nr. 2253/40/2011.
Toate aceste aspecte de excepţie privind prescripţia, invocate de pârâtă, le-a explicat şi motivat prin memoriul depus la dosar la data de 7.12.2012, pronunţarea fiind amânată pentru 12.12.2012.
Apreciază că instanţa de fond foarte bine a reţinut şi constatat acest aspect privind excepţia invocată de pârâtă şi solicită Curţii să constate că prin motivarea deciziei nr. 11/2007 emisă de către pârâtă regăsim „acordarea calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanţelor individuale obţinut la îndeplinirea criteriilor de performanţă în anul 2005 de funcţionarul public R.S.”.
Pe fondul cauzei arată că instanţa de fond a reţinut şi constatat legal şi temeinic că prin decizia nr. 664/2012 a Curţii de Apel Suceava, Raportul de evaluare a performanţelor sale profesionale pentru anul 2005, încheiat la 21.12.2005 şi contrasemnat la 24.05.2006 a fost declarat parţial fals, iar prin sentinţa nr. 3871/31.10.2012 Tribunalul Botoşani a anulat în totalitate respectivul act administrativ.
Prin decizia nr.4333/20.05.2013, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis recursul; a modificat în parte sentinţa 4476/2012 a Tribunalului Botoşani în sensul că, a obligat pârâta să plătească reclamantului toate drepturile băneşti cuvenite majorate şi indexate cu indicii de inflaţie la data plăţii efective începând cu data de 16.07.2007 până la data reintegrării efective pe funcţie; a menţinut celelalte dispoziţii.
Instanţa de recurs a constatat că nu este dată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Această excepţie nu trebuie raportată în speţă doar la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi la sentinţa nr. 421/27.04.2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi (dosar nr. 2347/99/2010 (fila 394) ) întrucât dispoziţiile legale invocate şi sentinţa invocată sunt doar componente ale unui puzzle mult mai complex.
Aspectul esenţial din cauză e acela că prin decizia penală nr. 664/2012 pronunţată de către Curtea de Apel Suceava s-a desfiinţat în totalitate înscrisul intitulat „constatările persoanei care contrasemnează” şi fişa de evaluare a calificativului din data de 24.07.2006 pentru partea vătămată R.S., întocmite de către inculpatul Z.I., în calitate de contrasemnatar al raportului de evaluare a părţii vătămate.
Ulterior, prin sentinţa nr. 3871/31.10.2012 pronunţată de către Tribunalul Botoşani (dosar 2253/40/2011 – fila 32), irevocabilă, s-a anulat raportul de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului.
În cuprinsul deciziei penale menţionate se menţionează că „Întrucât partea vătămată nu a fost de acord cu calificativul obţinut, inculpatul Z.I., în calitate de şef al Administraţiei Finanţelor Publice Dorohoi, a dispus constituirea unei comisii în vederea analizării activităţii acestuia şi, verificând rezultatele consemnate de către comisia respectivă a apreciat că prima evaluare nu corespunde realităţii, în sensul că activitatea părţii vătămate R.S. a fost mult mai slabă decât s-a consemnat în primul raport, astfel că, la data de 24.05.2006, i-a acordat nota 1,33 şi calificativul nesatisfăcător. Aceasta a avut drept consecinţă eliberarea din funcţie a părţii vătămate pentru incompetenţă profesională, prin decizia nr. 11 din 30.01.2007 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Botoşani”.
Aşadar, raportul de evaluare şi documentele accesorii sunt actele care stau la baza deciziei nr. 11 şi care au dus la eliberarea din funcţie a reclamantului.
Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice care implică între altele ca soluţia dată în mod definitiv unui litigiu de către instanţe ( în speţă sentinţa civilă nr. 421/2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi) să nu mai fie pusă în discuţie. Acelaşi principiu implică şi respectarea dispoziţiilor legale privind normele ce reglementează prescripţia.
Pe de altă parte, trebuie menţionat că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt admise excepţii de la principiul securităţii raporturilor juridice (principiu ce presupune respectarea autorităţii de lucru judecat şi a normelor legale ce reglementează prescripţia) atunci când excepţiile sunt necesare datorită unor circumstanţe esenţiale şi imperative ( Lenskaya c. Rusiei, 28730/03, Bota c. României, 16382/03, Eugenia şi Doina Duca c. Moldovei) sau justificate de circumstanţe riguroase şi de substanţă (Ryabykh c. Rusiei, 52854/99).
De altfel, Curtea EDO a acceptat în jurisprudenţa sa modificarea unor hotărâri definitive şi executorii în situaţia unor „defecte fundamentale” ( Ralinichenko c. Rusiei, 19136/04, Lenskaya c, Rusiei). Astfel au fost considerate defecte fundamentale neîndeplinirea procedurii de citare sau circumstanţele nou descoperite.
Aşadar principiul securităţii juridice nu este unul absolut. Curtea însăşi a recomandat uneori redeschiderea unor procese ca fiind cea mai potrivită măsură reparatorie (Lungoci c. României, 62710/00).
Curtea a apreciat că în speţă, decizia penală nr. 664/2012 şi sentinţa nr. 3871/2012 fac dovada existenţei unor motive şi aspecte noi, serioase şi de substanţă, neexistente la data pronunţării hotărârilor judecătoreşti invocate de recurentă, motive şi aspecte ce se încadrează în noţiunea de „defect fundamental” noţiune ce se aplică mutatis mutandis şi în speţa de faţă.
Nu poate fi admis faptul că actele ce au stat la baza emiterii deciziei nr. 11 să fie desfiinţate şi anulate iar decizia să producă în continuare efecte.
Nu i se poate refuza reclamantului analiza pe fond a cauzei prin reţinerea excepţiei prescripţiei.
Conform jurisprudenţei constante a CEDO, atunci când accesul unei persoane la judecător este restrâns de lege sau de circumstanţele cauzei, revine Curţii să statueze în ultimă instanţă cu privire la respectarea exigenţelor Convenţiei; ea trebuie să se convingă că limitările impuse nu restrâng accesul respectivei persoane într-o asemenea manieră sau măsură încât dreptul este atins chiar în substanţa sa. În plus, o asemenea limitare nu se conciliază cu articolul 6 pct. 1 decât dacă are un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.
Curtea a apreciat că în speţă este justificată judecarea pe fond a cererii reclamantului întrucât se realizează un just echilibru între interesul reclamantului de a-i fi analizată cauza pe fond şi nevoia de a asigura buna administrare a justiţiei şi efectivitatea sistemului judiciar. În circumstanţele speţei, reţinerea excepţiei prescripţiei constituie doar un formalism excesiv ce ar îngrădi nejustificat dreptul de acces la instanţă al reclamantului.
În plus, Curtea îşi însuşeşte argumentele primei instanţe care a considerat decizia nr. 11/2007 un act subsecvent raportului de evaluare, termenul de prescripţie pentru anularea actului subsecvent curgând ulterior anulării actului principal – raportul de evaluare.
În ceea ce priveşte motivele de recurs privind fondul cauzei, Curtea de Apel Suceava a reţinut că este întemeiat parţial doar motivul privind perioada pentru care s-au acordat drepturile salariale. Astfel, aşa cum rezultă din adresa nr. 13428/14.05.2013 emisă de către DGFP a Judeţului Botoşani ( fila 335) şi din actele medicale depuse la dosar, reclamantul a beneficiat ulterior emiterii deciziei nr. 11 de concediu medical, până la data de 15.07.2007. Din cuprinsul aceleiaşi adrese rezultă că certificatele medicale din perioada 16.07.2007-7-08.2007 nu au fost plătite.
Celelalte motive de recurs ce privesc fondul cauzei nu sunt întemeiate. Câtă vreme destituirea din funcţie a fost nelegală, principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară impune reîncadrarea în funcţie a reclamantului.
Susţinerile din recurs privind depăşirea limitelor stabilite de instanţa penală sunt neîntemeiate câtă vreme, aşa cum s-a învederat anterior, prin decizia penală nr. 664/2012 s-a reţinut că menţiunile din raportul de evaluare au avut drept consecinţă eliberarea din funcţie a reclamantului.
În plus, prin sentinţa nr. 3871/2012 a Tribunalului Botoşani s-a anulat raportul de evaluare ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 11. În aceste împrejurări, susţinerile din recurs privind reglementarea procedurii de evaluare sunt lipsite de relevanţă. Lipsa unei evaluări nu îi este imputabilă reclamantului. Art. 89 din Legea nr. 188/1999 ce reglementează reintegrarea pe funcţie nu instituie nici o condiţie pentru reintegrare. Reintegrarea efectivă e o problemă de executare a hotărârii judecătoreşti.
Reintegrarea în funcţie a reclamantului nu echivalează cu o angajare în funcţie pentru a se verifica toate condiţiile cerute de lege calităţii de funcţionar public. Reintegrarea îşi produce efectele în mod direct în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus această măsură.
